Sub Carapacea de RaC

Roman Îngropăm parcul Faptul că orașul meu e în construcție și continuă schimbare, am mai spus. Faptul că unele modernizări sunt de-a dreptul idioate, am mai spus. Mai am de adăugat multe alte exemple, cum ar fi ceva despre trotuare, dar nu acum, fiindcă astăzi ne oprim asupra altui aspect. Era cândva un parc pentru copii. Nu era în cartierul meu, dar cel puțin de două ori pe an în tinerețea mea treceam pe acolo. Vedeți voi, era în drum spre bâlci (sau nu știu cum se numește la voi ceea ce la americani se numește carnaval)... la noi se numea bâlci și venea o dată pe an, timp de câteva zile. Lume multă, mâncare, băutură, tarabe cu de toate (ca la orice sărbătoare a orașului actuală) și de asemenea tot felul de mașinării și dispozitive în care „să te dai”: mașini care se tamponează, lanțuri, trenulețe, curse terifiante sau pentru copii, tir, curse de cai și tot felul de atracții.

Observând Pascale Sărbători... Hristos a Înviat! Lumea nu încetează să mă uimească. Ieri a plouat cam toată ziua, dar din fericire s-a oprit la timp pentru ca toți creștinii să meargă liniștiți spre biserică, să asiste la slujba de Înviere să se îmbulzească pentru a aprinde candele mici și mari. Majoritatea înarmată cu acele candele roșii procurate probabil de la tarabele ce ocupă întreg trotuarul, de zici că ești în piață. Acele candele atât de prost gândite încât după primul minut de la aprindere capacul se încinge și începe să topească vasul. Pe măsură ce se topește vasul, capacul coboară, deci se încălzește și mai tare, adică va topi din ce în ce mai mult plastic,  până la un moment dat când va atinge flacăra și apoi o va sufoca. Chiar dacă ajungi acasă înainte să se stingă flacăra, cu siguranță nu vei reuși să transferi lumina în altă candelă fiindcă e imposibil să scoți capacul...

Am avut o criză mai devreme .... Nu , nu s-a schimbat nimic din cele expuse anterior, doar mi-am bocit durerile în perna mea ce albastră cu nori albi, ca să nu fac prea mult zgomot, să nu trezesc colegii ....Ah, sunt varză, sunt prea sensibil şi emotiv..nimic nou....e atât de naşpa să te simţi singur..complet singur Am ajuns apoi la partea de analiză. Analizam diferenţele dintre tine şi restul fetelor (balanţa se înclină înfiorător de mult spre tine, ca întotdeauna), dintre tine şi mine, dintre ei şi voi (nu spun noi fiindcă eu nu mai fac parte de nicăieri). "Să nu ai alţi dumnezei afară de mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti." (sursa: Wikipedia, Enciclopedia liberă ) deşi diferă numărul din faţa acestei porunci funcţie de cult,  cu toţii o ştim, şi probabil .... o respectăm? Eu de când am auzit-o la şco...

piticilor de pe creier atâtea porcării îmi mişună prin minte acum. Cele mai multe mă duc într-o stare de tristeţe, de regret ... am fost mereu raţional ..până când am descoperit fetele..şi atunci am aflat că lumea e cu susul în jos. Nimic nu e chiar cum pare, nimic nu e uşor. nimeni nu îţi uşurează viaţa. Eu trebuie să fiu cel care are capul pe umeri....care tratează lucrurile cu obiectivitate, prin prisma experienţei şi pentru asta am nevoie să fiu din nou raţional. Să mă gândesc la cum e mai bine pentru mine, să încep să fiu şi egoist, destul încât să îmi fie bine.M-am săturat de lumea asta în care trăim (nu, nu am tendinţe de suicid). M-am săturat de toţi care se cred destul de buni că să judece pe alţii! Mie unu nu îmi pasă.