Sub Carapacea de RaC

To get in the mood, first click play: Last night, after work, or better said, after getting home from work, I got a call from my dear old friend Mircea who just wasn't in the mood for sleep and came up with the idea to go out. As most of you might know already, I don't usually go out unless there's an occasion or if I'm visiting another city for example, but it's been so long since the two of us spend some time chatting that I just could not refuse. This song was playing last night at the radio and it intrigued us both. Of course we had no idea of the name of  the song or the artist playing, but Mircea's phone found all those informations for :) It is now my new obsession... musical obsession that is! Yeah, as you can see I'm back! I know few of you missed me, and I would like to thank you. I'm not gonna lie, it is kinda nice to be missed because it shows that you care and that all of this is not in vain. I have no idea what the future ho...

Cei care mă cunosc știu faptul că rareori ies în oraș, la terase sau „la o bere” cum se mai zice, dar joi seara a fost una din excepții. Tocmai ce terminasem treaba și mă așezasem bucuros la laptop să continui un articol pentru blog, că sună telefonul: era Cip (deși mi-am dat seama mult mai târziu, după câteva replici, fiindcă suna de pe un număr necunoscut iar eu credeam că e cu totul altcineva). Cip e un bun prieten de-al meu, care abia s-a întors în țară și stă doar câteva zile. Deși era trecut de orele 21 și numa' o ieșire n-aveam în plan, adevărul e că dacă nu o făceam acum nu mai prindeam ocazia până pe la jumătatea lunii, adică puțin înainte să părăsească țara... Urma să mă întâlnesc cu el și vărul său în parc, să mergem până în centru și cam atât... 

Totul a pornit de la nevoia mea de evadare. Nu aveam de gând să las să treacă luna decembrie fără încă o tură pe munte, și Ceahlăul era destinația cea mai plauzibilă fiindcă știam trasele, era destul de aproape, și era o excursie în care puteam antrena și pe alții. Mai apoi în urma unei discuții pe messenger, am aflat că Mihai vine în țară de sărbători și vrea să meargă pe Ceahlău după Crăciun. Îmi convenea perioada, și muntele așa că a rămas stabilit să plecăm, urmând ca detaliile să fie fixate când intram în vacanță (pentru că discuția și planul de mai sus se întâmplau pe la începutul lunii).

Autorul operei este bunul meu prieten Mircea și, spre deosebire de restul articolelor din categoria asta, nu am decât poze cu produsul final, fiindcă nu aveam habar că va face așa ceva. Când am văzut reparația făcută am rămas uimit și mi-am zis imediat că trebuie să vă împărtășesc și vouă. Este vorba despre un cooler de la un laptop, cooler căruia îi lipsea una din pale, așa că a fost „operat”. Nu știu părerea voastră, dar mie mi se pare spectaculos.  Felicitări Mircea pentru finețe și pentru răbdare...

așa cum am zis mai demult, îmi place sa fac cadouri, imi place starea de extaz a persoanei care deschide un cadou...dar eu, nu vreau să primesc, nu vreau nimic. Nu știu să primesc cadouri, nu îmi place, și nu consider că merit cadouri... Cu toate acestea am primit foarte multe daruri de la cei dragi. Dintre toate, două îmi sar în minte acum la capitolul originalitate: unul de crăciun, acum doi ani, altul abia primit. Primul se remarcă prin originalitatea conținutului, adică am primit o ștampilă de buzunar personalizată. Mi s-a părut și mi se pare cel mai original cadou primit vreodată....eu spre exemplu nu m-aș fi gândit vreodată să fac un asemenea cadou. A fost bestial mai ales că era ambalat în hârtie și la pipăit părea a fi un nunanțator, sau ceva de genul....surpriza a fost imensă. Al doilea și cel mai recent se remarcă prin originalitatea livrării. Se face că în ultima lună l-am ajutat pe Mircea să renoveze abia ahiziționatul apartament al surorii sale. Din păcate am plecat ...

E funny să găseşti prin calculator clipuri video pe care ai uitat că le-ai făcut.. Am aici câteva exemple de prin 2006, când eram încă la liceu. Cameraman e bineînţeles Mircea.... eu nici nu visam telefon cu cameră pe vremea aia :D În următorul îl găsim pe Cip... se prostea oleacă.... aici tot el da era mai serios... urmam eu dar camera se oprise :P Acest următor film nu a ieşit cum voiam eu fiindcă Mircea stătea prea aproape și nu a prins totul. Și, deși nu era prima oară când făceam asta, nu am putut repeta cascadoria fiindcă m-a văzut dirigul (în clasa a 12-a a fost proful de sport) și a zis că nu mă mai primește la oră dacă mă mai prinde că fac așa ceva...  Vedeți voi, acest clip nu ar trebui să vi-l arăt fiindcă mi-a eșuat aterizarea... dar e prea funny ca să îl omit :))