Am fost la RADIO! (+eng)

Skip to the english version

---

Unul din cele mai minunate lucruri care mi s-au întâmplat până acum, a avut loc luna trecută, când am avut ocazia să merg la radio și să vorbesc în direct. Am fost invitat la radio pentru a vorbi despre ShoeBox, iar după interviu, total ad-hoc, am decis să prelungim emisia cu încă o oră și am realizat o super emisiune (părerea noastră dar și a ascultătorilor).

Nu pot să vă explic exact ce sentimente m-au cuprins când am primit invitația. Să fiu la radio e unul din visurile din copilărie. Când eram mic îmi făcusem în casă un „post de radio”. O grămadă de fire trase prin toate colțurile, găuri prin tocurile de la uși, difuzoare prin toate camerele și un pupitru central în balcon (că era vară și frumos) și multă distracție. Aveam un aparat de radio și un dublu-radio-casetofon, astfel încât puneam și muzică emisă pe FM de postul local, dar și selecțiile mele de pe casete.

Da, am fost mereu atras de butoane și de muzică, iar plăcerea asta de a vorbi și a interacționa cu publicul s-a accentuat datorită videoblogurilor. Pe vremea când era „BigBrother” la TV, urmăream cu mare atenție și-mi amintesc că o singură dată am fost groaznic de invidios pe cei din casă: atunci când au avut provocarea cu postul de radio. Mi s-a părut cea mai tare chestie din tot concursul. Și a fost cu atât mai faină când am aflat că unii de acolo chiar au lucrat la radio după terminarea BigBrother...Cât de tare e asta?

În fine, toate această dragoste latentă pentru radio a fost trezită în ziua de 12 decembrie 2012, când am fost invitat de către Ioana în emisiunea ei. De fapt invitația a venit de luni: 

- Ce zici, nu ai vrea să vii la radio să vorbești despre ShoeBox? 

- Radio? Eu? Pot veni eu? Mai întrebi? Adică: „mănânci calule ovăz”? WOW! Dar asta era doar în capul meu.. că la exterior am încercat să par foarte calm: „Hmm, da, aș putea... ar fi interesant”. Nici nu știți cum am așteptat să treacă cele două zile... desigur aparent nici nu-mi păsa prea tare de vizita la radio.

Și a venit ziua cea mare. Emoții? Am avut emoții cât n-am avut vreodată la o prezentare cu public, pentru că știam că mă poate aude, teoretic, toată lumea (fiindcă radio-ul emite și pe net) dar practic toți gălățenii și toți cei pe care i-am anunțat că voi fi la radio.. Pe parcurs, în timpul dialogului au mai dispărut din emoții și am început să mă simt din ce în ce mai bine și mai comod acolo în studioul ProFM - Lider FM.

De la ora 21 până la ora 22 am ascultat muzică bună și am tot discutat despre ShoeBox în timpul intervențiilor. Era extraordinar faptul că oamenii care ascultau intrau în legătură cu noi prin telefon, facebook sau messenger (de fapt discutau cu Ioana, că eu nu aveam calculatorul la mine, deci nu eram logat nicăieri) dar era extraordinară interacțiunea asta din timpul pauzelor muzicale. Pe la ora 22 Ioana anunța că încheiem emisiunea și drept vă spun că nu puteam să primesc o veste mai proastă la momentul respectiv. După câteva discuții off-air și fiindcă ne-am dat seama că mai erau niște anunțuri de făcut, am hotărât să prelungim emisia cu încă o oră. Adică era prea fain ca să ne oprim așa, pur și simplu :P

Ei bine, acea oră a fost extraordinară-fantastică-uimitoare-grozavă-minunată-de nedescris. Nu mai erau nici emoții, atmosfera era grozavă, am râs și am făcut glume, am vorbit despre muzică, despre evenimentele ce urmau prin Galați, am promovat festivalul de folk ce urma în acel weekend, am avut ascultători care interacționau cu noi... (păcat că n-am avut liniile telefonice deschise). Într-un cuvânt, a fost: GENIAL!

A fost Wow! Am terminat emisia cu o oră mai târziu decât anunțasem prima oară, dar a meritat pe deplin, ba parcă a fost cea mai scurtă oră din an! Nu pot să vă explic ce euforici eram la ora aia, și cât de fain a fost publicul ascultător. Mă gândeam (sau ne gândeam) cât de fain ar fi să repetăm chestia asta. 

Mă gândeam cât de fain ar fi să avem emisiune în fiecare săptămână, să fiu un fel de invitat permanent (am văzut că se obișnuiește la talk-show-uri), să facem o emisiune cu tematică, cu pagină proprie de facebook, cu promovare, cu ascultători la fel de minunați și muzică la fel de bună! Bineînțeles, am analizat și am constatat că asta ar fi avantajos și pentru Ioana, fiindcă ar fi mult mai dinamică emisiunea dacă ai cu cine vorbi, cu cine schimba păreri... și cu siguranță audiența ar crește. Mai ales că suntem tineri, pasionați, plini de energie și eu nici nu cer bani... adică nu vreau să fiu angajat, ci mi-e de ajuns să fiu acolo, să trăiesc lumea radio și să ne simțim bine! Pentru că atunci când te simți bine și faci chestii din plăcere, ies lucruri minunate!

Dar, din păcate, asta rămâne doar un vis frumos. Aș da orice să nu fie așa, să fiu la radio.. să repetăm emisiunea din decembrie;  în momentul de față puține lucruri m-ar putea bucura atât de mult ca gândul că aș putea fi la radio... dar ... lucrurile nu sunt mereu cum vrem noi. Oricum chiar dacă realistul din mine știe că e doar un vis, optimistul încă speră :D, pentru că da, sunt optimist până în ultimul moment!

Am vrut să vă povestesc acum multă vreme despre experiența asta, despre cât de fain a fost.. dar n-am mai apucat. Probabil că atunci, când eram încă în momentele alea de euforie aș fi scris mult mai mult :)

Nu pot încheia fără să MULȚUMESC ENORM Ioanei pentru invitație și bineînțeles doamnei Mihaela Marcovici pentru că datorită ei a fost posibil așa ceva... Să MULȚUMESC tuturor celor care au fost pe recepție în acea seară: Ați fost minunați și sper să fiți din ce în ce mai mulți atunci când/dacă voi ajunge la radio! (v-am spus că-s optimist până la final)

Dar până atunci, ascultați-o pe Ioana vinerea (poate și miercurea) la ProFM - LiderFM pe 92.4FM sau pe radiogalatimedia.ro

---

****

English Version

****

---

Me on the RADIO!

One of the greatest things that have happened to me until now, was last month when I had the chance to be live at the local radio station. I was invited to speak about Shoebox and after the interview, totally without plan, we decided to extend the broadcast and it turned out to be a great show (both our opinion and the audience's)

I can't explain what I felt when I received the invitation. Being on the radio is one of my childhood dreams. When I was little I made my own „home radio station”. Lots of cables running through all corners, holes in the door frames, speakers in every room and a central console on the balcony (it was summer, warm and beautiful). I had a radio and a dual-radio-cassette-player, so that I could put the music broadcasted on the local FM station, but also my own music selections on tape.

Yes, I was always attracted to buttons and music, and this pleasure to speak and interact with the public has increased because of my  videoblogs. I used to watch "BigBrother" on TV, and I remember that only once I was terribly jealous of those inside the house: when they had the radio challenge. I thought it was the coolest thing in the whole contest. And it was even cooler when I found out that some of the guys started to work on a radio station after „BigBrother” ended ... Now how cool is that?

Finally, all this love of mine for radio was awakened on 12 December 2012, when I was invited by Ioana to her show. Actually the invitation came on Monday:

- Would you like to come on the radio to talk about Shoebox?

- Radio? Me? Can I come? You need to ask? Like: „is the rain wet"? WOW! But that was just in my head .. on the outside I that tried to appear very calm: "Hmm, yes, I could ... it would be interesting." You have no ideea how I waited for those two days to pass ...

And D day was here. Nervous? I was more nervous than I have ever been before at a public presentation because I knew that, in theory, I could be heard by everyone (because it broadcasts on the internet)...  Later, during the conversation I began to feel increasingly better and more comfortable there at the ProFM - Leader FM radio station.

For a whole our we listened to good music and we talked about Shoebox. It was extraordinary that people who listened were connecting with us by phone, facebook or messenger (actually they were talking with Ioana, cause I had no computer with me, so I was not logged anywhere) but it was great interaction. At around 22 hours Ioana announced that the show would end, and that was the worst news that I could received at the time. After some off-air discussion and because we realized that there were some announcements that had to be made, we decided to extend the bradcast by one hour. Yep, it was too good to end it like that :P

Well, that new hour was fantastic-amazing-great-extraordinary-unbelievable-indescribable. There were no emotions, the atmosphere was great, we laughed and made jokes, we talked about music, about the events that were in Galati, we promoted a folk festival that was about to happen the next weekend, we had listeners that interact with us ... (Pity that we didn't open the telephone lines). In a nutshell, it was: brilliant!

It was Wow! We finished broadcasting an hour later than first announced, but was well worth it, and seemed like it was the shortest hour of the year! I can not explain how euphoric we were at that hour, and how awesome was our audience. I thought (or we thought) how cool it would be to repeat this.

I thought how nice it would be to have a broadcast each week, that I could be sort of a permanent guest (I've seen that it is customary to talk shows), we could do a themed show, with its own Facebook page, with promotion , with those wonderful listeners and good music as usual! Of course, we found that it would also be advantageous for Ioana and the radio station, because the show would be much more dynamic if you have someone to talk to, someone to change opinions with ... and certainly the audience and rating would increase. Especially since we are young, passionate, full of energy and I do not ask for money ... I do not want to be an employee, it's enough for me just to be there, live the radio world and feel good! Because when you feel good and do things for fun, wonderful things come out!

But, unfortunately, it remains just a dream. I'd give anything for the dream to come true, to be on the radio .. to repeat that experience. Currentlythere aren't many things that could bring me such joy as the thought that I could be on the radio ... but ... things are not always as we want them. However, even if the realist in me knows it's just a dream, yet the optimist hopes :D, because yes, I am optimistic until the last minute!

I wanted to tell you about this experience a long time ago, about how great it was .. but I hadn't the chance to write the post. Perhaps back then, when I was still in those moments of euphoria I would nave written much more :)

I can not conclude without giving a HUGE THANK YOU to Ioana for the invitation and of course Mrs. Mihaela Marcovici who made it all possible ... To thank everyone who was listening that evening: you have been wonderful and I hope you will still be there when / if I ever go back on the radio! (as I said, I am optimistic until the end) 

But until then, listened to Ioana every Friday (and perhaps on Wednesday's) at ProFM - LiderFM on 92.4FM or radiogalatimedia.ro

Thank you for your visit!
Feel free to report any broken link, mistake or typo. Thanks!