Sub Carapacea de RaC

Preambul: Nu vă speriați de imagine sau de conținutul articolului, nu m-am însurat în timpul de când nu ne-am mai văzut și nici nu am planificat vreo nuntă în viitorul apropiat. Ba chiar sunt foarte departe de asemenea eveniment... doar că am o curiozitate și doresc să o dezbatem. A duce mai departe numele, e mai important decât relația în sine?

Skip to the english version Igienă Miresme Igiena orală e foarte importantă, și e păcat că unii dintre noi realizează asta doar când e prea târziu :D Când eram mic mă făleam că n-am probleme cu dantura așa că am ajuns să neglijez acest aspect și tare rău am mai făcut. Acum, acum încerc să repar inconștiența tinereții și să rezolv cariile :) Mersul la stomatolog ar trebui să fie ceva făcut periodic, cel puțin o dată pe lună, iar periajul zilnic după fiecare masă, folosirea aței dentare și clătirea cu apă de gură ar trebui să ne intre în obicei exact ca nevoia de masă sau de somn. Dintre toate problemele cavității bucale, respirația urât mirositoare e de departe cea mai mare. Fiindcă ce-ai în gură se poate ascunde, dar aerul nu poate fi constrâns. Problema e gravă atunci când nu conștientizezi că ai o asemenea problemă și bineînțeles nimeni nu te trage de mânecă să te anunțe.

Ai tastat greșit? Ai desenat o linie în plus? Nu-i bai, dă-i UNDO! Anul acesta universitar am lucrat cu un program pe calculator care nu are opțiunea de UNDO. Pe lângă alte multe opțiuni care ne-au intrat în obișnuință, cea de „ întoarcere înapoi ” e poate cea mai utilă și deci, mai utilizată în cadrul tuturor aplicațiilor pe calculator. Dar iată că eram puși în situația folosirii unui program care nu avea Undo, un program în care combinația Ctrl+Z nu face absolut nimic. Și a fost un chin... să refaci totul dacă greșeai ceva important... În cadrul acestui soft,  tot ce ai creeat/desenat trebuia păstrat sau șters... Și să zicem că nu-i mare bai ca în loc de un undo să dai delete (chiar dacă presupune mai multe click-uri în  mai multe meniuri) dar dacă  era o chestie mai complicată păi te prindeau toți nervii până reușeai să refaci problema în caz de eroare.

Dezbateri Triunghi amoros sau patrulater S-a ivit la un moment dat pe un blog pe care-l citesc din când în când, o întrebare foarte bună. Era un articol  format doar din două întrebări dar care a deschis discuții interesante în comentarii. Întrebarea era (în caz că nu ați dat click):  dacă afli că prietena ta este înșelată de iubitul sau soțul ei… îi spui sau aștepți să se prindă singură ? sau:  dacă afli că prietenul tău este înșelat de iubita sau soția lui cu un altul… îi spui sau îl lași să afle din altă parte ?

Premiu Tea Union - cabral.ro Azi am fost pe fugă, deși nu ar fi trebuit. De exemplu, acum sunt în tren spre casă (grație internetului mobil de care vă vorbeam într-un articol mai vechi) și mor de cald și de sete, fiindcă am plecat fără să iau sticla cu apă. Da, mi-am zis că nu am nevoie de ea, m-am gândit că nu-mi va fi sete... Dar articolul ăsta nu e ca să mă laud că am net sau să mă plâng că mi-e sete, nu! Articolul ăsta e ca să vă anunț că în sfârșit am câștigat și eu ceva, ceva important, o invitație din partea unui blogger mare (și om mare) la o cană de ceai. Poate că voi ați fi vrut bere sau suc, dar având în vedere că eu nu beau nici una nici alta, ceaiul sună perfect! Și invitația suna perfect:

Observând În fața unui juriu Nu pot să înțeleg cum pot fi unii atât de nesimțiți. Din 10 oameni care vin la curs, 5 vorbesc neîncetat, indiferent de câte ori li se atrage atenția, indiferent de câte ori au fost dați afară, ei revin la următorul curs și continuă să facă orice altceva în loc să caște gura și urechile la profesor. Mai grav e că nici nu știu să tacă, să facă liniște, să lase profesorul să-și țină ora corect. Tare mi-aș dori să fie și ei în situația de a dori să prezinte ceva, ceva la care au muncit mult, să-și dorească să prezinte ceva ce îi pasionează să fie dedicați... iar juriul să fie atent la altceva, să vorbească despre vacanțe în Ibiza și despre ultimul episod din telenovela cea mai populară la momentul respectiv. Să vadă și ei cum e să vorbești la pereți și să nu ai nici un fel de control asupra publicului... pentru că, să fim serioși, nu poți spune juriului să tacă... de foarte puține ori îți permiți așa ceva... iar atunci când asta se poate înseamnă...

Stau și mă minunez uneori cât de multă atenție și timp alocă unii pentru propria podoaba capilară. Îi vezi că discută între ei la baie despre consistența diferitelor tipuri de gel și stau cu orele în fața oglinzii, cu zece feluri de piepteni, așezând fiecare șuviță de păr în parte. Dacă ar prezenta atâta migală și în alte domenii ce frumos ar fi... am fi mai buni ca nemții.

foto source: google img search  Nu am nici o problemă cu profesorii, ba dimpotrivă, mi-s dragi toți și aș vrea să colaborez cât mai mult cu ei, dar am întâlnit mai de mult o chestie peste care nu am putut trece. Ca profesor sau ca persoană care interacționează cu mulți oameni, presupun că ți-a intrat în reflex să răspunzi la orice salut, chiar dacă nu cunoști persoana, sau dacă nu îți mai amintești nimic despre ea. Dar ce mai la deal la vale, oricine răspunde la salut atunci când e salutat, chiar dacă mai apoi stă puțin pe gânduri fiindcă nu știe pe cine a salutat. Dar ca un profesor să nu răspundă la „ bună ziua ” mi se pare un lucru înjositor. Și nu mă refer la impertinențele tinerilor, ci la un „ bună ziua ” spus cu tot respectul, într-un cadru academic, nu în intimitate. Dacă nu te vede, sau persoana e atentă la altceva e de înțeles, dar când se uită la tine, vă priviți în ochi, îi dai bună ziua și ca răspuns primești o privire de „ who the fuck are you? ” și o întoa...

Au trecut deja trei săptămâni de când a început anul universitar și eu abia acum anunț asta? Ce anunț mai e și ăsta? E un anunț cu întârziere fiindcă abia acum am intrat și eu în regim normal de funcționare. Adică sunt în întârziere, am multe chestii pe cap, somnul implică prea mult timp irosit, mă gândesc să mă apuc de cafea, chiar dacă nu e recomandat și nu îmi place...

Cei care mă cunosc puţin ştiu că eu nu sunt atât de lansat în lumea interacţiunilor online. La Y! Messenger (şi implicit IM) am renunţat acum 4 luni (l-am dezinstalat pe 1 noiembrie şi de atunci nu am mai intrat nici măcar o secundă ... nici pe webmessenger - ca să fie clar), contul hi5 e şi el desfiinţat, că oricum era o chestie de copii mici (singurul lucru util era că  mai intram când uitam vreo aniversare sau voiam să văd vreo poză, dar oricum, persoanele a caror poze le voiam fie nu aveau cont fie nu au mai adăugat ceva nou de ani de zile, aşa că nu mai avea rost) şi pe lângă asta am o repulsie faţă de facebook, twitter, netlog, linkedIn, Frienster  şi restul reţelelor de socializare. Da, veţi veni cu argumente PRO, cunosc multe persoane care iubesc aceste site-uri, aceste lumi online în care trăiesc mai mult sau mai puţin sau pe care le folosesc doar pentru promovarea personală sau comercială. Eu nu! Şi privesc cu stupoare detaşat cum virusul se răspândeşte d...

sunt sătul de atâta răutate, de atâta ură, de atâtea fiţe, de atâtea aere de vedetă. Acestea sunt sentimente acumulate în timp, observând şi analizând, dar de la ce am pornit? factorul declanşator al acestui post este păţania de azi. Mergeam spre facultate, fiindcă aveam o fereastră între două discipline, şi am decis să fac un seminar de politici cu grupa '16, să îmi umplu acea pauză inutilă. Asfaltul era încă umed de la ploaia de ieri, bălţile acaparau bucăţi de trotuare şi totul era frumos acoperit de un strat de frunze, scuturate de vântoasa de aseară... Angajaţii de la salubritate (nu ştiu cum se cheamă firma din Galaţi) măturau liniştiţi acest covor de frunze.

- Uite unde era marele înţelept! - EU? Mare?! După părerea mea nu există fata perfectă / băiatul perfect....nu există partenerul perfect ci există partenerul perfect pentru tine. Pentru că suntem diferiţi vedem lucrurile şi mai ales persoanele diferit. Fiecare îşi caută partenerul ideal ( e prea mult spus perfect, aşa că rectific); ne formăm o listă mentală (sau scrisă pentru cei mai obsedaţi) şi căutăm persoana care să îndeplinească cât mai multe din criteriile acelei liste. Aceste liste  variază de la persoană la persoană, de la simple ("să facă doar 69 şi cartofi prăjiţi" sper ca persoana în cauză să nu fie d eranjată că am citat-o  ) până la foarte complexe...atât de complexe încât sunt şanse foarte mici să existe o asemenea persoană. Şi eu am o asemenea listă, şi eu am un anumit tip de fată pe care o caut.....problema e că sunt mofturos, dar mai grav  e că mofturile mele nu ţin de aspectul fizic în principal, ci de mansardă (că paraşute cu neuronul în vacanţă găs...

Mi s-a spus, cu referire la articolul anterior că "toată lumea ştie asta". Ei bine, iată încă un articol cu un subiect pe care mulţi îl ştiu, sau cred că îl ştiu. Eu nu de asta scriu ci fiindcă aşa îmi vine pe moment... acel gând porneşte acea idee, şi se leagă împreună cu alte idei...bla bla bla... Azi voi vorbi despre blog-uri şi site-uri. Despre cum văd eu lucrurile, despre cum le înţeleg eu, şi expun aceste lucruri pentru cei ce nu le ştiu, sau pentru cei ce vor să afle cum gândesc. Lista de definiţii: pagină web (web page) = un singur fişier .html, .htm, .php indiferent de conţinut, încărcat pe un server  la o anumită adresă şi accesibil prin intermediul unui browser web site (website) = structură ierarhică de mai multe pagini web legate între ele prin link-uri, imagini, fişiere, script-uri, având în comun acelaşi nume de domeniu. blog  (prescurtare de la web log =>; weblog =>; blog) =  un model particular de website.

Azi e a treia noapte când stau şi mă chinui cu nişe filme. Sâmbătă mi-a fost înmânată camera video, şi am copiat toate clipurile. Le-am convertit pe toate şi am terminat abia pe la miezul nopţii... Ieri şi azi m-am chinuit cu montajul şi producerea filmului final. Dar binenţeles PC-ul meu nu era de acord. După o zi şi o noapte pierdute în zadar, am hotărât azi să despart filmul în două DVD-uri şi poate aşa reuşesc să scot un produs finit. Ei şi dat fiind faptul că trebuie să stau aici să urmăresc progrămelul cum lucrează şi nu pot să fac altceva pe calculator, nici măcar să ascult muzică, m-am pus pe ascultat Kiss FM. Şi era totul bine şi normal până a început FrenchKiss. E prima oară când ascult emisiunea asta, fiindcă de obicei dorm,.am alte treburi sau cel mai plauzibil ascult muzică pe PC.  Este o emisiune extraordinar de amuzantă, pentru noi oamenii normali care nu

Mi-aş dori să merg la munte (nu pot să spun "cu tine", fiindcă am zis că nu voi zice. Nici să spun că am spus că nu voi spune nu am voie să spun, dar treacă de la mine de data asta). Oh! Cât mi-am dorit să mergem împreună!! Da! Îmi doresc vârfuri înalte, şi nopţi la cort. Natura să mă înconjoare şi să pot admira stelele aşa cum numai acolo se poate. Îmi doresc să umblu de nebun cu un rucsac greu în spinare, obosit şi cu febră musculară, udat de ploaie până în măduva oaselor. Vreau să fiu acolo, să gust bucuria libertăţii, bucuria reuşitei. Vreau să urc şi să fotografiez minunăţiile (am văzut "Into the Wild" dar nu de asta vreu munte ). Muntele este o pasiune mai veche de a mea, probabil moştenită ...mama (care e aceeaşi zodie) a fost puţin ghid când era mai tânără...şi unchiul meu, (cu care semăn destul de mult, după părerea multora inclusiv a mea) a fost şi el om de munte.

piticilor de pe creier atâtea porcării îmi mişună prin minte acum. Cele mai multe mă duc într-o stare de tristeţe, de regret ... am fost mereu raţional ..până când am descoperit fetele..şi atunci am aflat că lumea e cu susul în jos. Nimic nu e chiar cum pare, nimic nu e uşor. nimeni nu îţi uşurează viaţa. Eu trebuie să fiu cel care are capul pe umeri....care tratează lucrurile cu obiectivitate, prin prisma experienţei şi pentru asta am nevoie să fiu din nou raţional. Să mă gândesc la cum e mai bine pentru mine, să încep să fiu şi egoist, destul încât să îmi fie bine.M-am săturat de lumea asta în care trăim (nu, nu am tendinţe de suicid). M-am săturat de toţi care se cred destul de buni că să judece pe alţii! Mie unu nu îmi pasă.

Suntem în 2009, după cum bine ştiţi....Dar în 2007 a apărut o nouă versiune de Microsoft Office. Nu ştiu dacă sunt şi altele, dar eu cunosc Office '97, Office 2003 şi Office 2007. '97, la vremea lui a fost bun, a ajutat mulţi oameni, dar a devenit insuficient, datorită evoluţiei şi astfel a apărut 2003. Acesta era mult mai bun, cu un pachet mai mare de programe, cu plugin-uri şi tot felul de îmbunătăţiri. Înca este cel mai bun după părerea mea. Problemele apar la 2007. A apărut în perioada asta a windows-ului Vista

Încep prin a vă aminti cea mai importantă lege a fizicii: "orice acţiune are o reacţie egală şi de sens contar". (da, mai sunt şi alte moduri de a o spune: orice cauză are un efect....) având asta în minte deducem că durerea este unitatea de măsura a forţei cu care ne loveşte un stâlp atunci când încercăm "să îi dăm un cap în gură". Draji tovarăşi şî compatrioţi miliţieni ...vă aflaţi (ipotetic vorbind) în Techirghiol, la intersecţia dintre strada "Pictor Ion Titulescu" şi strada "Doctor Ion Tatarnu" şi întâlniţi (ipotetic vorbind) acest indicator, cu plăcuţa informativă corespunzătoare. Ce faceţi: nimic, fiindcă mergeţi drept înainte pe strada Pictor Ion Titulescu? viraţi la dreapta pe strada Doctor Ion Tataranu dar nu opriţi să daţi prioritate fiindcă vă aflaţi deja pe drumul prioritar? respectaţi indicatorul şi opriţi să daţi prioritate, apoi viraţi dreapta? nu opriţi fiindcă vă încadraţi în categoria de vehicule menţionată în panoul ad...

cât de multe lucruri poţi observa dintr-o simplă plimbare prin oraş... fără să te străduieşti măcar. poţi observa manelele la maxim din curtea unora, sau jocul copiilor de pe mijlocul străzii bătaia dintre doi puşti, dar nu intervii că cel care parea asuprit râde.. :-?? poţi vedea

În ultimii doi ani ai vieţii mele am citit, cred, mai multe cărţi decât în ceilalţi 18 ani precedenţi. De asemenea am văzut mult mai multe filme...