Fiindcă legea spune, nu fiindcă ne pasă

Discriminări
Fiindcă legea spune [...]

Grija noastră pentru persoanele cu dizabilități e doar una de fațadă. Doar fiindcă legea ne obligă.

Vă prezint doar două situații din multele întâlnite în zilele noastre respectiv mascarea caracterelor Braille de pe ambalajele medicamentelor și problema rampelor pentru scaunul cu rotile.

Partea întâi: Grija farmacistului

Da, ar fi multe de zis poate pe tema asta, dar am să menționez doar ceea ce am amintit anterior, un lucru pe care l-am observat din pură întâmplare pe ambalajul unor medicamente.

Producătorii de medicamente s-au gândit la multe și au luat în calcul persoanele cu deficiențe de vedere, adică, pe o față a cutiei au pus caractere Braille cu numele medicamentului. Ei bine, atâta grijă au angajații de la farmacie încât au lipit eticheta cu preț și cod de bare exact peste acele caractere. Adică, din toate cele 6 fețe ale cutiei (4 dacă numeri doar lateralele) s-au găsit să lipească autocolantul exact pe cea care ar trebui lăsată neatinsă . 

Doar ce, orbii pot citi și fără trei litere, nu? Ce mai contează o etichetă...

Oare nimeni nu-i atent la toate detaliile astea? Atâta lipsă de interes. Probabil că nici n-a observat că ambalajul are niște puncte în relief...să nu mai zic de semnificația lor.

Partea a doua: Rampa noastră, cea de toate zilele!

Legea 448/2006 spune că, în calitate de cetățeni cu drepturi depline, persoanele cu handicap beneficiază de aceleași drepturi ca și restul populației. Asta ar însemna, printre altele, facilitarea accesului scaunelor cu rotile în instituțiile publice.

Foarte multe magazine, farmacii și instituții s-au conformat doar în acte acestei legi, fiindcă realmente, rampele care s-au creat sunt niște „chestii” pe care nu poți urca nici cu un dispozitiv motorizat... sau dacă urci, te lovești de un perete, sau o ușă închisă, sau într-un loc de unde e imposibil să virezi scaunul ca să ajungi la ușa de acces.

Nu este spațiu, nu sunt gândite rampele din timp și ca urmare, compromisul e să torni repede puțin beton pe jumătate din trepte și gata, ai rezolvat! Chiar dacă ar fi gândite din timp, nu e rentabil. Ca să faci o rampă practicabilă e nevoie de mult spațiu, spațiu pe care „patronu' ” îl pierde „inutil”.

Ar fi multe de zis, păcat că nu am mai multe fotografii, ca să vă arăt... dar despre asta s-a mai scris și în trecut și găsiți acolo imagini adunate din țară.  Altfel spus, nu sunt primul care bagă de seamă, problema rampelor nu e nouă, dar cu toate acestea ele continuă să apară la fel de abrupte și la fel de stupid amplasate.

Și de parcă rampele imposibil de urcat nu ar fi destulă bătaie de cap, mai nou, am văzut ceva și mai stupid.

Un indicator, o săgeată, care sugerează pe unde ar trebui să mergi în caz că ești în scaun cu rotile... și după ce urmezi vreo două săgeți, faci câteva viraje te lovești de.... trepte! Unde e rampa? Pentru ce mai stau indicatoarele alea acolo?

Sau poate cei care au făcut asta, s-au gândit că e mică înălțimea, că poate fi urcată cu tot cu scaun. Că au văzut ei la TeVeu că ăștia în cărucioare pot coborî și urca trepte, că pot sta în mâini și pot participa la tot felul de concursuri. Așa că ce mare scofală două trepte? Noi avem vreo 3 sau 4 la intrarea principală a acestei clădiri, deci până la urmă, ei sunt favorizați ca au doar două, nu?

de la mine, 

numa' bine