Nu vă speriați de imagine sau de conținutul articolului, nu m-am însurat în timpul de când nu ne-am mai văzut și nici nu am planificat vreo nuntă în viitorul apropiat. Ba chiar sunt foarte departe de asemenea eveniment... doar că am o curiozitate și doresc să o dezbatem.
A duce mai departe numele, e mai important decât relația în sine?
Se știe că în mod tradițional, în urma căsătoriei EA preia numele LUI de familie.
De ce e așa? Fiindcă așa spune tradiția. Legea? Păi legea spune așa:
Art. 25. - Bărbatul și femeia au drepturi și obligații egale în căsătorie.Art. 26. - Soții hotărăsc de comun acord în tot ce privește căsătoria.
Art. 27. - La încheierea căsătoriei, viitorii soți vor declara, în fața delegatului de stare civilă, numele pe care s-au învoit să-l poarte în căsătorie. Soții pot să-și păstreze numele lor dinaintea căsătoriei, să ia numele unuia sau altuia dintre ei sau numele lor reunite.
Art. 28. - Soții sunt obligați să poarte în timpul căsătoriei numele comun declarat. Dacă soții s-au învoit să poarte în timpul căsătoriei un nume comun [...] fiecare dintre soți nu va putea cere schimbarea acestui nume, pe cale administrativă, decât cu consimțământul celuilalt soț.
(Codul Familiei, Titlul I, Cap. 3, Secțiunea I)
Deci, pe scurt, după căsătorie EA poate adopta numele LUI, sau EL poate adopta numele ei, sau varianta de compromis: folosesc ambele nume unite dar asta e decizia lor, decizie de cuplu. În fiecare țară, în schimb, lucrurile stau diferit. În fine, noi vorbim de România noastră momentan.
Dar, cum spuneam, în mod uzual și tradițional, fata ia numele băiatului. De aceea tații sunt bucuroși când se naște băiatul: „că are cine să-i ducă numele mai departe”. Ei uite aici voiam să ajung. De ce este atât de important să ducem numele mai departe? E un fel de premiu ăsta? Suntem regi cu toții, e clanul X sau regatul lui Y? Suntem mafioți și avem nevoie să ducem mai departe renumele familiei?
Și chestia e și mai importantă când o familie are un singur copil. Bineînțeles că el e răspunzător să ducă numele mai departe. Dar în ziua de azi nu numai băiatul duce numele mai departe ci și fata, așa cum scrie în lege, așa cum se întâmplă în destul de multe cazuri. Și ce-i cu asta? E așa o mare crimă dacă masculul rupe linia familială?
Vorbim bineînțeles de un caz ipotetic (exemplificat prin mine, autorul blogului): Dacă eu aș decide ca atunci când mă însor să port numele nevestei? Ar fi așa o mare crimă? Mă vor renega ai mei pe motiv că nu duc numele mai departe? Nu mai importantă e relația, nevasta, modul cum ne înțelegem, fericirea și liniștea noii familii, decât numele? Și acum trecând de la general și ipotetic la cazul meu... oi fi eu singurul băiat al tatei, dar tata are mulți frați care au mulți copii, deci numele e dus destul de departe. Ce, e așa o mare crimă dacă pe această ramură a arborelui (genealogic) crește o frunză mai verde ca celelalte?
Eu cred că mai importantă e fericirea cuplului decât numele, dar asta e părerea mea.
Sau compromisul cel mai lejer: ambii soți, fiind singuri la părinți și doritori de a duce numele mai departe își păstrează numele. Asta înseamnă că familia e atunci dezbinată? Că nu există dragoste între ei? Adică iar ne legăm de aparențe și de chestii superficiale? Eu cred că ar fi mai simplu așa. Nu mai e atâta bătaie de cap cu actele și cu schimbarea lor, cu diplomele și toate arhivele, numele nu se pierd, există continuitate.... Sau poate cad de comun acord să unească numele. Atunci e mai complicat... e mai complicat de pronunțat :D
Dar copiii? A, am uitat de copii? NU!
Art. 62. - Copilul din căsătorie ia numele comun al părinților. Dacă părinții nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala părinților și se va declara, odată cu nașterea copilului, la serviciul de stare civilă. În lipsa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelară de la domiciliul copilului va hotărî, ascultând pe părinți, dacă copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.(Codul Familiei, Titlul II, Cap. 2, Secțiunea III)
Eu concluzionez astfel:
În caz de se ajunge la asemenea dileme, cel mai bine e ca în urma căsătoriei fiecare să-și păstreze numele (sau să le lipească). Și ca totul să fie în regulă, să se împace toată lumea, inclusiv părinții care vor moștenitori și arborele genealogic întreg, familia cea nouă trebuie să aibă măcar doi băieți (fiecare să poarte unul din numele părinților) și o fată... sau doi băieți și două fete... Și gata, problema rezolvată, nu?
Voi ce credeți despre asta? Aveți altă soluție?
Chiar aștept răspunsuri de la toată lumea, atât căsătoriți cât și burlaci.
Nu am înțeles nici eu ce e cu tradiția asta ca băiatul să ducă numele de familie mai departe ... Sau, am auzit cazuri în care băiatul a luat numele de familie al fetei, iar asta nu a căzut deloc bine familiei băiatului, dar nici comunității din care el face parte. Că nu e bărbat dacă face asta, etc.
ReplyDeleteCei mai bătrâni au o concepție mai învechită pe seama acestui subiect. Nu știu tinerii ce și cum gândesc.
Nu are vreo importanță numele de familie, important e ca cei doi să se iubească și să se înțeleagă.
Dacă tot ar fi o problemă cu numele de familie, se pot uni cele două (nu știam că se poate face asta) sau fiecare rămâne cu numele său și gata.
Nu se unesc, ci va fi numele de genul: „George Vasilescu Popescu”
DeleteMulțumesc Florin! Mai aștept păreri :D
Eu cred ca te complici prea mult, prea tarziu. Spun asta pentru ca deja am vazut foarte multi tineri care nu mai tin cont de traditii. Nu mai este "ca pe vremuri". Inainte era intr-adevar subicet mare de discutie daca fata nu vroia sa ia numele baiatului sau daca acesta nu avea un baiat la randul lui ca sa duca numele mai departe.In zilele noastre tinerii nu mai dau importanta atat de mare la aceste lucruri (cu siguranta mai sunt si exceptii, dar oricum...). Cunosc personal cupluri unde sotiile au pastrat si numele lor de familie, ba mai mult si copiii la randul lor poarta ambele nume de familie. Exista cumva mai multa egalitate si intelegere intre persoane.
ReplyDeletePrea mult poate.. dar prea târziu???? De ce?
DeletePăi, așa cum spune și legea, e normal ca numele să se transfere copiilor. Doar dacă vor altfel...
Deci zici tu că e mai bine și mai echilibrat ca să se păstreze ambele nume. Observ că nu ai spus nimic despre varianta „fiecare cu numele lui”.
Îți mulțumesc pentru răspuns.
Pai prea tarziu, tocmai pentru ca in zilele noastre tinerii nu se mai complica cu intrebari de genul asta "De ce sa iau eu numele tau? De ce sa nu il iei tu pe al meu?" etc. Probabil discuta despre acest lucru inainte de cununie dar cred ca se ajunge la cearta pe tema asta si nici nu cred ca unul il forteaza pe celalalt sa ia un anumit nume.
DeleteNu cred neaparat ca este mai bine sa se pastreze ambele, am spus asta pentru am observat ca acest lucru se intampla din ce in ce mai des la tinerele cupluri. Probabil asa incepe sa se creada ca este mai bine. Eu personal daca ma voi marita voi lua numele sotului si atat. Asta nu pentru ca asa spune el sau pentru a nu strica imaginea in familie, ci pentru ca imi place traditia :). Nu mi se pare ca imi pierd identitatea daca nu imi pastrez numele meu (cum am mai auzit in alte cateva cazuri). Imi schimb numele, nu ma schimb ca persoana! Daca mai adaug si ca nu prea mi-a placut niciodata numele meu de familie, cu atat mai mult nu ma deranjeaza sa il schimb.
Toate acestea fiind spuse iti raspund si la a 3a chestiune: nu , nu sunt de acord ca fiecare sa fie cu numele lui. As zice ca in aceste cazuri cei doi sunt prea orgoliosi pentru nimic.
* "NU cred ca se ajunge la cearta.."
DeleteSincer, așa cum spune GCM mai jos, a păstra ambele nume mi se pare greoi și urât. Mai ales dacă ai deja două prenume și o funcție sau două, de exemplu cum ar suna „Doctor Ion George Popescu Avramescu”? Sau „Profesor Doctor Maria Ioana Anton Gheorghe". E clar că în astfel de cazuri fiecare își va dori păstrat numele, nu mi se pare „orgoliu pentru nimic” ci e vorba de a-ți menține numele și funcția așa cum ești deja cunoscut de societate.
DeleteE drept, nu am analizat foarte, foarte atent problema din punctul meu de vedere. Adică nu știu ce aș face eu dacă aș fi pus în asemenea situație. E drept că mi-a trecut prin cap (din moment ce am ajuns să scriu articolul) dar nu am analizat-o la un mod personal. Eu cred că mai degrabă aș lua numele soției (dacă ea insistă să îl păstreze, din varii motive) decât să am două sau să avem nume separate. Da, în unii ochi ăsta ar putea fi semn de slăbiciune din partea mea... dar nu cred că e tocmai așa. Sau nu știu.. nu sunt în acea situație și probabil nu voi fi niciodată, doar analizam :P (deși îmi place și ideea cu numele separate, mai ales având în vedere comentariul de mai jos legat de unitatea cuplului)
Pot spune că și eu am avut probleme cu numele meu mulți ani de zile, mai ales pe la școală.. dar am învățat să-l accept, deși mulți încă îl confundă și citesc CLAPĂ în loc de CLAPA și mereu trebuie să-i corectez. Dar parcă acum are o oarecare melodie numele, poate și fiindcă m-am băgat în atâtea chestii și mi-am pus numele pe atât de multe lucruri pe care le-am făcut de-a lungul timpului.
E totuși o chestie la care să te gândești atunci când e cazul.
Nume separate, parerea mea. Fiecare cu numele lui.
ReplyDeletePlace votul. Apreciez! Dar nu ți se pare că ar separa puțin pe cei doi? Nu ar da impresia unei dezbinări?
DeleteDin punctul meu de vedere casatoria n-ar trebui sa apara foarte devreme intr-o relatie. Asadar, nu o vad decat ca o confirmare a faptului ca doi oameni se inteleg si vor sa-si continue reletia, nu sa se minta ca aceasta va evolua in vreun fel prin intermediul casatoriei. Asadar, chiar nu vad de ce femeia sau, mai nou, barbatul, si-ar schimba numele cu care a trait toata viata doar pentru un "contract" si pentru un legamant religios. Cat despre varianta cu ambele nume de familie, mi se pare incomoda, prea multe nume.
DeleteFoarte frumos spus. Mulțumesc stimabile. Eu te-am iscodit oleacă fiindcă, așa cum am zis, dezbatere am vrut să fie articolul ăsta. Îți mulțumesc!
DeleteApar şi eu la spartul târgului :))
ReplyDeleteChestiunea e în esenţă ceva mai simplă, din câte ştiu eu. Din moşi strămoşi s-a considerat că bărbatul nu are nimic mai de preţ pe lume de oferit soţiei şi copiilor lui, decât numele său. Iar pentru femeie nu e dovadă mai mare de încredere, devotament şi de cinste faţă de soţul său decât să-i poarte numele. Faptul că multe dintre notiuni (devotament, cinste, etc) sunt acum perimate, duce la calcule de genul ăsta, dacă nu cumva e mai ieftin sau mai bine din cine ştie ce considerente ca fiecare să-şi păstreze numele. Aşa este, e şi mai simplu şi mai ieftin, dar nu asta e ideea. Ideea e că familia trebuie să fie prin definiţie o unitate, ori nume diferite parcă nu prea te duce cu gandul la unitate. Pe urmă va fi delicat şi pentru copii să se identifice cu o familie în care pe fiecare îl cheamă altfel, mai ales cănd va merge la şcoala în România unde nu e nimeni vreun monument de tact şi delicateţe şi va fi pus de multe ori în situaţia să justifice de ce pe mama o cheamă într-un fel şi pe tata altfel. Asta o zic din experienţă.
Varianta cu nume combinate nu e viabilă decat la o generaţie, după care lucrurile ajung să se complice. Dacă se căsătoreste dl Popescu-Georgescu cu d-ra Ionescu-Anghelescu, cum o să-i cheme combinat? Popescu-Georgesc-Ionescu-Anghelescu?
Şi de ce toate astea la urma urmei când totul e atât de simplu şi de frumos, te iubesc, îţi fac cinstea de a-ţi purta numele şi de a-l da copiilor noştri.
Iuliana, nu e deloc spartul târgului. La mine aici niciodată nu e prea târziu să-ți exprimi opinia.
DeleteÎți mulțumesc enorm și, sincer să fiu, chiar așteptam părerea ta pe tema discutată. Foarte frumos spus și explicat. Da, eu încă oscilez în minte pe ideea asta, că numele separate nu ar reprezenta o uniune, dar încerc să gândesc la faptul că uniunea asta nu trebuie să fie doar de nume.. că sunt atâția care au același nume din căsătorie dar sunt mai reci și mai distanți decât două pietre din masive muntoase diferite.
Da, e delicat în ce privește copii, de aceea spuneam că ar trebui doi băieți și două fete.. fiecare poartă numele unuia din părinte, nu două.. dar iată că îmi fuge mintea iar la ideea de unitate în familie.
Ok, respingem ideea de nume separate și nume combinate, dar dacă băiatul ia numele fetei, din varii motive, de exemplu al ei e mai frumos, sau ea e singură la părinți dar el mai are frați sau familia lui e deja foarte mare și a ei riscă să dispară?
Concret, tu ai băiat! Nu știu dacă e sau nu însurat, dar dacă ar veni acasă și ar spune că după cununie vrea să ia numele fetei, cum ar fi? Cum te-ai simți? Tatăl lui ce ar zice? Îmi cer scuze că intru așa brutal într-un subiect delicat.. sper că nu am supărat cu această ipoteză, dar chiar caut să fac dezbatere aici, după cum am mai spus.
Radu, eu poate sunt demodată, dar rămân la părerea mea că o familie e unitară şi toţi membrii ei poartă acelaşi nume care le dă şi sentimentul de apartenţă la "un neam" (de unde şi expresia la sate "neamu' lu' cutare") la care se raportează toată viaţa. Noi discutăm acum de dragul temei care de altfel e chiar foarte interesantă, dar ai să vezi tu când o veni vremea să faci pasul cel mare, că nici n-o să realizezi când s-a produs schimbarea în tine şi că o să-ti doreşti să se întâmple toate după "rânduiala". Devii mai responsabil şi nu îţi mai arde de experimente pe pielea familiei tale şi a copiilor tăi. Când vei fi pregătit să faci pasul, vei fi pregătit să intri "în rândul lumii" cu toate tradiţiile ei care de altfel şi-au dovedit funcţionalitatea de generaţii intregi, chiar dacă pe unele din ele nici nu le înţelegi. Pur şi simplu o să vrei să faci "cum se face". Pariu? :)
ReplyDeleteRevenind, da, pentru copii e delicat, incomod şi chiar dureros să aibe nume diferite de părinţi. Şi al meu a vut nume diferit de al meu pentru că...aşa a fost să fie, mă rog... şi au fost multe situaţii atât de aiurea în care trebuia să dovedească bietul copil ca eu sunt mama lui şi că am deptul să semnez nu ştiu ce chestie la şcoală legată de alocaţie, sau de permisul pentru bibliotecă sau câte alte mărunţisuri. Ca să nu mai zic de sentimentul ca el e puţin altfel decât alţi copii care nu aveau problema asta. Şi asta doar pentru o "banală" diferenţă de nume între mamă şi fiu.
Dacă băiatul ia numele fetei...eu sincer nu am nicio problemă. Nu aş avea orgoliul numelui, important e ca ei să întemeieze o FAMILIE închegată şi funcţională pentru ei doi şi copiii lor.
Pruncul meu nu e căsătorit, încă şi habar n-am cum o să fie. Prietena lui nici nu e româncă, dar acum îmi dau seama că obiceiul ca soţia să ia numele soţului nu e doar în România, ci e în mai multe ţări din lume. Nu ştiu dacă în toate, oricum în filmele americane sigur am văzut că mireasa devenea Mrs Smith. Dacă va vrea din nu ştiu ce motive să ia numele soţiei eu una nu m-aş opune şi cred că nici tatăl lui. Bine, el ar bombăni niţel, dar de opus categoric, nu cred.
Vai de mine, cât am scris! Mai ai loc pe server? :)))
ReplyDeleteIuliana Miu, daca se vor casatori dl Popescu-Georgescu cu d-ra Ionescu-Anghelescu, copiii ar putea fi Popescu-Ionescu sau Popescu-Anghelescu sau Georgescu-Ionescu etc etc (un nume de la tata cu unul de la mama in orice ordine doresc parintii, ca in Spania, Brazilia, Portugalia etc).Nu trebuie sa se ajunga la nu stiu cate nume. Exista solutii pt orice trebuie doar sa le vezi !!!! Legile se fac dupa nevoiele/cerintele societatii, trebuie doar sa le cerem nu sa mergem cu valul. De asta de la 1 oct 2011 este posibil ca unul dintre soti sa aiba doua nume iar celalalt sa ramana cu numele avut.
ReplyDeleteOk, domnule sau doamnă No Name, cum ziceţi dumneavoastră :))
Delete