Sub Carapacea de RaC

source Bond! James Bond! Nume,  Prenume,  Family Name / Surname, Middle Name, Given Name / First Name,  Care o fi oare??

Atât de multe fotografii am făcut prin facultate în toți acești ani, dar nu am niciuna destul de bună cu domnul profesor Victor Popa; am doar capturi accidentale de la diverse evenimente.  Mi-am dat seama de asta acum, redactând acest articol.  Ah, cum ne dăm seama câte lucruri ar fi trebuit să facem abia atunci când e prea târziu.

BI Calculatoare pentru toți Da, în zilele noastre aproape toată lumea știe cum să folosească un calculator, dar nimeni nu se naște învățat, așa că e nevoie de cursuri. Eu, ca mulți alții dintre voi, am prins vremurile când calculatoarele abia începeau să apară la oamenii de rând. Am prins sistemele alea 486, DOS-ul și dischetele magnetice. Noi ne jucam și discutam despre cu totul alte lucruri nu despre calculatoare, NFS sau IM. Nu am avut calculator acasă așa că nu am intrat în lumea asta digitală decât destul de târziu. Adică, nu eram tocmai afon, pentru că făcusem la Clubul Copiilor (cum se numea pe vremea aia) un curs mic de programare și eram fascinat de Pascal, dar la școală nu se vorbea despre asta și nu se știau prea multe despre calculatoare. Apăruse, abia prin ultimii ani de generală, o sală de informatică, dar nu prea știu care era baza ei de funcționare. Cred că era privată pentru că acele cursuri de „calculatoare” erau cu plată. Era un tip venit de nu-șt...

Skip to the english version Edu Workshop Foto? Da, vreau! Articolul ăsta e pus la categoria „ educaționale ” fiindcă la urma urmei vorbim despre un curs de artă fotografică, sau mai exact, cum spune și titlul: „ Fotografie pentru Companii - Workshop Foto ”. Știți foarte bine că aceste cursuri/seminari/workshopuri costă, dar iată că s-a ivit ocazia, datorită domnului Adrian Holerga și celor de la Blogal Initiative, să particip la acest workshop gratuit! Da, orice blogger interesat de fotografie are ocazia să primească o invitație la acest workshop prin participarea la  campania lansată pe site. Workshopul are loc la București, duminică 28 octombrie, în sala expozițională a magazinului f64. Practic, la acest seminar compus din 70% parte practică, se va vorbi despre tot ce însemna fotografia comercială cum ar fi portretele, fotografia de eveniment, fotografia de produs, fotografia unei locații, etc, dar și noțiuni de comunicare cu clienții și noțiuni tehnice de pos...

Skip to the english version Edu Când rușinea dă-n prostie Și asta v-o spune un timid: cu rușinea mori de foame (sau așa era zicătoarea, nu?) Nu am să înțeleg niciodată și nu îmi voi putea explica ce e în capul copiilor ăstora. Profesorul e la ore pentru ei. Stă și explică pe înțelesul tuturor cum să lucrezi cu un anumit soft, explică pas cu pas metoda prin care se rezolvă o problemă, iar ei stau cu foaia și pixul în mână scriind pașii și căscând gura, în loc să pună mâna să pornească laptopul sau calculatoarele din sală și să lucreze. Adică să facă exact pașii enumerați de cadrul didactic, să vadă ce se întâmplă, să tragă concluzii.

Diplomă Poate că merită .... să pierd nopți și să îmi omor nervi....

Observând În fața unui juriu Nu pot să înțeleg cum pot fi unii atât de nesimțiți. Din 10 oameni care vin la curs, 5 vorbesc neîncetat, indiferent de câte ori li se atrage atenția, indiferent de câte ori au fost dați afară, ei revin la următorul curs și continuă să facă orice altceva în loc să caște gura și urechile la profesor. Mai grav e că nici nu știu să tacă, să facă liniște, să lase profesorul să-și țină ora corect. Tare mi-aș dori să fie și ei în situația de a dori să prezinte ceva, ceva la care au muncit mult, să-și dorească să prezinte ceva ce îi pasionează să fie dedicați... iar juriul să fie atent la altceva, să vorbească despre vacanțe în Ibiza și despre ultimul episod din telenovela cea mai populară la momentul respectiv. Să vadă și ei cum e să vorbești la pereți și să nu ai nici un fel de control asupra publicului... pentru că, să fim serioși, nu poți spune juriului să tacă... de foarte puține ori îți permiți așa ceva... iar atunci când asta se poate înseamnă...

Iată că e ziua de 22 Martie, și așa cum am anunțat mai devreme (ai aici link dar se vede și în dreapta același afiș), azi a fost concursul studențesc de AutoCAD Din păcate aș vrea să fi fost la fel de fericit ca anul trecut , când anunțam cu mândrie locul obținut, dar în acest an... n-a fost să fie. Din păcate în acest an nu pot să vă arăt și ce desen am făcut, fiindcă nu ni s-a permis să păstrăm subiectele. (Oi fi eu de vină, să fi văzut cineva articolul meu de atunci?)

Studenție ...colegu' Nu știu, ți se ridică inima în piept când un profesor ți se adresează, în mod natural și fără nici un fel de mișto, cu apelativul ” coleg ”. Mai ales să fie un profesor cu care nu ai socializat foarte mult, un profesor care nu te strigă pe numele mic, un profesor de la care nu te-ai aștepta... Adică să te trateze ca pe un egal, și să o afirme așa senin! Pentru mine, cel puțin, a fost o surpriză neașteptată și un compliment. Nu aș putea în vecii vecilor să mă consider egal cu vreun profesor, fiindcă oamenii ăștia sunt OAMENI, sunt foarte buni la ceea ce fac, sunt persoane care au trecut prin învățământul universitar ăla serios de acum 20 -30 - 40 de ani... Chiar dacă ți se pare că sunt ei mai „ramoliți”, că nu știu să umble cu tehnica asta modernă, la calculator, se încurcă poate prin word, sau mai știu eu ce motive găsești TU să te crezi mai bun, îți garantez că nu ești, și sunt mari șanse să nu fii niciodată! Apreciați-vă profesorii pentru ce...

foto source: google img search  Nu am nici o problemă cu profesorii, ba dimpotrivă, mi-s dragi toți și aș vrea să colaborez cât mai mult cu ei, dar am întâlnit mai de mult o chestie peste care nu am putut trece. Ca profesor sau ca persoană care interacționează cu mulți oameni, presupun că ți-a intrat în reflex să răspunzi la orice salut, chiar dacă nu cunoști persoana, sau dacă nu îți mai amintești nimic despre ea. Dar ce mai la deal la vale, oricine răspunde la salut atunci când e salutat, chiar dacă mai apoi stă puțin pe gânduri fiindcă nu știe pe cine a salutat. Dar ca un profesor să nu răspundă la „ bună ziua ” mi se pare un lucru înjositor. Și nu mă refer la impertinențele tinerilor, ci la un „ bună ziua ” spus cu tot respectul, într-un cadru academic, nu în intimitate. Dacă nu te vede, sau persoana e atentă la altceva e de înțeles, dar când se uită la tine, vă priviți în ochi, îi dai bună ziua și ca răspuns primești o privire de „ who the fuck are you? ” și o întoa...

Au trecut deja trei săptămâni de când a început anul universitar și eu abia acum anunț asta? Ce anunț mai e și ăsta? E un anunț cu întârziere fiindcă abia acum am intrat și eu în regim normal de funcționare. Adică sunt în întârziere, am multe chestii pe cap, somnul implică prea mult timp irosit, mă gândesc să mă apuc de cafea, chiar dacă nu e recomandat și nu îmi place...

Vorbim despre cărți... multe cărți, vreo 107 cărți, înghesuite în trei cutii de carton. Cum au ajuns acolo și de ce, asta nu e relevant, important e că am dat peste ele prin casă, ocupă loc degeaba și ai mei mi-au zis să scap de ele. Nu sunt genul de om care să arunce hârtia, mai ales cărți. Varianta cea mai plauzibilă ar fi să le duc la anticariat și să scot ceva bănuți. Dar înainte de asta vă întreb pe voi dacă nu cumva doriți vreuna sau mai multe din aceste cărți, majoritatea în stare bună (am vreo două la care paginile zboară din coperți :-s ).

Îmi place când cei apropiaţi îmi spun Răducu deşi ăsta e chiar numele meu... Acasă, la bloc, prin grupul de prieteni/copii de la scară eram Andrei. La școală, clasele primare toți eram strigați după nume, total impersonal, așa că eram Clapa, că așa striga învățătoarea La un moment dat mă enervasem și nici nu răspundeam pe stradă dacă mă striga cineva așa. Prin clasa a 5-a a apărut Radu datorită doamnei profesoare de Matematică Liliana Chelaru. Îi plăcea dânsei de mine și de iscusința mea, că eram isteț, și dacă nu mă înșel, are un băiat cu același nume. Că tot am amintit de școală iată ceva ce am găsit pe YouTUBE. Super tare. Pe vremea când eram eu în școala primară nu aveam habar ce e aia editare video sau montaj sau fotografii animate sa nu mai zic de origami. Dar, drept e că tehnologia era cu totul alta, nu existau camera digitale sau dacă erau, erau foarte rare și scumpe, se foloseau casete, astfel că montajul și editarea nu se putea face oriunde. Așadar Radu am răma...

nu prea sunt la curent cu noutățile, dar azi în timp ce îmi vedeam de treabă TV-ul bâzâia în fundal și am prins câteva știri. Ca să vezi ce chestie, BAC-ul a făcut ravagii printre elevi și, ca în nici un an, există licee cu 0% promovabilitate. Imagini „tulburătoare” cu odraslele înlăcrimate, supărate că au picat „examenul vieții” vorbind la telefon, anunțând dezastrul. Da toți alintații lu' mama cu câte două telefoane în mână motivând că au fost subiectele grele și :)) că nu s-a putut copia! Deci profesorii sunt de vină: cei care au făcut subiectele și cei care au păzit. De fapt cei de sus, care au strâns cu ușa supraveghetorii, căci, vorba aia, și supraveghetorii sunt supărați că nu au mai făcut bani vara asta! Ce pot să zic, FINALMENTE s-a adeverit avertismentul de acum 4-5 ani: la BAC nu se mai copie! Reporter: de ce sunt note așa mici? elev: a fost militărie la supraveghere / nu s-a putut copia / au fost prea grele subiectele Păi cum să mergi la BAC doar în baza că vei ...

În perioada 23-24 Martie 2011 a avut loc anuala Deschidere a Porţilor Universităţii.

 Încă de anul trecut îmi pusesm în cap să particip la concursul de AutoCAD. În anul I nu m-am înscris că nu cunoşteam programul decât "din auzite" spre deosebire de alţii care au făcut asta "pe pâine" în băncile liceului. Anul ăsta în schimb a venit şi rândul meu. Am studiat acest program în semestrul 1, relizând planşe 2D şi profile 3D, mi-a plăcut la nebunie şi evident a fost una din materiile unde am excelat. Anul acesta au apărut pe la începutul lumii afişele care anunţau ediţia a patra a concursului de AutoCAD, cu cele două etape: 2D (pentru anii 1 şi 2) şi 3D (pentru anii 3, 4 şi master). Aş fi putut participa la 3D dar mi-am zis să nu sar peste etape, am şanse la anul să particip, pe când la 2D era unica ocazie. Să particip la ambele categorii, aşa cum voiam, nu se putea fiindcă erau în acelaşi interval orar.

de la mine,  numa' bine

" PLEACĂ TRENUL DIN GALAŢI PLIN CU STUDENŢI SUPARAŢI DOAMNE OCROTEŞTE MINISTERU' " " EŞTI INCAPABIL SĂ VOTEZI, SEMNAT MINISTRU'  " " 25% ÎNAPOI PENTRU STUDENŢI "   A cestea sunt mesajele afişate de azi dimineaţă pe căminele din campusul "Alexandru Ioan Cuza" din Galaţi. Asta şi cearşafurile atârnate pe geam  De ce? Nici eu nu ştiam când m-am întors de la cursuri şi am văzut "minunăţia" dar m-am mai interesat şi am găsit motivul supărării aici : Începând cu data de 9 februarie 2011, a intrat în vigoare şi a început să se aplice noua Lege a Educaţiei Naţionale, în  toate universităţile  private şi de stat din ţară. După noua lege,  studenţii :  1.  NU MAI AU DREPTUL de a alege conducerea facultăţii; [Decan, Prodecan, Secretar Ştiinţific]  2. Sunt obligaţi să participe la toate activităţile didactice; [ PREZENŢA LA CURSURI, OBLIGATORIE  ] citeşte tot articolul... La prima vedere, aş zice că pe mine nu mă afectează: ...

Aseară am descoperit o chestie faină. Aţi auzit probabil, majoritatea dintre voi despre MIT ( Massachusetts Institute of Technology ). Ei, conducerea MIT a decis să îţi publice gratuit cursurile, astfel încât să fie disponibile oricui, worldwide. Fenomenul se numeşte OpenCourseWare şi iniţiat de ei acum 10 ani, este adoptat astăzi de peste 150 universităţi din lume. Ideea e simplă: cursurile de la universitate sunt filmate şi publicate pe site-ul lor prin intermediul YouTube. Astfel se împuşcă doi iepuri: ai video pe propriul site, dar şi promovare pe youtube, unde pot fi găsite cursurile accidental (cum am păţit eu). Pe  pagina OpenCourseWare  a celor de la MIT găsiţi detaliile şi multitudinea de cursuri online, unele chiar traduse în alte limbi Profesorii poartă lavaliere şi de asemenea există microfon în sală pentru a se înregistra şi atunci când vorbeşte altcineva (alt prof, asistent..) Deşi nu toate, majoritatea cursurilor sunt filmate în sala de curs şi unele su...

Sunt fericit,  Am o stare de spirit FENOMENALĂ! M-am trezit dimineaţă la 4.45, ca să învăţ la analiză ..şi în loc să fac asta am dormit până la 7 ...Am ieşit la tablă la analiză şi  nu am greşit (decât prea puţin ca să îmi pese), la seminarul de mecanică am  înţeles unele chestii care nu le ştiam, şi am ieşit la tablă, mi-am cumpărat papuci ... sau încălţăminte (off, regionalismele astea), am căşti pentru telefon şi ascult muzică care să mă binedispună cât timp merg de la facultate spre cămin, am fost la franceză şi proful e chiar de treabă ...retrag toate lucrurile pe care le-am spus, şi revin la părerea iniţială (din prima oră) cum că e om de treabă .. ba unde mai pui că eram singurul cu traducerea făcută.. singurul care ştia măcar de textul ăla. ..am ieşit şi la tablă şi nu am avut decât unele mici greşeli, pronunţia corectă, dar (din nou) mi s-a atras atenţia că nu am muzicalitate în voce...sau mai bine zis, în felul de a citi în franceză.