în sfârşit acasă

Plănuisem de joi seara să plec acasă. Aşa cum am explicat anterior trenul de dimineaţă a fost anulat datorită unui accident pe calea ferată. M-am întors împreună cu bagajele mele în camera de cămin şi băieţii au rămas uimiţi de revenirea mea.

S-au trezit şi ei, şi-au pregătit bagajele şi au plecat acasă. E clar...a venit vacanţa! Rămas singur în cameră mi-am scos la imprimantă mersul ternurilor, sau mai bine zis porţiunea care mă interesa pe mine. Am mi păpat ceva şi am plecat la gară pe la 14.18 (trenul era la 15.22).



M-am luptat cu trotuarele încă necurăţate şi am adunat pe sub blugi o cantitate considerabilă de zăpadă, dar am ajuns într-un final la gară, pe la 14.40. Gara, plină te întâmpină la intrare cu o pancartă galbenă pe care scrie atenţie podea lunecoasă. Eu nu voi înţelege în veci ce arhitecţi proşti sunt ăştia  care pun podea din marmură sau piatră lucioasă. Să zicem că arată bine,dar nimeni nu se gândeşte că poţi să îţi rupi gâtul când e udă şi mai ales iarna când toţi cei care intră au zăpadă pe picioare. Din ce în ce mai multe podele interioare sau, mai absurd, exterioare sunt pavate cu aceste arme albe. Măcar cei din Galaţi au avut inspiraţia (probabil după vreo câteva trânte şi reclamaţii) de a pune acea bucată de plastic (folosită de obicei atunci când se spală pe jos).

Cum spuneam, ajuns la gară, supravieţuind patinoarului de la intrare, mă strecor ca un peşte prin marea de oameni şi aung la casa de bilete. Nu mai era acelaşi nene de dimineaţă, se pare că s-a terminat tura, aşa că mă adresez doamnie care l-a înlocuit şi îi cer un bilet spre Mărăşeşti, întrbând înainte dacă circulă tenulsau dacă este vreo problemă cu el. Sunt asigurat că circulă, îmi înmânează biletul şi plec. Ies din gară , ajung la peron..trenul nicăieri. Ce e drept era prea devreme. Revin în gară findcă era prea frig afară şi mă urc la etaj să sprijin balustrada în aşteptarea tecerii inevitabile a timpului.

De sus văd toată masa de oameni, care, la fel ca mine aştepta un tren. Pe la ora 15 lumea începe să iasă pe peron, aşa că mă alătur mulţimii, crezând că trage şi trenul meu la linia 2. Ajunşi pe peron, linia unu devine ocupată de tenul spre buzău iar peronul doi de toţi cei care plecau ca şi mine spre Mărăşeşti dar, îmi dau sema în scurt timp că mai erau şi care plecau la Bucureşti...Cum? simplu! la 15.20 trage pe linia 2 acceleratul de Bucureşti. Noi eram foarte nedumerţi  fiindcă la 15.22.era personalul nostru, tot la linai 2. Ba uniichiar au vrut să urce în accelerat. Câţiva s-au refugiat în trenul de Buzău, care la fel, nu mai pleca, deşi fusese anunţat de mult. După ce am îngheţat bine, pe la 16 pleacă finalmente acceleratul de Bucureşti acompaniat de uralele mulţimii: "du-te mă mai repede" "haide-ţi să îl împingem".

După plecarea lui, se făcu mai frig... nu mai eram înconjuraţi de trenuri, dar asta nu era vestea cea proastă...Aflăm, nu ştiu de unde dar zvonul circulă repede, că tenul nostru mai întârzie vreo oră, deşi trecuse deja jumătate de oră de când trebuia să plece, iar cei mai mulţi dintre noi stăteam deja de o oră pe peron. La aflarea veştii câţiva au plecat, alţii s-au suit în trenul de Buzău, care tot nu plecase dar cei mai mulţi am rămas pe peron. Pe la patru şi ceva a tras la linia 3 un tren..noi bucuroşi l-am luat cu asalt, fiindcă se vedeau plăcuţele pe care scria Mărăşeşti. Unii au sărit în el înainte să se oprească trenul...aş fi făcut-o şi eu dacă nu eram încărcat cu bagaje. Finalmente trenul a oprit şi ne-am urcat.

Personal banal, cu vagoane fără compartimente, dar am găsit loc lângă uşă, am urcat bagajele sus şi am aşteptat. Căldură nu era fiindcă nu aveam locomotivă care să ne alimenteze. În scurt timp s-au umplut banchetele şi pe la 17.10 am pornit şi trenul nostru încărcat cu pasagerii cursei de la 15.22 şi cei de la 17.25. Aha, am plecat noi cum am plecat, dar în fiecare gară găseam alte mase de oameni nemulţumiţi care, de asemenea aşteptau trenul de o oră jumătate. Pe la a treia staţie deja nu mai aveai pe unde trece prin vagon.

Din fericire mulţi erau cei care mergeau pe distanţe mici. Ştiu că pe la Tecuci trenul era mai mult gol. La Mărăşeşti  când am ajuns nu mai era nici un pasager în compartiment. Am ajuns pe la 8 şi ceva  ...tot ce planificasem s-a dus ..de altfel, cine se aştepta să stăm mai bine de o oră şi jumătate în Galaţi! Nu m-ammai complicat cu găsirea unui tren spre roman ci am înnoptat în Mărăşeşti, nu plănuisem asta, ba chiar dimpotrivă, dar a fost foarte bine până la urmă.

A doua zi  am luat trenul spre Roman. La 11.20 personal Mărăşeşti - Bacău - Iaşi, care stă o oră în Bacău. Până la Bacău am cam îngheţat într-un compartiment unde doar 3 locuri din 8 erau încălzite. La Bacău ajuns, am coborât în căutarea a ceva de mâncare. După ce m-am alimentat cu covrigi am urcat înapoi în tren, dar în alt compartiment. Înainte de plecare au mai venit încă 4 persoane în compartiment şi din fericire aici era mai cald. Bacău - Roman ETA: 45 minute care au trecut destul de repede.

Aşadar dragii moşului am ajuns şieu acasă, unde e cald, unde am geaca şi ghetele... că prea am îngheţat în gară, în tenişi ... da, am îngheţat fiindcă stăteam pe loc...în mişcare să fi fost, nu aveam asemenea probleme.

de la mine, 

numa' bine