Sub Carapacea de RaC

Atât de multe fotografii am făcut prin facultate în toți acești ani, dar nu am niciuna destul de bună cu domnul profesor Victor Popa; am doar capturi accidentale de la diverse evenimente.  Mi-am dat seama de asta acum, redactând acest articol.  Ah, cum ne dăm seama câte lucruri ar fi trebuit să facem abia atunci când e prea târziu.

Și-așa trec unele nopți, de nici nu-ți dai seama unde au fugit...

Dragilor, trebuie să vă mulțumesc pentru urările transmise și pentru că mi-ați ținut pumnii azi.  Din păcate, trebuie să vă anunț că lucrurile nu au decurs cum voiam, deci v-am cam dezamăgit! M-am dezamăgit pe mine în primul rând! Azi a fost concursul AutoCAD. Ca să înțelegeți cam ce zi a fosta azi: am avut ore de la 8.00 la 14:00, de la 14:00 la 17:00 a fost concursul, apoi de la 17:30 am avut cursul de contabilitate.. și toate astea pe o zi ploioasă în care nu am putut pedala pentru a mă deplasa de colo-colo (din cauza vremii, bineînțeles) deci am fost nevoit să merg cu autobuzul până la conta .... trist :(

Skip to the english version Edu Când rușinea dă-n prostie Și asta v-o spune un timid: cu rușinea mori de foame (sau așa era zicătoarea, nu?) Nu am să înțeleg niciodată și nu îmi voi putea explica ce e în capul copiilor ăstora. Profesorul e la ore pentru ei. Stă și explică pe înțelesul tuturor cum să lucrezi cu un anumit soft, explică pas cu pas metoda prin care se rezolvă o problemă, iar ei stau cu foaia și pixul în mână scriind pașii și căscând gura, în loc să pună mâna să pornească laptopul sau calculatoarele din sală și să lucreze. Adică să facă exact pașii enumerați de cadrul didactic, să vadă ce se întâmplă, să tragă concluzii.

Diplomă Poate că merită .... să pierd nopți și să îmi omor nervi....

Observând În fața unui juriu Nu pot să înțeleg cum pot fi unii atât de nesimțiți. Din 10 oameni care vin la curs, 5 vorbesc neîncetat, indiferent de câte ori li se atrage atenția, indiferent de câte ori au fost dați afară, ei revin la următorul curs și continuă să facă orice altceva în loc să caște gura și urechile la profesor. Mai grav e că nici nu știu să tacă, să facă liniște, să lase profesorul să-și țină ora corect. Tare mi-aș dori să fie și ei în situația de a dori să prezinte ceva, ceva la care au muncit mult, să-și dorească să prezinte ceva ce îi pasionează să fie dedicați... iar juriul să fie atent la altceva, să vorbească despre vacanțe în Ibiza și despre ultimul episod din telenovela cea mai populară la momentul respectiv. Să vadă și ei cum e să vorbești la pereți și să nu ai nici un fel de control asupra publicului... pentru că, să fim serioși, nu poți spune juriului să tacă... de foarte puține ori îți permiți așa ceva... iar atunci când asta se poate înseamnă...

Alpinism ...pe cămin Iată că am reușit să fac prima escaladă a anului 2012. Era și timpul să mă cocoț din nou pe H, că de doi ani aștept ocazia asta. S-a întâmplat vineri, dar eram prea obosit atunci ca să mai scriu, mai ales că sâmbătă dimineața plecam la drum, așa că abia acum public articolul. Spre deosebire de data trecută , când am fost printre primii care s-au cățărat, și primul care a ajuns până sus, de această dată am ajuns cam târziu așa că m-am înhămat aproape ultimul. Și nu, nu am mai ajuns în ziar, fiindcă nu mai era aproape nimeni prin preajmă și nici nu am putut să ating aceeași performață de atunci . Nu m-am mai suit până în vârf fiindcă nu mai erau prize disponibile, dar tot sunt bucuros că am reușit să rezist fără să cad, și fără prea mare ajutor din partea celui care fila. Doar o dată sau de două ori am simțit coarda că mă ține, în rest am urcat „pe barba mea”. Sau așa mi s-a părut? Dacă cel care era jos intră pe blog, poate ne informează mai clar. :D Vă l...

Iată că e ziua de 22 Martie, și așa cum am anunțat mai devreme (ai aici link dar se vede și în dreapta același afiș), azi a fost concursul studențesc de AutoCAD Din păcate aș vrea să fi fost la fel de fericit ca anul trecut , când anunțam cu mândrie locul obținut, dar în acest an... n-a fost să fie. Din păcate în acest an nu pot să vă arăt și ce desen am făcut, fiindcă nu ni s-a permis să păstrăm subiectele. (Oi fi eu de vină, să fi văzut cineva articolul meu de atunci?)

de la mine, numa' bine

Presa Interviu Marți, la facultate a avut loc Bursa Locurilor de Muncă, organizată de ADA Computers ca eveniment de încheiere a proiectului PLM Adaptor. Fiind unul din cei 8 câștigători ai concursului organizat în decembrie de firma amintită mai sus, mi-am prezentat  lucrarea în cadrul acestui eveniment. Și ca la orice prezentare am avut multe emoții, mai ales că am fost primul student care a prezentat. La emoții s-a mai adăugat și faptul că nu am folosit telecomanda mea ci una deja atașată calculatorului, o telecomandă la care nu funcționa indicatorul laser, așa că am ajuns, la un moment dat să mă caut prin buzunare pentru a o folosi pe a mea... Of, și m-am mai și încurcat în timp ce explicam... și sper, chiar sper că am vorbit destul de rar și clar.

 Un teanc mai mic sau mai mare de cursuri, pixuri colorate, evidențiatoare, creioane, stilou, o ceașcă de ciocolată caldă și uite așa trec nopțile! Nu e cafea, cârcotașilor! Nu îmi place cafeaua, și chiar dacă mi-ar fi plăcut, nici nu am voie,   ați uitat? Din fericire am reușit toți acești ani să trăiesc fără să mă ating de cafea, așa că nu îi simt lipsa. Să ne auzim cu bine mâine azi, după examenul de la prânz! LATER EDIT (ora 14:44 ): ăsta a trecut, mai sunt vreo 4...  Dar acum: somn! de la mine, numa' bine

De pe vremea sfântului BEEP, era o idee să respingi un apel primit  în eventualitatea că a fost accidental. Respectiva persoană, dacă într-adevăr te căuta, va suna din nou. Simt că trebuie să explic, pentru cei mai mici dintre voi, că vremea sfântului beep era acum câțiva ani când nu existau oferte cu milioane de de minute naționale și mesaje fără număr, nu existau telefoane cu WiFi, nu existau ecrane tactile... ce mai? Erau telefoanele alea monofonice sau, dacă aveai noroc la un polifonic (când au apărut)... erai cel mai tare din curtea  școlii  liceului!

Studenție ...colegu' Nu știu, ți se ridică inima în piept când un profesor ți se adresează, în mod natural și fără nici un fel de mișto, cu apelativul ” coleg ”. Mai ales să fie un profesor cu care nu ai socializat foarte mult, un profesor care nu te strigă pe numele mic, un profesor de la care nu te-ai aștepta... Adică să te trateze ca pe un egal, și să o afirme așa senin! Pentru mine, cel puțin, a fost o surpriză neașteptată și un compliment. Nu aș putea în vecii vecilor să mă consider egal cu vreun profesor, fiindcă oamenii ăștia sunt OAMENI, sunt foarte buni la ceea ce fac, sunt persoane care au trecut prin învățământul universitar ăla serios de acum 20 -30 - 40 de ani... Chiar dacă ți se pare că sunt ei mai „ramoliți”, că nu știu să umble cu tehnica asta modernă, la calculator, se încurcă poate prin word, sau mai știu eu ce motive găsești TU să te crezi mai bun, îți garantez că nu ești, și sunt mari șanse să nu fii niciodată! Apreciați-vă profesorii pentru ce...

Au trecut deja trei săptămâni de când a început anul universitar și eu abia acum anunț asta? Ce anunț mai e și ăsta? E un anunț cu întârziere fiindcă abia acum am intrat și eu în regim normal de funcționare. Adică sunt în întârziere, am multe chestii pe cap, somnul implică prea mult timp irosit, mă gândesc să mă apuc de cafea, chiar dacă nu e recomandat și nu îmi place...

Călătorii Final de iunie, planificat păi iată că a mai trecut un examen, mai am unul sâmbătă și gata pe anul ăsta. Apoi îmi împachetez totul, trimit acasă câteva, stochez altele pe aici la un coleg, și o ultimă parte le iau cu mine. Vedeți voi, până acum nu am reușit din diverse motive, dar de data asta plec acasă pe bicicletă. Da, am spus-o! Dacă am calculat bine, în prima zi ajung undeva pe la Adjud, urmând să aleg dintre cele două variante posibile: fie înnoptez la primul loc prielnic de pe marginea drumului, fie continui și pe timp de noapte....Încă nu am decis, dar voi pleca pregătit cu multe baterii și câțiva acumulatori ca să pedalez în toiul nopții. Ar fi o noutate pentru mine în ceea ce privește călătoria cu bicicleta.  (Mărturisesc că prima oară când am calculat traseul acesta am considerat o oprire pe la Mărășești peste noapte, dar acum nu aș mai îndrăzni să deranjez lumea, așa că... vremuri noi, calcule noi :D ) Plec dis-de-dimineață pe la ora 04.00 din ...

da,am un car de draci momentan....de învățat nu am învățat nimic, s-a dus degeaba toată ziua, boii de lângă mine ascultă muzica la maxim cu geamul și ușa deschise, calculatorul e varză, hdd-urile au cedat...of câți bani aruncați de pomană. Cred că sunt blestemat....voiam și eu un hdd extern pentru laptop....și mi-am făcut unul.....cumpărat hdd, și rack ....și a cedat rackul...la garanție nu au făcut nimic așa că am cumpărat altul, de trei ori mai scump ca să fiu sigur că mă ține....azi nu mai merge harddisk-ul.....azi, după ce copiasem tot pe el...aseară a luat o trântă la podea...tocmai când fusesem așa grijuliu cu el....și nu a căzut toată ziua când era pus în toc. Nu! a căzut fix după ce l-am scos din toc.....da, superb....și ieri mergea...copiasem tot pe el....și acum am rămas cu buza umflată. Mi-am luat laptop și am aruncat destul de mulți bani în el cu gândul că îmi iau ceva bun...pe naiba! îmi face și ăsta o mie de draci....mai nou nici safe mode nu vrea! i-aș schimba window...

Am reușit să impresionez juriul cu mașinuța mea și am fost premiat pe măsură:  Știu că am mai publicat un filmuleț similar, dar aceasta este versiunea finală, prezentată și la sesiunea științifică de care v-am menționat în articolul anterior. Am modificat culorile, schimbat caroseria, adăugat firele dintre componente și detaliat reductorul. de la mine,  numa' bine

Așa cum v-am anunțat în articolele anterioare, weekendul acesta, sau mai exact sâmbăta aceasta am participat la un concurs organizat de firma Continental Iași la care ne-am înscris din ianuarie. Am avut la dispoziție aproximativ două luni pentru a realiza un vehicul propulsat electric de un motor impus care să se oprească într-un punt fixat pe o rampă de 18 grade. Asta știați deja din primul articol publicat...articol vizitat foarte des mai ales de cei interesați de tema respectivă, alias: "concurența noastră". Ceea ce nu știți e cum am construit mașina fiindcă nu am publicat progresele pe blog, din același motiv pentru care articolul inițial a fost publicat doar după finalizarea și validarea înscrierilor.

Poate că veți considera că mă laud, dar iată că am apărut în ”Viața Liberă” de azi...și mai apoi și la avizier. de la mine,  numa' bine