Sub Carapacea de RaC

Stau şi mă gândesc cum se face că un nenorocit păcătos ca mine a fost binecuvântat cu atâţia prieteni buni? De mic mi se spunea că sunt norocos. Aflând asta, am vrut să verific dar la loto nu mergea şi nici nu primeam de crăciun o tonă de jucării. Dar am mai crescut şi nu m-am mai bazat pe noroc. Am trăit pur şi simplu, am făcut lucrurile aşa cum am crezut eu de cuviinţă şi aşa cum m-au crescut ai mei. Am făcut lucruri bune şi rele, am făcut poate unele prostii mai mari decât mine şi am avut regrete, dar am făcut şi unele lucruri bune. Am fost mereu plin de energie şi săritor, dornic să fiu peste tot, să fac de toate pentru toţi.  Printr-o minune sau "o greşeală" de acolo de sus, mereu "am căzut în picioare". Chiar dacă am avut momente de declin, momente de deprimare sau de colaps financiar, am reuşit să supravieţuiesc, atât prin propriile puteri dar de multe ori datorită prietenilor mei, uneori chiar ajutorul venind de la persoane care nici nu mă cunoşteau aşa bi...

Ora 02.00 mă găseşte stând pe bancă în gară în aşteptarea accceleratului de la Bucureşti. Tipic mie, am venit mai devreme, trenul soseşte abia la 02.35; şi nici nu poţi spune că m-am grăbit ca să am timp să iau bilet, fiindcă acesta fusese achiziţionat pe la 19.41 când m-a adus în oraş autocarul de la Iaşi (v-am povestit anterior că am fost la Iaşi 5 zile, la o plăcută muncă). Am prins la fix autocarul şi mai-mai că nu voia să mă ia, dar s-a certat şefu' (sau ce o fi fost ăla) cu şoferul şi a găsit un loc liber :D ...numa' bine că am ajuns aşa devreme acasă, am avut timp să fac un duş, să mănânc şi să dorm câteva ore, până pe la 01.00, când mi-am făcut bagajul, m-am îmbrăcat şi am pornit "spre aventură"

 Ei bine, iată că am lipsit o perioadă din lumea online..am fost pe la Iaşi la muncă o săptămână, apoi două zile la munte şi apoi pe acasă alte două zile. Mâine mă voi întoarce în Galaţi şi voi pune la punct blogul şi mai ales proiectul365 :D . Dar până atunci să vă pun la curent cu ce s-a mai întâmplat cât am lipsit:

  Decean - Adonai    Asculta  mai multe  audio   diverse ...momentan în construcţie de la mine,  numa' bine

 Am vrut să scriu şi ieri, am vrut să scriu şi alatăseară..dar azi nu am mai putut sta fără să relatez păţaniile din aceste trei zile. Luni a fost o zi scurtă..adică a fost temporal la fel de lungă, dar nu am simţit-o tercând. Eu cu Cici am montat schele metalice şi am făcut schele din lemn iar băieţii mai aveau nişte întăriri de făcut pe la podea. Pe lângă faptul că era să cad de pe schelă, nu s-a întâmplat nimic spectaculos. (erau doar vreo 6 metri până jos...). Poate că timpul a trecut aşa rapid fiindcă eram odihnit după un weekend în care nu am mai plecat acasă, şi vremea era superbă..a plouat dis-de-dimineaţă şi a răcorit totul, apoi pe la 10 - 11 puţin. Ziceam de weekend...sâmbătă ştiţi ce am făcut, duminică am plecat cu geo la cumpărături..să ne mai luăm ceva de'ale gurii. Am petrecut vreo 4 ore la cumpărături din care 1h aşteptând să vină maxi spre iaşi şi încă o oră (pe ceas) aşteptând maxi dinspre iaşi spre dumbrava... criminal, mai ales a doua parte: cu bagaj şi obo...

 Ieri după muncă am tras un duş raid şi apoi am plecat cu toţii în oraş, să ne pregătim pentru activitatea din "dallas": La Răscruce în aer liber, îm mijlocul oamenilor, iar eu mi-am reluat poziţia la butoane pentru o seară. Auzisem vorbe pe la băieţi dar nu ştiam ce avea să se întâmple. A fost ciudat, să fiu printre ei şi să nu am habar.. să nu ştiu eu tot, ca de obicei, dar presupun că e normal, dat find faptul că nu mai sunt...    nu mai sunt ieşean. Ei bine, nici nu am întrebat fiindcă nu era frumos să mă bag în seamă, dar pe la jumătatea zilei mi-a zis Cici... da fapt m-a invitat să vin să ajut. Bineînţeles că am acceptat imediat, deşi nu am lăsat să se vadă cât aşteptasem invitaţia, sau că ştiam că avea să se întâmple ceva în acea seară. am vrut să vin şi de dragul butoanelor dar şi pentru a vedea lumea, pe care în alte ipostaze nu aş fi întâlnit-o. Nu ştiam exact cine vine, dar auzisem lista celor care au fost să cerceteze terenul şi mi-a fost de ajuns. A fost ...

...timp de trei ani, şi e plin de amintiri şi încă îl iubesc...oh, Iaşi din nou! Nu am fost de mult tare pe acolo şi aveam atâta lume de revăzut. Am promis că voi veni după sesiune, dar vacanţa a fost scurtă: tei zile la Galaţi, de miercuri până vineri la Roman, sâmbătă dimineaţa înapoi la Galaţi la curs de engleză, sâmbătă după-amiaza voiam să plec în Iaşi... Dar planul nu a fost înfăptuit...fiindcă petrecutul unei nopţi acolo implica cazarea mea undeva şi nu am vrut să deranjez pe nimeni. Un tren de noapte ar fi fost bun fiindcă aş fi azut duminica întreagă la dispoziţie începând cu primele ore, dar din lipsa acestei variante am optat pentru un microbus, care pleacă la ora 06.00 din Galaţi.