Night out

Cei care mă cunosc știu faptul că rareori ies în oraș, la terase sau „la o bere” cum se mai zice, dar joi seara a fost una din excepții.

Tocmai ce terminasem treaba și mă așezasem bucuros la laptop să continui un articol pentru blog, că sună telefonul: era Cip (deși mi-am dat seama mult mai târziu, după câteva replici, fiindcă suna de pe un număr necunoscut iar eu credeam că e cu totul altcineva).

Cip e un bun prieten de-al meu, care abia s-a întors în țară și stă doar câteva zile. Deși era trecut de orele 21 și numa' o ieșire n-aveam în plan, adevărul e că dacă nu o făceam acum nu mai prindeam ocazia până pe la jumătatea lunii, adică puțin înainte să părăsească țara...

Urma să mă întâlnesc cu el și vărul său în parc, să mergem până în centru și cam atât... 

Dar n-a fost chiar așa. Am ajuns în parc, unde, după o tură scurtă în jurul iazului, am decis să pornim spre centrul orașului. Nu pot să vă explic ce stare faină aveam și ce chef de panaramă/caterincă/voie bună mă pălise când am ajuns pe acolo.... parcă eram alt om (și pățesc foarte rar asta) :D

Când am hotărât să plecăm din parc l-am sunat și pe Mircea să-i dau anunțul că m-am găsit cu Cip și mergem spre centru...Mircea a primit cu veselie vestea și a rămas să ne întâlnim undeva prin oraș. E drept, până a plecat el de acasă noi deja am parcurs tot orașul, dar iată că ne-am întâlnit pe la piață ne-am plimbat puțin vorbind despre vrute și nevrute oprindu-ne la o terasă.

Eu eram îmbrăcat pentru o scurtă ieșire până în parc... nicidecum pentru ieșit la terasă prin oraș... Când m-a sunat Cip am luat pe mine ce-am prins la îndemână și am ieșit. Nu mi-am bătut capul în legătură cu aspectul , nici n-am luat nici portofelul dar am avut grijă să iau camera :D

După lupte seculare am reușit să ne hotărâm ce comandăm: mâncăm sau doar bem? pizza mare cu două mici gratis [eu mă sacrificam să o pap pe aia mare :)) ] sau mai multe mici? Până la urmă Cip a servit ceva dulce iar noi restul câte o pizza mică fiindcă alea de veneau gratis la comanda uneia mari erau nașpa.

La capitolul pizza, duc dorul Galațiului. Adică aici am primit pentru 12 lei o pizza de nici pe o măsea nu-mi încape... era mai mică decât erau acele pizza la 3 lei în Costinești în vara lu' 2007. De mică ce era am mâncat-o cu tacâmurile, ca s-o mai lungesc :D Din bun simț (sau nu știu cum altfel să-l numesc) nu am fotografiat mâncarea așa că nu vă așteptați să vedeți pe aici chiar cât de mică a fost.

Dar nu conta, aveam o stare prea faină ca să-mi mai pese (dar dacă îmi aducea apă la 0,33l în loc de 0,5litri îmi băgam picioarele în ea de voie bună și făceam scandal :))

Cum ziceam, de mâncat am gătat în scurt timp, dar discuțiile și berea au continuat... și au continuat... că doar nu ne mai văzusem de doi ani în formula asta.

Mogâldeața asta era și ea pe acolo... atrasă de aparatul foto, așa că i-am făcut pe plac :)
În scurt timp terasa s-a cam golit, masa era debarasată, nota achitată și ni s-a sugerat că urmează ora închiderii... Noi tot mai stăteam că mai era puțin în pahar...așa că, după un timp nenea barman a  luat măsuri.

Sincer nu mi-a plăcut deloc felul în care am fost...dați afară, chiar dacă tipul încerca să fie glumeț și zâmbitor. Cert e că nu eram noi ultimii de la mese, de ce s-a luat doar de noi? Dar fie, eram prea high ca să las asta să mă deranjeze. Și nu, nu băusem nimic, nu fumasem sau altceva (cum să fac eu așa ceva?) dar a fost o seară faină.

Nu aveam de gând să mergem acasă așa că, în pas de fotbal, am mers spre hotel. Ce e pas de fotbal? Păi am găsit un dop de la un PET și l-am plimbat fiecare în șuturi tot centrul până la Hotel :D. Am început eu cu Mircea, dar apoi ne-a acaparat jocul pe toți patru [ce joc demn de un adult :)) ]

În fața hotelului, unde abia s-a renovat „parcul”, dacă pot să-i spun așa, mai erau și alți somnambuli, așa că am abandonat dopul și ne-am ocupat de treburi mai serioase: poze, o vizită la non-stop pentru consumabile apoi stat pe bancă și discutat despre ... orice.

Și uite așa ziua de joi a devenit vineri și noi eram în centrul orașului, socializând. Nu-mi amintesc când a fost ultima oară când am ieșit așa fără nici un stres, să stau peste miezul nopții dar să am chef de mai mult (căci da, dacă nu avea Cip treabă la ora 5, din partea mea, nu am fi încheiat întâlnirea așa prematur). Mi-e dor de vremurile de altădată.. mi-e dor de-o vacanță și de ieșiri de genul cu Cip, cu Mircea...

Pe la ora 2 dimineața ajungeam acasă... și starea aia din oraș s-a evaporat...

Eu, „with the right crowd” sunt parci animal.... un nebun cu chef de caterincă (și toate astea fără să consum)