Sub Carapacea de RaC

(3min16sec) Pentru azi, în mod normal nu era planificat un vlog, că doar nu e vineri... dar ce să-i faci, e special  și vine cu explicații (și când spun explicații, mă refer la faptul că după vizionarea lui veți înțelege de ce.......) Fără mai multă vorbărie, vă las să vedeți acest scurt video blog (e cel mai scurt de până acum...), și sper să vă placă:

 Am de ceva vreme o stare nedefinită... mai amintisem de asta în relatarea turei pe Măcin, dar parcă săptămâna asta e și mai evidentă. Sunt varză atât online, dar mai ales offline, unde e mai important. Dar fiindcă eul meu online e legat de cel offline am decis să-i fac niște modificări. Și mă refer la blog, bineînțeles.

Unul din proiectele de care vă spuneam în articolul anterior (încă în stare de ciornă) a avut parte de un review minunat și un feedback extraordinar de plăcut. :D Nu pot să vă spun despre ce e vorba (încă), dar contează că mi s-a schimbat ziua ;;) (și ca să vezi chestie: ăsta e primul articol etichetat happy .... așa om trist sunt??) de la mine,  numa' bine

Îmi place când cei apropiaţi îmi spun Răducu deşi ăsta e chiar numele meu... Acasă, la bloc, prin grupul de prieteni/copii de la scară eram Andrei. La școală, clasele primare toți eram strigați după nume, total impersonal, așa că eram Clapa, că așa striga învățătoarea La un moment dat mă enervasem și nici nu răspundeam pe stradă dacă mă striga cineva așa. Prin clasa a 5-a a apărut Radu datorită doamnei profesoare de Matematică Liliana Chelaru. Îi plăcea dânsei de mine și de iscusința mea, că eram isteț, și dacă nu mă înșel, are un băiat cu același nume. Că tot am amintit de școală iată ceva ce am găsit pe YouTUBE. Super tare. Pe vremea când eram eu în școala primară nu aveam habar ce e aia editare video sau montaj sau fotografii animate sa nu mai zic de origami. Dar, drept e că tehnologia era cu totul alta, nu existau camera digitale sau dacă erau, erau foarte rare și scumpe, se foloseau casete, astfel că montajul și editarea nu se putea face oriunde. Așadar Radu am răma...

Stau şi mă gândesc cum se face că un nenorocit păcătos ca mine a fost binecuvântat cu atâţia prieteni buni? De mic mi se spunea că sunt norocos. Aflând asta, am vrut să verific dar la loto nu mergea şi nici nu primeam de crăciun o tonă de jucării. Dar am mai crescut şi nu m-am mai bazat pe noroc. Am trăit pur şi simplu, am făcut lucrurile aşa cum am crezut eu de cuviinţă şi aşa cum m-au crescut ai mei. Am făcut lucruri bune şi rele, am făcut poate unele prostii mai mari decât mine şi am avut regrete, dar am făcut şi unele lucruri bune. Am fost mereu plin de energie şi săritor, dornic să fiu peste tot, să fac de toate pentru toţi.  Printr-o minune sau "o greşeală" de acolo de sus, mereu "am căzut în picioare". Chiar dacă am avut momente de declin, momente de deprimare sau de colaps financiar, am reuşit să supravieţuiesc, atât prin propriile puteri dar de multe ori datorită prietenilor mei, uneori chiar ajutorul venind de la persoane care nici nu mă cunoşteau aşa bi...