Sub Carapacea de RaC

Pagini de jurnal Extenuare Liniște... doar o muzică lentă în fundal, nici un glas nu se auzea. Eu, pe masă, întins pe spate și gol pușcă, plin de emoții și anticipare. Ea , în picioare, prin jurul mesei, făcea pregătirile necesare... Au mai venit încă două, să ofere asistență... iar tot ce aveam eu de făcut era să stau cât mai relaxat, și nemișcat. La un moment dat ea mă întreabă: Faci sport ? Eu: Păi nu în mod oficial, nu, nu sunt în vreun club sportiv, dar mai fac una-alta. Ea : păi văd că ești mai atletic, dar...

Nu sunt genul care să stau locului, să merg încet, să stau nemișcat. Eu trebuie să alerg, să sar, să mă cațăr, să țopăi, să ridic chestii, să îmi folosesc mâinile, să meșteșugăresc, să îmi folosesc musculatura....Sunt o fire activă și de cele mai multe ori plină de energie ... Cum poate să îmi spună mie cieva că nu am voie să fac efort, că nu am voie să ridic, că nu pot să-mi fac exercițiile, că nu pot să mă mai cațăr...adică mai exact nu pot să fac nimic... Am voie să alerg și să înnot. De alergat nu pot și de înnotat nu știu. Superb, nu-i așa? Și toate astea din cauza prostiei de inimă....tâmpenia asta de non-compactare fără tratament....Frumos, nu? Dar credeți că asta mă întristează sau mă determină să mă cumințesc? Da de unde!!? Nu sunt genul care să stau să vegetez în pat sau la birou. Deși stau foarte mult la birou, lucrez la tot felul de teme și proiecte...nu pot să nu fac mișcare. Veți mai auzi de mine...ca de obicei...poate puțin mai domol...vedem în august ce reie...

Stau şi mă gândesc cum se face că un nenorocit păcătos ca mine a fost binecuvântat cu atâţia prieteni buni? De mic mi se spunea că sunt norocos. Aflând asta, am vrut să verific dar la loto nu mergea şi nici nu primeam de crăciun o tonă de jucării. Dar am mai crescut şi nu m-am mai bazat pe noroc. Am trăit pur şi simplu, am făcut lucrurile aşa cum am crezut eu de cuviinţă şi aşa cum m-au crescut ai mei. Am făcut lucruri bune şi rele, am făcut poate unele prostii mai mari decât mine şi am avut regrete, dar am făcut şi unele lucruri bune. Am fost mereu plin de energie şi săritor, dornic să fiu peste tot, să fac de toate pentru toţi.  Printr-o minune sau "o greşeală" de acolo de sus, mereu "am căzut în picioare". Chiar dacă am avut momente de declin, momente de deprimare sau de colaps financiar, am reuşit să supravieţuiesc, atât prin propriile puteri dar de multe ori datorită prietenilor mei, uneori chiar ajutorul venind de la persoane care nici nu mă cunoşteau aşa bi...

Cititorii fideli ştiu că marţea care a trecut am plecat la spital şi fiindcă am promis să revin cu detalii şi noutăţi  vă scriu azi ca să vă pun la curent.

 Cei care au citit articolele mai vechi de pe blog ştiu că am oarecare probleme cu inima. Ei bine ceea ce nu v-am spus e că pe data de 20 ianuarie am fost la Iaşi la consultaţie şi doamna doctor m-a diagnosticat cu sindromul WPW Lateral Drept, iar apoi mi-a spus cât costă intervenţia...sincer îmi venea să o iau la fugă în momentul când am auzit, dar nu puteam... Vă scriu acum cu o veste bună şi anume că am primit fondurile necesare intervenţiei datorită unei doamne minunate care mă cunoaşte personal (şi o cunosc) de doar jumătate de an. E grozav cum ca printr-o minune s-a rezolvat aşa rapid această problemă financiară... Aş vrea să îi mulţumesc dânsei, familiei şi tuturor prietenilor fiindcă îmi sunt alături şi se roagă pentru mine. Sunt programat pentru intervenţie pe data de 22 februarie..adică va trebui să lipsesc de la facultate în primele zile din semestrul 2, dar cred că se va rezolva totul deoarece "lipsesc motivat". Voi reveni cu detalii după ce termin, aşa că st...

Ieri am avut un mic colaps emoţional ..am sperat totuşi că de azi va fi mai bine, că voi fi jolly and glad....me again... ei da de unde atâta noroc?? de pe la 4 şi ceva dimineaţa a început ceasornicul să bată ora pulsul  145 ... Am adormit cu chiu cu vai, şi am sperat să fie o criză trecătoare..să îmi treacă până mă trezesc...dar de unde... Dimineaţa la 8 era la fel! Nu mi-a priit cursul de fizică deloc - pe la a doua oră mi s-a rupt firul; nu ştiu ce a mai zis profesorul, şi am aţipit de vreo două ori pentru câteva secunde...A trecut cursul..la seminarul următor am fost mai activ...chiar dacă ceasul de la mână a început să ţipe când am ieşit la tablă (semn că pulsul a trecut de pragul de 158 deci inimii mele nu îi plac problemele de Mecanică Statică). La S.I.M. am fost mai conştient deşi inima nu s-a liniştit... Apoi, după toate seminarele am plecat până la bancă să scut nişte bani. Noroc de un coleg cu maşina care în drum spre casă trecea prin centru şi l-am rugat s...

După cum vă ziceam: " prea mult bine mi s-a întâmplat în ultima perioadă, mă tem să nu se întâmple ceva naşpa" V-am spus ieri într-un articol că am o inimă defectă  dar asta era doar din presupuneri. De ceva timp, minim 2 ani, am nişte crize de inimă, că altfel nu le pot numi. Mai exact inima începe să pompeze foarte tare , să bată violent cât pe ce să nu sară ... dacă stau întins pe spate se poate observa cum se mişcă pieptul şi abdomenul antrenate de bătăile inimii. Nu e de la oboseală, nu e de la efort.

nu domnilor, nu sufăr din dragoste (în articolul ăsta) ...am doar o inimă defectă...nu trimiteţi IM că nu am făcut nici un contract cu cei de la Yahoo! sau AOL, deci nu primesc 300 ron la fiecare mass.. brb..cu un alt articol, după o mică pauză...