Sub Carapacea de RaC

Atât de multe fotografii am făcut prin facultate în toți acești ani, dar nu am niciuna destul de bună cu domnul profesor Victor Popa; am doar capturi accidentale de la diverse evenimente.  Mi-am dat seama de asta acum, redactând acest articol.  Ah, cum ne dăm seama câte lucruri ar fi trebuit să facem abia atunci când e prea târziu.

Discriminări Fiindcă legea spune [...] Grija noastră pentru persoanele cu dizabilități e doar una de fațadă. Doar fiindcă legea ne obligă. Vă prezint doar două situații din multele întâlnite în zilele noastre respectiv mascarea caracterelor Braille de pe ambalajele medicamentelor și problema rampelor pentru scaunul cu rotile.

Etichetat: Blogging - Răspunzi cititorilor? Cu cât crești mai mare (ca bloger) cu atât aduni mai mulți oameni în jur. De fapt ăsta e și scopul nu? Ești mare dacă ai cititori mulți, care bineînțeles, au diferite păreri. Altfel spus se adună foarte multe comentarii, și te poți simți copleșit. Deși o consider una din legile blogosferei, am observat că blogerii mari o încalcă, și nu răspund la toate comentariile, tocmai din motivele enumerate mai sus. Unii intervin acolo unde e cazul, unde replica lor e musai (dar nu tot timpul) Eu nu sunt un bloger mare și nu am mii de comentarii sau zeci de mii de unici, deci îmi permit încă să răspund fiecărei persoane care are să-mi spună ceva. Recunosc, poate prin primii mei ani de blogging nu o făceam, dar zic eu că am mai evoluat :D. Înainte răspundeam doar celor care întrebau ceva, sau aveau o nelămurire. Dar am întâlnit destule cazuri când autorii blogurilor pur și simplu ignoră comentariile. Și nu mă refer la comentarii gen: „ wow, ce t...

Observând În fața unui juriu Nu pot să înțeleg cum pot fi unii atât de nesimțiți. Din 10 oameni care vin la curs, 5 vorbesc neîncetat, indiferent de câte ori li se atrage atenția, indiferent de câte ori au fost dați afară, ei revin la următorul curs și continuă să facă orice altceva în loc să caște gura și urechile la profesor. Mai grav e că nici nu știu să tacă, să facă liniște, să lase profesorul să-și țină ora corect. Tare mi-aș dori să fie și ei în situația de a dori să prezinte ceva, ceva la care au muncit mult, să-și dorească să prezinte ceva ce îi pasionează să fie dedicați... iar juriul să fie atent la altceva, să vorbească despre vacanțe în Ibiza și despre ultimul episod din telenovela cea mai populară la momentul respectiv. Să vadă și ei cum e să vorbești la pereți și să nu ai nici un fel de control asupra publicului... pentru că, să fim serioși, nu poți spune juriului să tacă... de foarte puține ori îți permiți așa ceva... iar atunci când asta se poate înseamnă...

copyright No copyrights Citisem acum ceva vreme pe blogul lui Vali Ovidiu despre pățania sa , despre faptul că un anumit ziar i-a furat o poză de pe blog pentru a o publica într-un articol. De fapt datorită articolului ăla am ajuns pe blogul mai sus amintit. Eu nu pot să mă compar cu el. Eu nu sunt fotograf, eu sunt doar un om simplu care are o cameră medie și face din când în când poze. Dar se mai întâmplă să fiu la locul potrivit, la timpul potrivit. Marți, așa cum vă spuneam în articolul anterior , a avut loc BLM (Bursa Locurilor de Munca) în cadrul facultății. Aminteam că, după ce am terminat de prezentat am început să fac poze. Presa, așa cum ați putut observa, a venit la început, a filmat, fotografiat și intervievat și apoi a plecat. La final am rămas singurul fotograf din zonă...

Studenție ...colegu' Nu știu, ți se ridică inima în piept când un profesor ți se adresează, în mod natural și fără nici un fel de mișto, cu apelativul ” coleg ”. Mai ales să fie un profesor cu care nu ai socializat foarte mult, un profesor care nu te strigă pe numele mic, un profesor de la care nu te-ai aștepta... Adică să te trateze ca pe un egal, și să o afirme așa senin! Pentru mine, cel puțin, a fost o surpriză neașteptată și un compliment. Nu aș putea în vecii vecilor să mă consider egal cu vreun profesor, fiindcă oamenii ăștia sunt OAMENI, sunt foarte buni la ceea ce fac, sunt persoane care au trecut prin învățământul universitar ăla serios de acum 20 -30 - 40 de ani... Chiar dacă ți se pare că sunt ei mai „ramoliți”, că nu știu să umble cu tehnica asta modernă, la calculator, se încurcă poate prin word, sau mai știu eu ce motive găsești TU să te crezi mai bun, îți garantez că nu ești, și sunt mari șanse să nu fii niciodată! Apreciați-vă profesorii pentru ce...

foto source: google img search  Nu am nici o problemă cu profesorii, ba dimpotrivă, mi-s dragi toți și aș vrea să colaborez cât mai mult cu ei, dar am întâlnit mai de mult o chestie peste care nu am putut trece. Ca profesor sau ca persoană care interacționează cu mulți oameni, presupun că ți-a intrat în reflex să răspunzi la orice salut, chiar dacă nu cunoști persoana, sau dacă nu îți mai amintești nimic despre ea. Dar ce mai la deal la vale, oricine răspunde la salut atunci când e salutat, chiar dacă mai apoi stă puțin pe gânduri fiindcă nu știe pe cine a salutat. Dar ca un profesor să nu răspundă la „ bună ziua ” mi se pare un lucru înjositor. Și nu mă refer la impertinențele tinerilor, ci la un „ bună ziua ” spus cu tot respectul, într-un cadru academic, nu în intimitate. Dacă nu te vede, sau persoana e atentă la altceva e de înțeles, dar când se uită la tine, vă priviți în ochi, îi dai bună ziua și ca răspuns primești o privire de „ who the fuck are you? ” și o întoa...