Sub Carapacea de RaC

Weekend-ul acesta, ca și altele dinainte, am fost până acasă să rezolv diverse lucruri. Când spun „weekend” să nu vă imaginați că mă refer la două zile întregi (sau trei, cum e pentru unii) ci e vorba despre câteva ore, fiindcă ajung în Roman sâmbătă la amiază și plec înapoi la Galați duminică dis-de-dimineață. Spre deosebire de alte dăți, din nu știu ce motiv, ieri cei de la CFR mi-au modificat ruta și în loc să schimb 2 trenuri, am schimbat 3, deci am făcut 7 ore și 15 minute pentru 250 km, de la Galați la Roman. Este trist, al naibii de trist! Am stat o oră în Mărășești și o altă oră în Adjud, dar încă nu am înțeles DE CE? Am mai mers la ora asta, sâmbăta, de mai multe ori, dar niciodată nu am avut 2 schimbări.

O fi din cauză că sunt răcit, o fi din cauză că pedalez pe timp de zi... o fi din cauză că marți am fost plecat pe drumuri sau poate pur și simplu recuperez nopțile pierdute în trecut, lucrând la diverse proiecte... Nu știu exact de ce, dar sunt foarte obosit. Ieri după facultate am mâncat și apoi m-am apucat de lucru la un proiect.. de fapt am continuat ce începusem la ore. Dar pe la ora 4 mi-am zis că pot dormi vreo jumătate de oră - sau o oră, apoi să-mi reiau programul zilei de Miercuri.

Blogging To blog or Not to blog Aș putea sta toată ziua la calculator, am o grămadă de chestii de scris și de făcut, am atâtea articole de pus pe blog, dar nu pot fiindcă doar calendaristic e vacanță,  realmente încă am o grămadă de chestii de făcut. De aceea (dar nu numai) am hotărât  să scriu doar un articol pe zi și să îl public în timpul nopții (ca dimineața că vă apară pe mail).  Da, să mă ocup de blog aș sta toată ziua, dar imediat ce mă apuc de treburile pe care le am de făcut mă apucă așa o stare de nechef, și mi se face somn, îmi dau seama că sunt obosit, că nu cade cum trebuie lumina pe masa de lucru și tot felul de chestii. Da, subconștientul meu știe că e vacanță și ar vrea să mă comport ca atare!

Pagini de jurnal Extenuare Liniște... doar o muzică lentă în fundal, nici un glas nu se auzea. Eu, pe masă, întins pe spate și gol pușcă, plin de emoții și anticipare. Ea , în picioare, prin jurul mesei, făcea pregătirile necesare... Au mai venit încă două, să ofere asistență... iar tot ce aveam eu de făcut era să stau cât mai relaxat, și nemișcat. La un moment dat ea mă întreabă: Faci sport ? Eu: Păi nu în mod oficial, nu, nu sunt în vreun club sportiv, dar mai fac una-alta. Ea : păi văd că ești mai atletic, dar...