Sub Carapacea de RaC

Dacă vă spun că ieri, 28 Decembrie am plecat pe bicicletă până la Piatra Neamț probabil că veți avea reacții de genul: Cum?? Să pleci pe bicicletă în Decembrie așa departe?? Pe vremea asta?? (de ieri, nu de azi)? Cu bicicleta aia cu roți atât de subțiri?? If I were to tell you that yesterday, December 28th  I cycled to Piatra Neamț (a city located 47 km away from my home city) and back, you might say to me that it's a crazy thing to do, in this time of year, so far and specially on that race bike with thin tires and wheels. Dar dacă ar fi să vă spun că de fapt ieri am pedalat nu 6 ore (cât am făcut până acolo și îanpoi data trecută ) ci 12 ore și că cineva a alergat cot la cot cu mine până la Piatra Neamț și înapoi, plus încă ceva .. mai precis 100km într-o singură zi, atunci vi se mai pare o așa mare nebunie ideea de a pedala până la Piatra și înapoi?  Nu prea, nu? But if I were to tell you that I did not cycle 6 hours (the time that my last trip to Piatra took) but...

Geocaching poți să faci oricând fără nici un motiv special, dar ca orice altă activitate există riscul să te trezești uneori că nu ai chef, sau nu găsești motivație sau mai știu eu ce. You can go geocaching anytime, without a special reason, but like any other activity, sometimes you could find yourself not in the mood or without motivation. Dar avantajul în geocaching e că găsești nenumărate metode de a te motiva și de a menține jocul palpitant, dacă doar căutarea cutiilor devine uneori plictisitoare... But unlike other activities, the advantage of geocaching is that you always find ways to keep the game exciting, if at some point simply finding boxes is not enough for you. De exemplu unii geocacheri vânează anumite tipuri de cache-uri sau vizează anumite cache-uri „provocare” (challenge cache) care te determină să cauți cache-uri într-o anumită ordine, de un anumit fel sau care conțin anumite cuvinte... Există o mulțime de provocări fiindcă autorii sunt foarte creativi :)...

Am decis că am să profit cât de mult pot de vreme, de timpul liber și de bicicletă, pentru a vizita cât de mult pot din împrejurimi. Și uite cu asta pot spune că am început: o excursie la castelul Egeskov. E o combinație între bike trip, castle trip (visit) și geocache trip. Recunosc, ideea de a vizita castelul Egeskov a venit din partea lui Silviu (despre care am mai scris recent) și probabil că nu am fi făcut-o acum ci am fi amânat-o, dacă nu eram constrânși de faptul că Cyrielle mai avea să petreacă doar câteva zile în această țară, înainte de a se întoarce pe meleaguri franceze... Distanța nu e mare, aproape 30 km dus, dar fiindcă e mult de vizitat la castel (informații găsite pe site) am decis să plecăm dimineață, cât mai devreme, pentru a avea ziua întreagă la dispoziție. Așadar în ziua de miercuri 30 aprilie pe la ora 8 dimineața, am pornit pe drumurile însorite ce duc la Castelul Egeskov.

Titlul nu cred că vă surprinde deloc, dat fiind faptul că am anunțat într-un articol anterior acest gând de a pedala spre Piatra Neamț. Legat de acel articol, am de făcut o precizare: am constatat în acestă tură că localitatea în apropierea căreia m-am oprit atunci era Roșiori, nu Dulcești cum am crezut. Dar având în vedere cât de apropiate sunt, am putea spune că Roșiori e un cartier al Dulceștiului :D (cred că acum mă înjură locuitorii de pe acolo că mi-am permis să spun asta)... Nici pe Google Maps nu apare, de aceea m-am încurcat :P În fine, ieri (deși vineri a plouat și mi-a udat toate planurile și tot cheful de muncă, la propriu...), fiind o nouă duminică cu vreme frumoasă, am decis să mai pedalez un pic prin afara orașului.

Traseu de bicicletă 1838749 - powered by Bikemap   "Politeness is an inexpensive way to make friends." William Feather

Skip to the english version Astăzi a fost o zi frumoasă, am dormit până pe la ora 13 și apoi mi-am zis, dacă tot nu merg la muncă, că e cazul să mai ies prin oraș, eventual să fac niște cumpărături. Nu, nu chiulesc, dar e sărbătoare... sau a fost, pentru că, așa cum v-am obișnuit, ce pentru mine este „azi”, de fapt este ieri pentru voi (presupunând că lecturați aceste rânduri în ziua în care le public, în ziua în care primiți mailul).  Ce mail? Ăla pe care îl primești în fiecare dimineață dacă pe blog a apărut ceva nou... Dacă nu îl primești înseamnă că nu te-ai abonat încă. Da, aveam vreo trei magazine pe la care voiam să trec, pentru că în restul zilelor nu reușesc datorită programului, dar mi-am zis că, dacă tot ies, pot profita puțin de vremea călduroasă ca să fac o mică plimbare.

Check for english version below sau „ Un om, o bicicletă, un litru de apă,  o cameră foto și multe  amintiri de răscolit ” . (atenție, articol lung... înarmează-te cu o cană de cafea și ceva de ronțăit) Dealul Mărului e numele unui deal împădurit ce se află pe DN 15D (ieșirea din Roman spre Vaslui, după localitatea Gâdinți).  Nu știu de ce poartă acest nume.. poate de la merele pădurețe ce se găsesc pe acolo. Când eram mic și abia îmi luasem bicicleta, dealul ăsta era cea mai tentantă destinație pe care o puteam gândi. Era pe un drum național, era în afara orașului, era o rampă abruptă de urcat, eram încă puști... (vă amintesc faptul că am cumpărat prima bicicletă pe la 14 ani, din banii strânși la pușculiță) și deci ai mei nu erau tocmai de acord...

Sâmbăta aceasta pot spune că am dat startul sezonului cicloturistic al anului 2012 cu o mică excursie contra-cronometru spre casă Deși cam prost echipat pentru așa ceva, am reușit să ajung la destinație în timpul preconizat, sau mai rapid chiar. Acest episod e posibil să fie cel mai plictisitor de până acum, așa că aveți grijă, ați fost avertizați. Sunt cam obosit, așa că vă las cu filmulețul iar eu mă retrag la un capitol de somn :P (poate am să revin mai târziu cu mai multe vorbe, deși cred că am spus mai mult decât suficient în fața camerei.)

Vă spuneam luna trecută că am o nouă bicicletă și că abia aștept să plec la drum cu ea. Ieșirea de atunci era impropriu denumită inițiere, dar fiind prima dată când pedalam pe ea, am zis că merge așa ;;) . Ei bine, săptămâna asta i-am făcut adevărata inițiere, și dacă sunteți curioși să aflați cum s-a descurcat nu trebuie decât să citiți în continuare articolul ăsta lung.

Și- am plecat , la o oră decentă, fără să mă trezesc cu „noaptea în cap”, fără să mă grăbesc....mai ales că nu știam dacă am sau nu treabă la Iași. Adi spusese că se apucă de treabă de luni, dar durează până mută mobila și fac pregătirile necesare renovării... și cum nu vorbisem cu el de curând, nu știam exact în ce stadiu au ajuns, dar am plecat, așa cum stabilisem. (m-a sunat pe drum să întrebe pe unde sunt, și mi-a zis că e ok ora la care voi ajunge) Pe la ora 09.53 ieșeam din oraș dând la pedale de zor, cu un soare nu foarte arzător, specific orei matinale. Pe la 10.38 am dat peste un animal sălbatic și fioros, cu frică am scos camera foto....și abia am reușit să o capturez în cadru....

Așa cum v-am anunțat, în iunie  eram destul de hotărât să părăsesc Galațiul pe bicicletă, dar vremea nu mi-a fost prielnică așa că am plecat ca tot omul normal cu microbuzul (neinteresant, dar am mai dus o parte din bagaje acasă). Vremea a venit să mă întorc la Galați pentru a finaliza niște treburi la facultate și pentru a elibera camera de cămin. Astfel am depozitat frigiderul și cuptorul cu microunde în garajul unor prieteni și urma să plec acasă. Vorbind cu Sena am decis să plec abia vineri seara când se întorcea el de la București. Mă gândeam că așa reușesc să duc toate bagajele chiar dacă ajungeam acasă mai târziu decât planificat inițial. Din păcate am aflat că nu mai vine prin Galați fiindcă ar fi un ocol prea mare, mai ales că avea pasageri deja în mașină. Dat fiind faptul că sâmbătă trebuia să fiu acasă deoarece urma să sosească lemnul pentru casă, am făcut rezervare pentru microbuzul de dimineață, deși încă nu știam ce voi face cu bicicleta (unde o voi lăsa pe vară?)...

De ce " by bike "? Fiindcă, spre deosebire de data trecută  când am circulat cu trenul, tura asta am mers dus-întors pe două roţi.... Nu am plecat de dimineaţă aşa cum planificasem joi cu Radian, ci pe la ora 14 dat fiind faptul că el era la muncă. Se pare că cei din Brăila construiesc o ditamai staţie de epurare, şi cu ocazia asta renovează şi strada de la intrare, deci trebuie să ocoleşti puţin ca să ajungi în oraş...lucru care m-a enervat puţin... Dar am ajuns, pedalând de la cămin din Galaţi, pănă la faleza din Brăila, o oră şi 35 minute. Ceea ce nu ştiu eu este care e de fapt distanţa de la Brăila până la Galaţi....pe un indicator din Galaţi scria că sunt 15Km, iar la borna kilomerică 7 scria că sunt 8 km până la Brăila, şi 9km în sens invers spre Galaţi....oare s-au depărtat oraşele între timp?

>>Acest articol este publicat cu întârziere. evenimentele prezentate au avul loc pe data de 14 Noiembrie 2010<< Vă amintiţi când am fost prima oară cu bicicleta  la Brăila? Am publicat atunci nişte poze cu un mic panou de căţărat. Când l-am văzut prima oară, mi-am zis că trebuie să mă caţăr neapărat, lucru pe care l-am şi făcut, dar până la un anumit nivel fiindcă simţul de autoconservare m-a oprit din urcare. Numaidecât trebuia să mă întorc altădată mai echipat, să mă pot căţăra fără frică.

Păi iată că am reuşit să parcurg şi prima drumeţie pe două roţi de anul acesta, şi mai exact drumul de la Iaşi până acasă, la Roman. Drumul de la Roman la Iaşi l-am parcurs anul trecut pe la sfârşitul lui iulie, pentru a pleca de acolo împreună cu restul echipei în B.Tur #5  . Se cunoaşte că nu am mai pedalat de mult timp şi se cunoaşte că nu e bicicleta mea. Am ajuns rupt de oboseală, mai ales că am călătorit cu rucsac în spate, ceea ce nu am mai făcut până acum. Tot timpul aveam genţile pe portbagaj, dar la bicicleta lui Adi nu este portbagaj. Da, mi-a împrumutat Adi cursiera lui pe tipul şederii mele în Iaşi, pentru a mă deplasa până în oraş şi înapoi, şi mi-a dat voie să plec cu ea până acasă. Aşadar duminică (fiindcă sâmbătă am lucrat) m-am suit călare şi am plecat la drum. Din păcate îmi era prea somn ca să mă trezesc la 5 cum aş fi vrut (ca să evit căldură şi ca să ajung la roman dimineaţa) aşa că pe la 7.15 plecam din Dumbrava iar la 8.00 indicatorul de ieşire din iaşi ...

Duminica asta a fost o duminică plină, precedată de o sâmbătă plină....ambele frumoase. Azi m-am trezit pe la 5, pe la 6, pe la 8 şi pe la 9 ...da...cu pauze de somn între aceste treziri. Duminica asta m-a vizitat Luli şi am văzut un film, duminica asta pot striga: DECLAR DESCHIS SEZONUL DE CICLOTURISM  de anul acesta

Gata..am ajuns acasă...s-a încheiat şi acest tur. Ştiţi...nici un tur nu e la fel ca precedentul, deşi avem aceleaşi biciclete, deşi oamenii sunt aproximativ aceeaşi. În primul rând diferă traseul, fiindcă le facem în aşa fel încât să vizităm locuri noi, locuri pe care fie nu le-am văzut de mult, fie nu le-am văzut niciodată. Primul lucru prin care diferenţiază clar acest tur de celelalte, este faptul că am parcurs o bucată din traseu cu maşina. Adevăratul B.Tur a început şi s-a încheiat în Fălticeni. Până acolo am mers cu maşina lui Adi,deşi stabilisem să mergem cu trenul. Find doar 5 pasageri, am încăput perfect. Am parcat maşina în Fălticeni ( mulţumiri familiei Budeanu ) şi am pornit de acolo pe biciclete ora (10:00). La ieşire din Gura Humorului ne aştepta Theo (ora 12:32) şi am pornit împreună spre Voroneţ unde am luat pauza de masă şi am mai stat o oră pe la mănăstire. Intrarea în mănăstire costă 3 lei pentru adulţi şi 10 lei taxa foto digital (atenţie nu e voie cu trepi...

Acest "B.Tur" al treilea, a fost cel mai mare şi din punct de vedere al distanţei dar şi din punct de vedere al numărului de participanţi. Pe trei dintre ciclişti îi cunoaşteţi deja. Începem cu Ciprian (ursachi_ciprian@yahoo.com). Fiind organizator este evident că a participat la toate cele trei tururi. Cristi a fost cu noi încă de la "B.Tur #1". Mai nou lucrează şi e cam greu cu liberele dar sper să vină în continuare şi la următoarele excursii. Subsemnatul...Radu....responsabil cu pozele urâte de la "B.Tur #1", şi parţial cu cele de la "B.Tur #3". De asemenea vinovat de lipsa pozelor de la "B.Tur #2".

Am plecat Sâmbătă 28 iunie 2008 la ora 06.43 de pe strada Sălciilor Nr. 48 (ca de obicei) De data aceasta, călare pe motoare au fost : Cici, Cristi, George şi subsemnatul; şi binenţeles am pornit kilometrajul în faţa porţii înainte de a porni. Dat fiind faptul că graba ne-a determinat să schimbăm traseul la primul "B.Tur", am hotărât ca traseul pentru "B.Tur #2" să îl conţină şi pe acela. Şi dacă tot trecea drumul nostru pe lângă Negreşti, am zis că nu ar strica un mic ocol, să ne scăldăm puţin la baraj....ca a fost o săptămână călduroasă...şi sincer îmi era tare dor de apă....nu m-am mai scăldat de astă vară când am fost la mare.