Sub Carapacea de RaC

Animația de duminică The chase Animația de azi e una din puținele pe care le-am văzut în ultima vreme și la care să rămân UAU! Nu că aș avea eu ceva neapărat cu mașinile sau cu viteza (că nu am), nu doar fiindcă găsesc atractive fetele care conduc, nu pentru că mă atrag mașinile 4x4 ci pentru că e o animație foarte bine realizată, cu detalii excepționale, cu mașini care arată aproape reale, cu explozii și răsturnări și cu un final total imprevizibil, vă garantez! (dacă ai văzut deja animația nu se pune). A, și mai jos, mai am o recomandare video pentru voi: un film pe care l-am văzut de curând...

Cam așa suna un ringtone din vremea când eram la liceu. Auzeam pe la colegii cu telefoane mai șmechere tot felul de tonuri...Acum telefoanele au avansat și la majoritatea poți să folosești orice fișier mp3 ca ton de apel, dar nu despre asta vorbim azi. Există un fenomen ce apare în mintea bărbatului când e la volan, e un sentiment de superioritate care te determină să vrei să te faci auzit și văzut de toți cei din jur, să atragi atenția cât mai mult asupra faptului că ești șofer, că ești important, că ești la volan, că ai o mașină șmecheră, că ai bani...etc.

Au trecut deja trei săptămâni de când a început anul universitar și eu abia acum anunț asta? Ce anunț mai e și ăsta? E un anunț cu întârziere fiindcă abia acum am intrat și eu în regim normal de funcționare. Adică sunt în întârziere, am multe chestii pe cap, somnul implică prea mult timp irosit, mă gândesc să mă apuc de cafea, chiar dacă nu e recomandat și nu îmi place...

Vă spuneam luna trecută că am o nouă bicicletă și că abia aștept să plec la drum cu ea. Ieșirea de atunci era impropriu denumită inițiere, dar fiind prima dată când pedalam pe ea, am zis că merge așa ;;) . Ei bine, săptămâna asta i-am făcut adevărata inițiere, și dacă sunteți curioși să aflați cum s-a descurcat nu trebuie decât să citiți în continuare articolul ăsta lung.

Mai demult Pato ne spunea câteva chestii despre un tren care l-a surprins în mod plăcut.  Din câte am observat, spre deosebire de mine, nici el, nici cititorii săi nu prea au circulat cu trenul așa că lăudau tare vagonul cu scaune albastre. Singurul tren pe care îl lăudam eu, era acceleratul spre Iași, cu care plecam din Galați. Asta fiindcă este comod și având priză, cele 5 ore pe drum treceau mult mai ușor. Deși în trecut mergeam destul de mult cu trenul, în ultima vreme nu am mai avut pe unde căci la Galați merg cu microbuz. iar la Iași, vara asta, fie am mers cu mașina, fie cu bicicleta. Dar azi, întâmplarea a făcut să mă întorc de la Iași cu personalul de Bacău. Ieri urma să vin să înapoiez mașina lui Adi. Planul era simplu: plecam dis-de-dimineață, ajungeam la Iași să descarc sculele, apoi să cumpăr niște materiale pentru casă pe care să le aduc la Roman, să îmi iau bicicleta și geanta cu laptop după care să mă întorc la Iași unde aveam să las mașina, să ...

  de la mine,  numa' bine

foto source via google image search ... vă sfătuim să o faceți acum! Cei de la ambulanță solicită următoarele! Constatat este faptul că în accidentele de trafic cei mai mulți dintre răniți au telefoane mobile la ei. Însa în cazul răniților cu care nu se mai poate comunica, nu se știe care din lista lungă de numere trebuie apelat pentru a contacta apropiații lor. Asistenții și medicii de ambulanță sugerează ca datele persoanelor de contact în caz de urgență să fie însemnate de toată lumea în același fel. Însemnul recunoscut pe plan internațional este: ICE (= In Case of Emergency = " în caz de urgenţă ") Sub această însemnare trebuie specificat numărul de telefon a acelei persoane care, în caz de urgență/necesitate poate fi apelată de către poliție, ambulanță, pompieri. În caz că doriți să specificați mai mult de o astfel de persoană se procedează în felul următor: ICE1 , ICE2 , ICE3 , etc. Este ușor de efectuat, nu costă nimic și în caz de urgență poate fi un...

De când cu evenimentul nefericit nu prea am mai avut  mai am chef de calculator sau de tehnologie...doar muncă și uneori verificare mail și ce au mai scris alții pe bloguri. Am găsit un blog fain...sau el m-a găsit pe mine, printr-un comentariu. E un blog care îmi asigură doza de zâmbet chiar și atunci când viața reală eșuează... Vorbesc despre un nou vizitator al blogului, domnișoara care își spune annitu . Amu, nu știu cum o cheamă, probabil Ana, și nu știu să vă spun mai nimic despre ea, decât că scrie bine și publică în mod regulat lucruri amuzante... restul îl puteți afla de pe blogurile ei. În altă ordine de idei, să îmi termin raportul: anul acesta la capitolul Summer-Job, am mai construit o casă :D Mulțumită lui Adi am avut la dispoziție scule, cuie și mașina timp de aproximativ trei săptămâni și am finalizat structura casei împreună cu George și Mircea. De muncă mai este, dar mai întâi să vină echipa să monteze tabla pe acoperiș :) Aceasta va fi casa lui Sena, ș...

Domnul te are în pază și va lucra prin doctori pentru recuperarea ta! Pentru cei ce nu știu Cristi Ungureanu este un om care s-a hotărât într-o zi să se apuce de alergat, motivat de nevoia de a schimba regimul de viață sedentar și dăunător organismului. Pasionat și ambițios a ajuns sportiv de performanță, având la activ multe curse și maratoane. Eu l-am descoperit prin grupul de discuții HPM  și acolo am aflat despre povestea lui și  am înțeles că omul aleargă... și o face cu dragoste și pasiune. Dar iată că viața lui a luat o întorsură neașteptată pe 16 aprilie anul curent, când a fost lovit pe trecerea de pietoni și proiectat 15 metri în decor. A supraviețuit ca prin minune, dar prin ce a trecut nu vreți să vă imaginați. Acum, după multe operații la picior și la cap încă nu și-a revenit complet, încă e nesigur. Este atât de  greu pentru orice om să pățească ce a pățit domnul Cristi, mai ales, imaginați-vă cum e pentru un sportiv, obișnuit cu mișcarea, mereu dor...

Seară, ora 22 şi mă aflu în mişcare rapidă către Neacşu puţin trist, zgribulit şi sperând să prind un autobuz să mă întorc acasă. Tot privind în urmă spre intersecţia de unde ar trebui să apară bus-ul ajung la trecerea de pietoni , punct critic în excursia mea. Adică, dacă văd un bus la colţ când trec strada, cu siguranţă ajung în staţie la fix ca să îl prind, altfel fie îl ratez, fie mai am de aşteptat până vine.

Degeaba avem, dacă nu avem !!  Când eram eu mic ideea de piste de biciclete era doar un vis. Ei bine, cu intrarea în UE au apărut şi la noi pistele de biciclete, din păcate încă prea puţine şi încă ne-la-locul-lor. Adică au făcut şi ei ce au putut, le-au pus pe trotuar, în loc să le pună pe marginea carosabilului. E mai bine aşa oarecum fiindcă prezintă un nivel crescut de siguranţă pentru copii, dar pentru cei ce nu folosesc bicicleta doar duminica la plimbare, mai comod ar fi fost pe stradă, să te poţi mişca prin oraş. Bicicleta încă nu este la noi un mijloc de transport des utilizat. Îmi vin acum în minte imagini din alte ţări cu sute de biciclete, cu parcări şi cu oameni educaţi...o frumuseţe. La noi încă e primejdios să mergi pe bicicletă fiindcă şoferii au o problemă cu noi. Majoritatea nu ne suportă deloc, unii nu ne suportă când mergem pe carosabil, alţii sunt invidioşi că ne deplasăm mai rapid şi ne strecurăm prin ambuteiaje, alţii doar caută un ţap ispăşitor pentru i...

Joi, ultima zi din săptămână..pentru cei din grupa mea, fiindcă avem vinerea liberă "by default". Semestrul trecut a trebuit să îmi aranjez eu orele în aşa fel încât să scot o vineri liberă, să merg la alte grupe şi alte trucuri dintr-astea. Din fericire semestrul ăsta nu mai e nevoie şi nici nu s-a schimbat încă orarul. Sper să nu se schimbe fiindcă mie îmi convine. Chiar dacă e mai încărcată săptămâna, e tare bine cu weekend-ul mai lung. Cum ziceam, joi începe weekendul pentru noi :D

Având în vedere că se găsesc de cumpărat mufe şi furtune pentru hidrante, ar trebui să ne spălăm şi noi maşinile aşa! Sau să îmi deschid o spălătorie :)

...bun venit la noi la ţară A venit în sfârşit căldura mult aşteptată. Nu ştiu cât va dura de data asta, dar sper la o minune... A ieşit lumea la plimbare, a început şcoala (facultatea) se plimbă lumea pe biciclete, role, promenade prin parcuri, giugiuleli pe bănci ...ce frumuseţe. Azi am terminat mai devreme cursul, sau mai bine spus, ne-a dat drumu mai devreme şi până pe la 17 când începea cursul de engleză, am avut 2 ore de consumat. Am mers alături de Dori până în centru fiindcă aveam treabă la ING şi el căuta o frizerie, dar ajuns acolo s-a răzgândit şi a decis să plece acasă, eventual să caute la el în cartier o frizerie. Eu am intrat în bancă şi am descoperit că nu aveam nimic nou de descoperit referitor la tranzacţiile cu cardul...nu mi-a mai încărcat contul Universitatea (nu încă). Toate acestea au durat mult mai puţin decât mă aşteptam şi am avut destul timp cât să mă mai învârt prin centru şi pe Nicolae Bălcescu. Aveam de făcut tema pentru cursul de engleză (că ase...

pe care să îl asculţi? Pentru virajul la dreapta ai verde intermitent dar e şi semafor roşu

Încep prin a vă aminti cea mai importantă lege a fizicii: "orice acţiune are o reacţie egală şi de sens contar". (da, mai sunt şi alte moduri de a o spune: orice cauză are un efect....) având asta în minte deducem că durerea este unitatea de măsura a forţei cu care ne loveşte un stâlp atunci când încercăm "să îi dăm un cap în gură". Draji tovarăşi şî compatrioţi miliţieni ...vă aflaţi (ipotetic vorbind) în Techirghiol, la intersecţia dintre strada "Pictor Ion Titulescu" şi strada "Doctor Ion Tatarnu" şi întâlniţi (ipotetic vorbind) acest indicator, cu plăcuţa informativă corespunzătoare. Ce faceţi: nimic, fiindcă mergeţi drept înainte pe strada Pictor Ion Titulescu? viraţi la dreapta pe strada Doctor Ion Tataranu dar nu opriţi să daţi prioritate fiindcă vă aflaţi deja pe drumul prioritar? respectaţi indicatorul şi opriţi să daţi prioritate, apoi viraţi dreapta? nu opriţi fiindcă vă încadraţi în categoria de vehicule menţionată în panoul ad...