Sub Carapacea de RaC

Dragii mei, ziua de 21 mai a fost o zi foarte frumoasă pentru mine din mai multe motive, dar cel care a pus „cireașa pe tort” a fost momentul când am citit câștigătorii campaniei Recolamp și am constatat că am fost pe locul 2 (locul 1 în clasamanetul juriului). Sincer, mi-a încheiat perfect ziua! Știți prea bine cât de mult îmi doream un smartphone, iar acum visul a devenit realitate :D Nu am să mă mai lungesc prea mult în cuvinte, las clipul video de mai jos să vă arate ce am primit azi prin curier!

Pentru că în momentul de față, în România se face prea puțin pentru oamenii de valoare, pentru că mai mare succes ai în a-ți fi recunoscute meritele în alte țări, la diverse competiții decât la noi, anul acesta, compania 3M, care împlinește 15 ani de prezență în România, își propune să depună un efort pentru a promova inovația și inventatorii români începând prin această Gală la care, dacă ești inventator, te poți înscrie până la 31 octombrie.

Cu siguranță vă amintiți că prin luna aprilie am apărut pe blogul meu un număr de 3 scrisori deschise. Aceste articole (scrisori) au fost redactate pentru campania de pe blogalinitiative , campanie pornită împreună cu recolamp . Despre recolamp v-am mai spus și cu siguranță acum știți că becurile arse NU se aruncă la gunoi, ci se duc la reciclat. Voi, ca persoane fizice, trebuie să duceți aceste surse de iluminat arse la unul din centrele de colectare, de exemplu în cadrul supermarketurilor sau magazinelor care comercializează astfel de surse de iluminat. Pentru firmele și companiile mari, care produc o cantitate mare de astfel de deșeuri, recolamp a venit cu oferta gratuită de a colecta sursele de iluminat arse. Eu am încercat să vă prezint câteva cazuri pe care le-am întâlnit în viața de zi cu zi și m-am adresat anumitor companii. Echipa recolamp a studiat articolele mele (și ale celorlalți participanți) și au răspuns individual. Sincer, sunt extrem de încântat de cum au ră...

Ce înseamnă să fiu corespondent pentru blogdefotografie.ro în cadrul evenimentului Fotogenica 2013 ?  Păi în primul rând să particip la eveniment, să fiu atent la ce se întâmplă acolo, să particip la workshopuri, apoi să scriu un rezumat, un articol pe blogdefotografie.ro despre cum a fost și ce s-a întâmplat.  Pentru a participa la eveniment și a avea onoarea de a purta numele de corespondent blogdefotografie.ro , trebuie să câștig campania de pe blogalinitiative , o campanie organizată cu sprijinul celor amintiți mai sus, respectiv blogdefotografie.ro și fotogenica.ro .

Se pare că a sosit acea zi în care trebuie să dau raportul cu referire la sandalele pe care le-am primit în teste de la zorilestore.ro În primul rând, o săptămână (cât timp am avut de la primirea coletului până astăzi) mi se pare o perioadă foarte mică pentru a proba o pereche de încălțări, dar poate data viitoare voi avea mai mult timp la dispoziție pentru că mă interesează și comportamentul lor după o utilizare de durată.

Preambul: Acum ceva timp, cred că a trecut vreun an de atunci, în timp ce mă deplasam prin oraș, am avut neplăcuta surpriză să constat că unul din coșurile de gunoi montate pe stâlpi era plin cu tuburi fluorescente arse. În zonă, singura sursă care ar fi putut produce un asemenea număr de neoane era un panou publicitar. În caz că nu știați, panourile publicitare au pe o parte și pe alta reclama, iar în mijloc o rețea de tuburi fluorescente care asigură iluminarea pe timp de noapte.

A început!  sau cum zice americanul: It's on, baby!   Azi, în timp ce eram la facultate, am primit telefonul pe care îl așteptam ieri... Curierul mi-a adus coletul de la ZorileStore! M-a sunat și l-am rugat să vină la facultate, nu la cămin (că oricum era prin apropiere). Nu știu cum a făcut, dar a nimerit exact în pauză, așa că am fugit până la locul întâlnirii și am ridicat coletul.

Preambul: Așa cum v-am spus și miercurea trecută, acum un an se întâmpla să găsesc pe stradă niște becuri arse... de fapt erau lămpi cu vapori de sodiu, dar nu are rost să detaliez acum pentru că am făcut-o la momentul respectiv. Primul meu gând a fost să merg la supermarket, să le depun în spațiul special amenajat. Cum eu sunt mare fan Kaufland, acolo aveam de gând să le duc, dar am avut surpriza neplăcută să constat că nu există un astfel de spațiu dedicat colectării becurilor arse ci doar pentru baterii. Puteți să vă dați seama ce dezamăgit am fost și de aceea, astăzi mă voi adresa celor care se află la conducerea acestui lanț de magazine:

Cred că știți deja că eu mi-am auto-impus o regulă (pe care azi o încalc - explicații la final) de a posta maxim un articol pe zi. Am început chestia asta în vara anului trecut când mi-am dat seama că nu pot urmări bloguri care mă asaltează cu informații și nici nu e util pentru mine să pierd prea mult timp redactând articole. Limita de unul pe zi e benefică, deci, atât pentru mine cât și pentru voi,  cititorii mei (pe principiul ce ție nu-ți place altuia nu face , zic ).

N-am să încep acum să mă laud ca să vă demonstrez cât de gospodar sau harnic sunt eu.. n-are rost, e evident :D Când eram puști îmi plăcea să fac câte o curățenie generală de fiecare dată când rămâneam singur acasă. În rest nu prea-mi băteam capul cu asta :)

Preambul: Nu știu dacă vă amintiți, dar acum ceva vreme, am găsit pe stradă niște becuri, lucru care mi s-a părut total greșit, drept pentru care le-am adunat și am scris articolul ăsta . Cu permisiunea dumneavoastră am să reiau aici succint, ideea acelui articol: Găsisem pe o anume stradă din oraș 3 lămpi cu vapori de sodiu, aruncate de cei care întrețin iluminatul stradal. Au schimbat lămpile arse cu unele noi, dar nu s-au deranjat să colecteze deșeurile produse. Acest lucru e și mai grav când vorbim despre o categorie specifică de  DEEE  și anume corpuri de iluminat . Eu știu că  e-on se ocupă de iluminatul stradal, așa că lor mă voi adresa.

Dragii mei, am aflat o chestie faină, faină de tot! În primul rând, la finalul lunii martie s-a încheiat și prima ediția a campionatului național de blogging. Nu am ocupat o poziție impresionantă fiindcă nu am participat decât la foarte puține campanii, dar măcar am fost și eu pe acolo.  În fine, e timpul pentru ediția a doua, și pe lângă lansarea noului campionat de blogging , azi au apărut și niște campanii minunate pe blogalinitiative.ro. 

Vă spun din start că timpul îmi este limitat adică nu am destul pentru a concepe un articol foarte lung și 100% original, adică am să  încep prin a vă da toate detaliile exact cum le-am primit și eu, dar mai discutăm apoi: " Iniţiată şi organizată din anul 2002 (istoric aici ), Campania Naţională „ Artiştii pentru artişti ”  este un stimulator al solidarităţii de breaslă, un resort financiar pentru artiştii vârstnici cu  probleme de existenţă şi un semnal pentru public şi autorităţi în legătură cu situaţia acestora şi  demnitatea lor.

Astăzi vom vorbi puțin despre pariurile sportive, dar mai cu interes despre site-ul pariurisportive.com.  Ai răbdare și citește până la capăt fiindcă am ceva de spus legat de site. Nu am să fiu ipocrit să inventez povești despre cât de mult pariez eu sau câți bani am câștigat din pariuri. Adevărul gol goluț este că eu nu pariez și asta atât pentru că nu mă atrage jocul în sine (de a paria) dar și  fiindcă n-am nici o treabă cu sporturile astea comerciale, la care se pariază de obicei.

Așa se numește conceptul punctat de Blogal Initiative, prin care bloggerii își adună forțele spre a promova diverse cauze nobile sau companii care susțin aceste cauze nobile. Pentru mine a început când Cabral a scos la licitație o tabletă Samsung pentru a strânge fonduri pentru Isabel . Noi, ca bloggeri, am răspuns invitației și am anunțat că vom susține (fiecare cum poate - banner, advertorial, link) pe cel sau cea care licitează cel mai mult pentru acea tabletă, deci oferă cel mai mult pentru cauza noastră . 

Ar fi trebuit să scriu asta în weekend, dar iată că nu am mai apucat să o fac. Lăsându-mi problemele personale deoparte, era cazul să spun și eu ceva, pentru că disputa asta mă vizează și pe mine în calitate de câștigător al unor campanii BI.

Skip to the english version Vreau Blugi Noi Cei care-mi sunteți mai apropiați știți că eu fug de shopping ca de dracu' atunci când e vorba de a-mi cumpăra articole vestimentare. Nu-mi place, nu mă pasionează moda, n-am fost niciodată la modă, nu am avut vreun stil propriu, nu mă îmbrac asortat și nu m-a preocupat niciodată acest aspect. Decât să mă plimb printr-un magazin de îmbrăcăminte prefer să stau în cap :D. Pe scurt, achiziționarea articolelor vestimentare, pentru mine, e un necesar, nu o plăcere. Un alt aspect al acestei probleme e faptul că mă îmbrac des (de cele mai multe ori) de la „ sehașuri ”, și nu ascund asta. De fapt, din ce port acum pe mine, doar șosetele și tricoul au fost cumpărate de noi. Puloverul e primit de la un prieten (că i-a rămas mic) iar blugii sunt luați de la sehaș . (măh, dacă nu știți ce-s sehașurile , nu ezitați să mă întrebați). De fapt, ultima oară când mi-am cumpărat blugi noi din magazin a fost prin 2006, când am fost la...

Participăm, participăm, dar mai și câștigăm uneori. La ultimul concurs la care am participat pe Blogal Initiative se pare că m-am clasat pe locul 4.  Au fost 6 premii: locurile 1, 2 și 3 + 3 pachete promoționale. Anunțarea câștigătorilor s-a făcut acum câteva zile , și spre surprinderea mea, deja a ajuns premiul. Zilele astea, de când am început campania , nu mă mai surprinde să fiu sunat de pe numere necunoscute, dar când interlocutorul mi-a zis că are un colet pentru mine, m-a uimit. Așadar, dragilor, am câștigat, din partea celor de la Vodafone, un pachet promoțional constând într-o geantă și o geacă, pe care vi le arăt mai jos.

BI Calculatoare pentru toți Da, în zilele noastre aproape toată lumea știe cum să folosească un calculator, dar nimeni nu se naște învățat, așa că e nevoie de cursuri. Eu, ca mulți alții dintre voi, am prins vremurile când calculatoarele abia începeau să apară la oamenii de rând. Am prins sistemele alea 486, DOS-ul și dischetele magnetice. Noi ne jucam și discutam despre cu totul alte lucruri nu despre calculatoare, NFS sau IM. Nu am avut calculator acasă așa că nu am intrat în lumea asta digitală decât destul de târziu. Adică, nu eram tocmai afon, pentru că făcusem la Clubul Copiilor (cum se numea pe vremea aia) un curs mic de programare și eram fascinat de Pascal, dar la școală nu se vorbea despre asta și nu se știau prea multe despre calculatoare. Apăruse, abia prin ultimii ani de generală, o sală de informatică, dar nu prea știu care era baza ei de funcționare. Cred că era privată pentru că acele cursuri de „calculatoare” erau cu plată. Era un tip venit de nu-șt...

Skip to the english version Case și construcții Casa din vis Fiindcă tot am început să spun despre casa de vis , m-am gândit să vă și ilustrez câteva din ideile mele, așa că am realizat (folosind un program de arhitectură) un model virtual al unei case. Adevărat, provocarea a venit datorită campaniei Blogal Initiative, dar ideile sunt vechi, foarte vechi... iar a-mi construi propria casă e încă unul din cele mai importate lucruri pe care vreau să-l realizez în timpul vieții. Pentru că proiectul nu e gata, pentru că nu am timp să mă gândesc acum la toate detaliile, vă prezint doar câteva imagini din zona de living-bucătărie-dining room: