Cum poate să îmi spună mie cieva că nu am voie să fac efort, că nu am voie să ridic, că nu pot să-mi fac exercițiile, că nu pot să mă mai cațăr...adică mai exact nu pot să fac nimic... Am voie să alerg și să înnot. De alergat nu pot și de înnotat nu știu. Superb, nu-i așa?
Și toate astea din cauza prostiei de inimă....tâmpenia asta de non-compactare fără tratament....Frumos, nu?
Dar credeți că asta mă întristează sau mă determină să mă cumințesc? Da de unde!!? Nu sunt genul care să stau să vegetez în pat sau la birou. Deși stau foarte mult la birou, lucrez la tot felul de teme și proiecte...nu pot să nu fac mișcare.
Veți mai auzi de mine...ca de obicei...poate puțin mai domol...vedem în august ce reiese la control. Cert e că nu voi alerga prea mult și prea des fiindcă nu pot... în rest voi fi la fel...până la limita oboselii. :)
de la mine,
numa' bine
imi place noul template:) e albastru:D
ReplyDeleteda te rog eu nu te mai catara....plimba-te mai bine!p
p-ul de la sfarsit e o greseala, nu mi se pare deloc o gluma.
ReplyDeleteeu sunt mai lenes:))
ReplyDeleteam primit pe mai, ieri, o poezie sau ceva de genul, se cheama "dans lent" si avea ca tema ideea de a nu ne mai grabi, pentru ca dansul asta nu dureaza mult;) mi-ar placea sa o gasesc si sa o postez aici, am sters-o din greseala
ReplyDelete