Sub Carapacea de RaC

(4min50sec) Bine v-am regăsit la începutul unei noi săptămâni de toamnă. Din păcate, problema mea legată de înregistrarea audio nu s-a rezolvat, pentru că reportofonul pe care îl foloseam, s-a stricat. Așa e când cumperi chestii ieftine, dar ce să-i faci... îmi pare rău că am aflat abia acum, după ce am filmat câteva materiale. Data trecută credeam că am făcut eu ceva greșit, și abia acum am constatat că el era vinovatul. Și fiindcă tot vorbim de sunet, e cazul să mă scuz și pentru zgomotul de fundal ce apare pe la jumătatea clipului. Eu fiind obișnuit cu el, nici nu l-am băgat de seamă decât la montaj, când era prea târziu. Nu știu cât voi reuși să mă țin de blogging de acum înainte, dar măcar această rubrică sper să o păstrez. Vom vedea :)

Și vă spuneam, cu două articole în urmă (nu vă dau link), bucuros, surescitat, plin de entuziasm... în stare să mă sui pe pereți, că mi-am găsit cadoul de Crăciun. Nu?  Și atât de mult așteptam să vină ziua de azi... abia așteptam să fiu sunat ca să aflu când îmi va sosi... comanda. Am primit câteva telefoane azi, dar nu de la f64, nu legate de obiectiv. Dimineață primisem un mail care spunea că a fost preluată comanda și îmi furnizau niște date legate de agentul care a preluat comanda:

Un tip complet chel cumpără o soluție foarte rară pentru creșterea părului. - - Credeți că este eficace? îl întreabă el pe vânzător. - Foarte eficace, domnule. De curând, am trimis un flacon unui client în provincie, avea capul ca o bila de biliard. Ei bine, peste o lună, când i-a sosit nota de plată, putea deja să-și smulgă părul din cap. * * * De multe ori pățesc să am nevoie de trepied pentru diferite poze, fie pentru fotografii de noapte, uneori pentru poze de grup în care să apar și eu...dar de cele mai multe ori pentru poze cu timp de expunere îndelungat. Să las camera pe jos sau pe vreo bordură / gard / perete era soluția adoptată, dar mi-am pus gând rău pe un trepied mic și rapid de instalat, care să încapă în geanta și să îl pot căra oriunde. Există pe piață acele mini-trepiede telescopice dar sunt mult prea fragile pentru un DSLR... sunt bune doar pentru camere WEB sau pentru camera foto compacte.

De când lumea existau bacșișurile, chiar dacă nu în forma asta pe care o știm, ci erau mai degrabă ca la piață...Sau comercianții „mai pun de la ei” sau clienții mai rotunjesc suma, indiferent de situație, nu este un preț exact cu trei zecimale ca la matematică. Este foarte la modă, și cred că intră în codul bunelor maniere să lași bacșiș ospătarului/chelneriței pentru felul cum te-a servit (sau cel puțin eu după asta mă orientez...că nu era să las bacșiș la pizzeria aia unde am stat o oră să vină comanda și încă o jumătate să ne debaraseze și să aducă nota..că la un moment dat m-am dus să o caut...)

De când cu evenimentul nefericit nu prea am mai avut  mai am chef de calculator sau de tehnologie...doar muncă și uneori verificare mail și ce au mai scris alții pe bloguri. Am găsit un blog fain...sau el m-a găsit pe mine, printr-un comentariu. E un blog care îmi asigură doza de zâmbet chiar și atunci când viața reală eșuează... Vorbesc despre un nou vizitator al blogului, domnișoara care își spune annitu . Amu, nu știu cum o cheamă, probabil Ana, și nu știu să vă spun mai nimic despre ea, decât că scrie bine și publică în mod regulat lucruri amuzante... restul îl puteți afla de pe blogurile ei. În altă ordine de idei, să îmi termin raportul: anul acesta la capitolul Summer-Job, am mai construit o casă :D Mulțumită lui Adi am avut la dispoziție scule, cuie și mașina timp de aproximativ trei săptămâni și am finalizat structura casei împreună cu George și Mircea. De muncă mai este, dar mai întâi să vină echipa să monteze tabla pe acoperiș :) Aceasta va fi casa lui Sena, ș...

Da, tot nervos sunt...deşi a  fost bine azi la cursuri..a tecut şi analiza ..am terminat pe anul acesta cu facultatea... Dar nu din cauza facultăţii sunt nervos..sau, mă rog nu e direct vinovată.  Vreau să plec acasă în vacanţă şi să îmi iau cu mine cursurile aşa că am pus pe un stick câteva fişiere .doc şi azi după cursuri am plecat la xerox să le listez.  Primul fişier avea 100 de pagini şi tâmpa aia de la xerox mi le-a listat pe o sigură parte. Unde mai pui că e şi scump..10 bani/o faţă , 20 bani 2 feţe. Să mor când am văzut ..acum am ditamai teancul cu un curs de 100 de pagini pe 100 de foi. restul fişierelor nu le.am mai listat..mi-am băgat picioarele în el de xerox tâmpit! Şi m-a întrebat "color?" zic eu: nu, alb negru faţă verso ...că aşa m-am obişnuit, necrezând că e necesar să ,menţionez aşa ceva. Şi ea replică: "prea târziu mi-ai zis faţă/verso" Orice om întreg la minte când vede un document de 100 de pagini se gândeşte la două feţe. Sau p**a mea...