Ziua 2: Cluj (Blogroll Tour 2012)

Blogroll Tour 2012
Ziua 2: Cluj Napoca

... probabil cel mai important oraș al acestui tur, și poate, în subconștient, motivul pentru care am pornit în această expediție.

Am auzit multe despre Cluj și îmi doresc de mult să ajung să-l vizitez, dar nu am avut niciodată drum pe acolo. Ideea de anul trecut de a-mi consuma cupoanele CFR pe călătorii prin țară și ideea de anul acesta de a-mi întâlni cititorii sunt motive destule ca să fac acest drum acum, plus că, așa cum am mai spus-o: mi-s tare dragi ardelenii :D

Clujul a fost și a rămas unul din orașele pe care trebuie neapărat să le vizitez.

Era joi, 26 iulie, ora 5 dimineața, când ajungeam în oraș, așa cum era  planificat turul.

Plecat-am din Vatra Dornei la jumătate de oră după miezul nopții, plictisiți de atâta așteptare. Problema, neprevăzută (nu mă așteptam să o întâlnesc la un tren nocturn în zona aia), a fost că vagoanele erau pline! Noi ne luasem bilet din Roman, deci aveam locurile de mult rezervate, dar nici vorbă de spațiu unde să te întinzi și să dormi. Singurul avantaj în toată îngrămădeala aia era că stăteam la margine, adică aveam un perete pe care să mă sprijin, să nu deranjez pe nimeni (vorbesc de peretele din sticlă ce separă compartimentul de culoar). Am pus rucsacul între mine și peretele amintit și folosind cadrul rucsacului ca sprijin pentru mâna care-mi era pernă, am moțăit (că nu poate fi numit somn) cele câteva ore cât a durat călătoria. (ce-i cadrul rucsacului? Păi e un fel de armătură din metal care îl ține departe de spate, cu rol de ventilație) 

Nu mai spun de tanti-cu-cățel din compartimentul nostru, care se tot plimba pe acolo și-și pupa câinele în bot (vă amintiți de Bubico?). Cu excepția ei, toți ceilalți eram rupți de somn și liniștiți. Bineînțeles, nici urmă de priză în tren, așa că încărcarea bateriilor avea să mai aștepte. Măcar, cu bune cu rele, m-am odihnit puțin.

Am ajuns în Cluj pe la ora 5 dimineața, adică exact când orașul se trezește la viață de-a binelea. După experiența din Vatra Dornei, abia așteptam să ajung la civilizație (adică la un oraș care nu doarme până la 9 în timpul săptămânii, are magazine deschise unde să pierzi timpul, un oraș care are mijloace de transport în comun).

Și da, așa cum mă așteptam de la un oraș mare, în Cluj am găsit agitație dis-de-dimineață, o gară frumoasă și  în preajma gării magazine deschise non-stop și fast-food. Atât în fața gării, cât și la un minut distanță, se găsesc stații de tramvai/autobuze, din care pleacă autobuze și tramvaie în toate colțurile orașului. Similar Iașiului, Clujul se află în plin proces de modernizare a liniilor de tramvai, adică în fața gării e un șantier în lucru, dar asta nu m-a deranjat ci mă bucură că se îmbunătățesc liniile în loc să se renunțe la acest mijloc de transport.

Am pierdut vremea prin jurul gării așteptând ora 5.30 când deschidea la ghișeul de bilete RATUC - ce-mi place cum sună :D - Regia Autonomă de Transport Urban Cluj (traducerea îmi aparține, dar nu cred că greșesc). Nu, nu voiam bilet, ci am reluat mania mea născută în Iași și anume „abonament de o zi”!  E super fain și economic să faci un astfel de abonament când ai de făcut mai multe călătorii în aceeași zi, iar cu astfel de abonamente am învățat eu acum câțiva ani tot orașul Iași... plimbându-mă cu autobuze și tramvaie :D

Ce m-a șocat în primă fază, așteptând la toneta de bilete au fost prețurile: 2,5 lei o călătorie și 3,5 lei două călătorii. Mi se pare extraordinar de mult, eu fiind obișnuit cu bilete de 1,5 lei (care oricum mi se par scumpe, amintindu-mi de vremurile când un bilet era 80 de bani sau 1 leu). Când în sfârșit s-a deschis am întrebat de abonament și am fost trimis la o altă tonetă, pentru că aici se vindeau doar bilete.

Cu așa prețuri la bilete mi-am imaginat că un abonament de o zi are să fie mai scump decât mă obișnuisem, și am avut  dreptate. Așadar, în schimbul sumei de 10 lei aveam acum permisiunea de a călători nestingherit prin tot orașul. E drept, când am făcut calculul pentru a stabili bugetul necesar acestei drumeții nu am luat în considerare și bilete/abonamente pentru transportul public....

La fel ca ziua anterioară, și în această zi am avut o stare nu prea plăcută, și mare păcat fiindcă eram în Cluj, orașul pe care voiam să-l savurez, orașul în care voiam să mă simt bine... Dar când lucrurile ies altfel decât le-am planificat, mi se taie cheful. Așadar, în prima parte a zilei (v-am explicat aici cum e împărțită ziua) nu am fost deloc turistul vesel și detașat, așa cum ar fi trebuit să fiu, așa cum am vizualizat eu această vizită acum o lună când mi-a venit ideea turului. Nu! Am fost... supărat, dezamăgit, nervos, plin de draci, exasperat, îmbufnat... să respirăm! Drept urmare nu prea am avut nici chef să scot camera foto, și am doar foarte puține  fotografii.

Am observat o chestie foarte faină în Cluj, întâlnită aici pentru prima oară de când mă plimb prin țara asta: containere pentru haine folosite și jucării.

Mi se pare o idee superbă, și dacă ar fi la mine în oraș ar prinde foarte bine.. să mai scap și eu de câteva haine. Dar în același timp, mă gândesc la faptul că la noi aici n-ar rezista. În scurt timp ar fi distruse și conținutul înlăturat...

Eh, văd că lucrurile merg altfel în orașele în care numărul oamenilor civilizați depășește numărul sălbaticilor. Oricum, îmi par destul de noi aceste containere, poate cititorii mei din Cluj ar putea să ofere ceva detalii în legătura cu data apariției lor :D

Am călătorit foarte mult cu autobuzele dar am mers și la pas... am urcat un deal undeva (era un hotel pe acolo și o cruce mare) și am aruncat o privire pe deasupra orașului.

Cum spuneam, nu am făcut prea multe poze în această zi așa că am să le împrăștii peste tot prin povestire, chiar dacă nu sunt puse în ordinea în care au fost făcute sau nu au o anumită legătură cu ceea ce scriu în cuvinte... Vreau să trec mai repede peste prima parte a zilei...

Încă o notă general explicativă a acestui turneu (dacă pot să-i spun așa): eu ajungeam dis-de-dimineață în fiecare oraș, lucru pe care l-am menționat foarte clar în cele două articole ce au precedat plecarea mea, deci toată lumea îmi știa programul. Fiindcă nu am considerat normal să deranjez așa devreme persoanele cu care urma să mă întâlnesc, am luat decizia de a trimite câte un sms, după ora 10, în care să anunț faptul că sunt în oraș. Apoi, când mi se răspundea, stabileam ora de întâlnire funcție de programul fiecăruia.

Blogărul pentru care venisem în Cluj, de fapt blogărița, e Iulia (Colorbliss), unul din cei mai activi vizitatori ai blogului meu, singura fată din tot acest turneu. 

Regula era aceeași: urma să o contactez pe la mijlocul zilei pentru a stabili detaliile, doar că de această dată (spre deosebire de celelalte orașe) ne-am sincronizat și mesajele au sosit aproape în același timp. Eu anunțam sosirea, ea mă întreba dacă am ajuns și anunța că ne vom vedea cândva după-amiază.

Să fiu sincer, atunci când am postat programul, exact asta am urmărit: ca blogării să ia legătura cu mine, fără să-i mai anunț eu, și să stabilim împreună mica întâlnire, funcție de ce alte planuri avea fiecare. Faptul că trimiteam sms-uri era doar așa, ca să nu fiu nesimțit și să trec prin oraș fără să anunț. :D

Până „după-amiază” când aveam să iau din nou legătura cu Iulia pentru a stabili exact ora și locul întâlnirii, mai aveam câteva ore de pierdut prin oraș așa că m-am mai plimbat. Sor-mea căuta o terasă deasupra Someșului... și din totală coincidență am găsit-o, a servit acolo ceva (habar-n-am cum se chema) și apoi am continuat plimbările. 

Cum spuneam, eu altfel planificasem ziua, dar... planurile se schimbă. De dimineață voiam să ajung la mall. Clujul are Iulius Mall... unul maaare și la care am ajuns cu greu și cu multe autobuze schimbate (că le tot greșeam). Am crezut că voi putea merge pe jos, după indicatoarele de prin oraș dar am ajuns la o intersecție de unde puteam vedea în depărtare două indicatoare, pe două străzi diferite, ambele indicând mall (dar în direcții opuse). Atunci mi-am băgat picioarele în indicatoare și am căutat să găsesc autobuzul 25, care auzisem că duce la mall.

După ce am stat o perioadă într-o stație urmărind tot felul de autobuze, m-am lămurit că 25 nu trece pe acolo, iar sor-mea s-a decis să ia un taxi, deci am rămas singur în căutarea mall-ului minunat. În mod normal mă comport altfel în orașe de genul, mă descurc mult mai bine cu orientarea și găsirea locațiilor, cer indicații și rezolv ușor, fără bătaie de cap, dar așa draci aveam în dimineața aia că nu aveam chef decât să las lucrurile să meargă de la sine.

Uite un lucru negativ la orașul ăsta frumos: milioane de fire atârnă peste tot. E drept, în imaginea de mai jos sunt doar fire de la troleu și niște linii de înaltă tensiune ce traversează deasupra râului, dar am văzut undeva un stâlp care era acoperit de legături de cabluri cabluri pe mai bine de 1.5 metri din lungimea sa... adică erau zeci de mănunchiuri de fire ce se sprijineau pe acel stâlp și mergeau spre următorul. E imposibil să poți face o poză clădirii printre atâtea cabluri. Aici, deși par multe, e „lejer” față de stâlpul amintit. Orașul ar câștiga foarte mult ca aspect, dacă ar îngropa toate aceste fire. Și da, îmi dau seama că ar fi o lucrare foarte scumpă și care implică multă muncă și redirecționări în trafic.

Căutând mall-ul am ajuns în capătul opus de oraș deoarece, deși am urcat în autobuzul corect, era sensul greșit :). În mulțimea de călătorii făcute, am observat câteva chestii legate de transportul în comun al municipiului Cluj Napoca:

1. aici nu poți călători până la capăt (sau până în rond, cum se mai zice)... aici trebuie să cobori la ultima stație, abia apoi mașina întoarce și face pauza. Nu poți sta în autobuz cât timp se întoarce sau se odihnește șoferul, nu poți să te urci și să mergi o zi întreagă cu același autobuz.  La noi (Iași și Galați) toate aceste lucruri sunt posibile. Ultima stație e rondul, ultima stație e acolo unde șoferul face pauza și deci poți sta în autobuz dacă vrei să ajungi în sensul opus.
2. în stațiile RATUC există difuzoare și cântă muzica... de fapt e un radio infotrafic. Nu e în toate stațiile asemenea lux, dar totuși e un lucru bun că ai ce asculta cât timp aștepți. Difuzoarele sunt destul de mici, înșirate pe o sârmă deasupra peronului, astfel încât auzi foarte bine ce se difuzează când stai în stație, dar nu bagi de seamă dacă ești puțin mai departe sau în trecere cu mașina pe stradă.
3. autobuzele mai noi arată super, au aer condiționat și e o plăcere să călătorești cu ele. 
4. încă mai există și autobuze d-alea mari, articulate care la noi au dispărut de mult. E drăguț să stai în prima jumătate și să vezi cum fundul autobuzului se mișcă de parcă ar fi o remorcă. 
5. au autobuze  verzi  ca-n Iași, cumpărate la mâna a doua de la „vecinii” noștri francezi, dar în Cluj toate sunt curate. Nu au tramvaie cu graffiti pe ele sau autobuze pline cu reclame idioate pe exterior.
6. troleul e foarte silențios, sau e mult mai bine izolat fonic. Cele din Galați fac o larmă groaznică
7. au cele mai ciudate compostoare de bilete pe care le-am văzut în viața mea. E fain că-s mici, dar ciudate, și se cam blochează din câte mi-a fost dat să văd. Norocul meu că aveam abonament, deci nu mă deranja cu nimic starea compostoarelor.
8. șoferii sunt politicoși și așteaptă călătorii care fug, și nici nu se grăbesc să plece din stații ca ăștia ai noștri. Bine, mi s-a părut puțin nepoliticos ăla de mi-a zis să mă dau jos că e ultima stație, dar nah.. nu știam pe atunci că așa se procedează în Cluj, așa că îl înțeleg.

Încă o chestie pe care am observat-o în Cluj, spre deosebire de alte orașe e că sunt foarte mulți bicicliști echipați (cu îmbrăcăminte specifică și care poartă cască de ciclism). De asemenea există pe ici-colo (nici des nici rar) parcări pentru biciclete. Adică lumea chiar pedalează în Cluj!

Dar am ajuns iată și la Mall și am rămas surprins cât de mare e! E și un centru de afaceri și are și supermarket Auchan, deci clădirea e imensă pe exterior. Că tot am amintit de pedalat, chiar și mall-ul are parcare pentru biciclete iar indicatorul spre ea mi-a sărit în ochi în timp ce mă apropiam de intrare.

Aici am luat prânzul, căutând o masă lângă un perete cu priză, să mai bag niște energie și în telefon, nu numai în burtă. E drept, nici nu l-am încărcat prea mult fiindcă, așa cum mulți dintre voi știu, eu mănânc foarte repede...Masa n-a fost așa gustoasă, deci niciunul din noi nu a plecat mulțumit de la masă, dar pentru el am fost prevăzător și luasem cu mine încărcătorul solar, așa că m-am descurcat.

Tot în categoria serviciilor oferite de mall, m-am relaxat puțin (de 3 lei) într-un scaun dintr-ala de masaj... Aveam nevoie de un masaj după asemenea zile și așa o noapte pe tren.... dar din păcate nu a fost așa eficient pe cât mă așteptam.

Un mare avantaj al acestui mall imens e faptul că are 4 puncte de acces internet gratuit. Niște pupitre cu ecran, tastatură și un trackball, numai bune pentru un călător care nu are laptop sau smartphone. Din păcate acele pupitre erau gândite pentru stat în picioare, și nici nu erau scaune dintr-alea „de bar” prin preajmă, așa că e cam obositor sacă stai mult. Oricum nu aveam nevoie decât să intru pe infofer și să văd ce variante mai am în afară de cea pe care o gândisem eu la plecare.

Poate credeți că sunt paranoic, dar nu am avut încredere să folosesc acele terminale pentru a mă loga pe mail sau alte site-uri ci am preferat să folosesc telefonul pentru verificat gmail. Altfel spus, fără să mă loghez nu prea aveam ce face pe net, așa că nu am petrecut prea mult timp pe acolo.

Încă eram prin mall când m-a sunat Iulia și prin urmare locul întâlnirii a rămas intrarea în mall. Nu mai știu exact ora dar era după-amiaza :P

Eram deja sătul de mall așa că am plecat împreună la plimbare, am luat un autobuz și am ajuns în centru. Acum aveam ghid, deci nici vorbă să mai încurc autobuzele.

Fiindcă străzile le mai văzusem în cursul zilei, pașii ne-au dus în grădina botanică unde am admirat tot felul de plante, un iaz cu rațe, țestoasă și împrejurimi cu aer chinezesc apoi câteva sere. 

Din păcate nu am stat mult în sere fiindcă era ora închiderii, dar am avut destul timp cât să văd a doua țestoasă a parcului, câțiva palmieri cu uriașele lor frunze și un bazin cu Nuferi de Amazon care aveau vreo 90cm diametru (aproximație ochio-metrică din amintirea personală). Acești nuferi pot ajunge la un diametru de 2 metri și susțin greutatea unui copil de 2-3 ani .. aproximativ 20kg. (now that's a fact!)

De asemenea, la ieșirea din seră, am văzut o secțiune din trunchiul unui plop canadian, ultimul din Plopii Clujului. 

Un copac care avea aproximativ 150 de ani, 32 de metri înălțime și 2,7 metri diametru, tăiat de inconștienți pentru construcția unui stadion...(și la cât urăsc eu fotbalul, imaginați-vă! ). 

Citând plăcuța explicativă: "Aflat aproximativ la jumătatea vieţii sale, acest plop a fost răpus de lipsa de responsabilitate şi dragoste pentru natură a proiectanţilor şi constructorilor noului stadion". (sursa)

Bine că au reușit totuși să mai salveze ceva și n-a ajuns lemn de foc.

În tot decursul părții a doua a zilei am avut doar de două ori intenția de a scoate camera foto: o dată la intrare și o dată după ieșirea din grădină. În primul rând, vă amintesc faptul că era o călătorie fără prea mult bagaj. Am plecat doar cu un rucsac, așa că nu aveam geanta foto și acces rapid la aparatul foto. Scoaterea lui necesita o oprire mai lungă și mai multe operații decât în mod normal. Vizitarea grădinii mi s-a părut un motiv bun să scot camera, dar mi-am dat seama că există taxe și reguli... cum nu plătisem taxa, n-am mai scos camera, deci nu există nici o fotografie care să însoțească aceste cuvinte. Îmi pare rău...

După ce am fost poftiți afară din sere, după ce am petrecut puțin timp cu bătrânul trunchi al plopului, am continuat plimbarea prin grădina cea frumoasă, am văzut vreo două cripte (parcă așa se numeau, nu?), am văzut alte plante acvatice în bazine frumos aranjate și apoi am urcat pe turnul de apă. Priveliștea din turn nu e una excepțională, fiindcă te înconjoară desișul copacilor, dar când am refuzat eu să mă cațăr undeva ca să o fac și acum??

Da, cel mai probabil puteam să mă fofilez și să scot camera, dar nu-mi place să încalc regulile așa.. și m-aș fi simțit cu musca pe căciulă....deci nici din turn nu am poze. Nu, dacă atunci când am avut impulsul de a scoate camera n-am făcut-o, acum parcă uitasem de ea complet; savuram plimbarea, natura și discuțiile.

În Grădina Botanică am găsit câteva surse de apă.. cișmele cum s-ar zice. Cred că sunt singurele din oraș, lucru care mă face să dau o bilă neagră Clujului. Nu accept, ca în timpurile noastre, pe căldurile astea, un oraș să nu pună la dispoziția cetățenilor apă de băut în mod gratuit! M-am săturat de conspirația asta pentru a cumpăra apa îmbuteliată. Și dacă nu e conspirație e zgârcenie.. pentru apă! Pentru apă???

Coborând de pe turnul de apă ne-am îndreptat spre ieșirea din grădină  și am continuat plimbarea prin oraș. Prin dreptul Casei de Cultură a Studenților am văzut ceva agitație... lumini, camere video, camere foto, și câțiva oameni... Se filma? Ce se filma? Pe fațada Casei de Cultură atârnau bannerele X-Factor. Ce? Preselecții? La ora asta târzie? Am trecut pe aici ziua și nu era nimic. Dar dacă erau preselecții, unde-s oamenii? Unde-i mulțimea aia gălăgioasă ce apare la TV? Mi-am zis că trebuie să fie altceva, dar au rămas bannerele puse... poate a fost deja și am ratat evenimentul.

Am mers în continuare în drumul nostru, și la vreo 5 minute de Casa de Cultură dăm peste două domnișoare una cu o cameră video în mână, cealaltă cu un autocolant X-Factor lipit pe piept (dintr-ala cu număr de identificare pentru preselecții). Probabil fiindcă mă holbam ca la a șaptea minune a lumii s-au oprit în dreptul nostru să ne întrebe unde e Casa de Cultură. Le-am oferit indicațiile și iată că aveam dovada că DA, chiar în ziua în care vizitam eu Clujul, aveau loc preselecțiile X-Factor. Acum, cu o simplă căutare pe net am aflat că au fost două zile de preselecții, respectiv 25 și 26 iulie. Acum fiind ultima seară, probabil se explica lipsa unei mulțimi isterice în fața Casei de Cultură... Tot de pe net am aflat că intrarea era liberă pentru oricine, deci puteam foarte bine să intrăm și noi... dar mai bine că n-am făcut-o fiindcă ce avea să urmeze a fost și mai interesant de atât.

Cât m-am plimbat singur prin Cluj mă gândeam cum ar fi dacă m-aș întâlni cu vreo vedetă a online-ului românesc, cum aș fi reacționat dacă aș fi dat nas în nas cu maimuța creativă Codin? Pentru că știam deja faptul că cei de la Creative Monkeyz sunt din Cluj.. dar nah, șansele erau mici tare.

Da, faptul că exact în singura zi din an în care apar eu în Cluj au fost preselecțiile pentru un eveniment național era o coincidență destul de mare, dar nicidecum nu mă așteptam să dau peste vedete prin oraș. Nu, nu am dat peste maimuțele creative despre care știam că sunt în Cluj, ci am dat peste trei tipi despre care habar nu aveam că sunt în oraș. Adică dăăă știam că-s ardeleni, dar îi știam plecați în vacanță!

Tocmai ce trecusem de cele două tipe care cereau indicații să ajungă la CCS, că ne-au atras atenția două fete care dansau în timp ce un tip filma și alți doi fotografiau... erau echipați cu lumini și muzică, deci era ceva organizat. Cam ciudat că nu erau cuplu băiat-fată, fiindcă era un dans ce necesita așa ceva, dar n-am comentat ci am mers mai departe salivând după camerele foto ale echipei.

Și am ajuns pe o stradă (habar n-am cum se cheamă, dar dacă vrei te duc la ea) pe care se găseau multe terase... Noi abia trecusem de dansatoarele alea și încă aveam capul întors spre ele și cameraman, încercând să deduc dacă au sau nu vreo legătură cu X-Factor... la un moment dat, în discuție cu Iulia, întorc privirea spre direcția în care mergeam și ce zăresc îmi aruncă inima din piept:

Era Alex.... bine, prima privire poate mă înșeală fiindcă vorba aia, îl văzusem doar cu coada ochiului în timp ce capul meu făcea o rotație de 90 de grade.. așa că am întors privirea spre masa respectivă: NU, nu era doar Alex. Erau Alex, Vlad și Mihai. Nebunii noștri ilarianți. Lavi lipsea.. că e în America (sau așa a zis în ultimul video, care NU e cel de mai jos... ăsta de mai jos e ca să vadă și cei ce nu știu: cine-s ilarianții :D )

Păi care erau șansele ca în această zi, singura și prima mea zi de Cluj, să dau peste un grup de oameni atât de cunoscut? Și Clujul nu-i Vatra unde am văzut aceeași oameni și de 3 ori în aceeași zi... Clujul e ditamai orașul cu mulți locuitori. Ce mai coincidență! 

Am trecut de ei... Iulia nu-i cunoaște... eu eram praf.. inima-mi bătea ca nebuna, intrasem în hiperventilație.. Ce vreți? așa-s eu când am emoții d-astea puternice.. așa se întâmplă când dau peste cineva cunoscut dar fără să mă aștept. Totuși, ei sunt vedete în online...iar eu tocmai ce am trecut pe lângă ei ...

Dar nu, nu puteam să las lucrurile să treacă așa. Ce naiba, era singura mea zi în Cluj, trebuia să fac ceva ce în mod normal n-aș face. Simțeam cum îmi vine starea aia de om nebun (despre care vă spuneam c-am avut-o joi seara când am ieșit în oraș) și cu inima în gât pompând ca nebuna, m-am întors din drum, bineînțeles cu tot cu Iulia și m-am dus la masa lor.

Aveam anumite replici în cap dar ce anume a ieșit pe gură nu am habar. Numai Iulia v-ar putea spune. Cred că i-am speriat pe săracii oameni, mai ales că ei erau relaxați la terasă...Nici nu știu dacă s-a înțeles exact tot ce am spus că la ce stare aveam nu mai eram atent să vorbesc rar... Ne-am salutat și mi-am cerut scuze că i-am deranjat...atât îmi amintesc.. sper că așa am și făcut, dacă nu, o spun acum: SCUZE!

Oricum, eram mândru de mine că am avut destul tupeu să o fac...și să nu credeți că mi s-a liniștit inima prea curând :) Încă eram „high” și începeam să conștientizez că am spus numa prostii în loc să spun clar ce aveam de spus...  Cred că puțin am speriat-o și pe Iulia cu modul în care m-am comportat...sunt un ciudat

După ce am trecut de momentul întâlnirii cu ilarianții căutam un loc unde să mâncăm ceva. Am cutreierat puțin pe la magazine și a început ploaia timid... Până la urmă a mâncat doar Iulia fiindcă eu, după o mică socoteală am considerat că e prea devreme pentru cină... Dacă aveam să plec la ora 1 și mâncam acum mi se făcea foame prea devreme deci mai aveam nevoie de o masă înainte de plecare. Nici nu-mi era foame așa că ce rost avea să mănânc. După masă am stat puțin să așteptăm trecerea ploii apoi am mers în stația de autobuz. Ea pleca acasă, iar eu plecam la gară să văd de trenul de la ora 22... poate plec mai devreme să nu stau până la miezul nopții degeaba.

N-am ajuns bine în stație că mă sună sor-mea să vadă ce fac, să mă întrebe cum ajunge la gară că se apropie ora de plecare a trenului ei și nu știa dacă mai are timp să ajungă. După câteva telefoane și explicații ne-a găsit și iată că stăteam tustrei așteptând autobuze. Din păcate autobuzul nostru a sosit primul, și fiindcă nu mai venea altul în timp util mi-am luat la revedere de la Iulia și am plecat spre gară.

Nu eram deloc stresat de timp înainte să-mi sune telefonul. Planul era să aștept până venea autobuzul pentru Iulia, abia apoi să caut unul pentru mine, dar acum, știind că trenul spre Roman pleca peste vreo 40 de minute și autobuzele sunt rare, la vederea numărului 9 am sărit imediat în el și am plecat. Abia apoi mi-am dat seama că până la trenul meu spre Brașov mai era timp berechet... ce ciudat am reacționat de parcă eram eu responsabil ca sor-mea să ajungă la gară. E mai mare ca mine, de ce mă simțeam responsabil eu? .. sunt un ciudat, da!

 

Dar am ajuns la gară și dacă tot am ajuns mi-am luat și bilet pentru Brașov, dar nu la trenul de la ora 01 cum planificasem turul, ci la ora 22.50. Adică am ales mai degrabă să stau într-un oraș dimineața, decât să pierd timpul noaptea. După ora 22.30 nu mai circulau autobuzele în Cluj, deci eram limitat la mersul pe jos prin jurul gării... vreo patru ore. O perspectivă deloc plăcută. Mai bine ajung în Brașov mai devreme și mă plimb acolo cu autobuzele până la ora decentă la care se deschid magazinele și oamenii ies din casă:D

În timp ce stăteam la coadă se anunță că trenul surorii mele are întârziere 50 de minute. Da, am scris bine.. nu 5 minute ci 50 de minute. Așadar am plecat cam la aceeași oră, din gara Clujului, de pe același peron, linii alăturate.

Mi-a plăcut mult gara din Cluj-Napoca. Nu ca la Sucaeva, nu mă refer la arhitectură fiindcă nu am prea remarcat-o, dar era faină  pe interior. Avea două panouri mari cu trenurile care veneau și plecau, panouri dintr-alea cu afișaj mecanic... cu litere care cad în rotație și fac acel zgomot caracteristic. În engleză se numește split-flap display, dar în română nu știu. Știu doar că îmi plac extrem de mult :D 

Mi-a plăcut că în gară, chiar înainte de ieșire, e o hartă mare a orașului. Mi-a plăcut că nu aveai acces la linii decât prin pasaje subterane și la fiecare linie era un alt panou care spunea toate detaliile trenului ce avea să sosească - panou cu același sistem de afișare. Mi-a plăcut că sala de așteptare era mare, luminoasă și cu un mare magazin/bar/.. aveai impresia că ești la o terasă doar că lipseau mesele dintre rândurile de bănci. De asemenea erau prize în sala de așteptare - nu multe, dar bune și accesibile călătorilor!

Marele meu regret e că a doua parte a zilei a fost așa scurtă și deși m-am simțit super, nu am scos camera foto din rucsac și nu am nicio fotografie. Parcă timpul a trecut așa repede din momentul în care am plecat din Grădina Botanică... nici nu am mai avut când să scot camera. Mai apoi a început ploaia.. și apoi am fugit la gară... 

De aceea spuneam la începutul articolului că municipiul Cluj este unul din orașele pe care trebuie neapărat să le vizitez! Trebuie neapărat să revin, să colind orașul și să fac fotografii, calm, relaxat, fără să fiu așa ... pe fugă. Mă uitam pe hartă mai devreme și mi-am dat seama că nu am văzut mai nimic din orașul ăsta.... e musai să revin!

Mulțumesc Iulia pentru plimbarea din Cluj și pentru că ai acceptat întâlnirea.

Vă mulțumesc vouă, tuturor, că ați avut răbdarea să citiți tot și dacă nu v-am pierdut atenția încă, stați pe fază că mai am de povestit două zile din acest prim Blogroll Tour. Dacă încă nu ați citit încă povestirea, în prima zi  am fost la Vatra Dornei.

de la mine,

numa' bine