Sub Carapacea de RaC

În weekendul prelungit de la finalul lunii noiembrie, am participat la o frumoasă tură în Munții Ciucului ce a venit la pachet cu un EventCache. Pentru mine asta a fost picătura ce a umplut paharul. Spun asta fiindcă mai mult ca sigur nu aș fi plecat la munte dacă nu era pentru geocaching. In the extended weekend* from the end of November , I went in a beautiful trip in the Ciuc Mountains, a trip that came packed with a EventCache. For me that was the drop that spilled the cup, since most likely I wouldn't have joined the trip if it wasn't for geocaching.  * on December 1 it's Romania's National Day, which is a non-working day, This year, Dec 01 was on a Monday, ergo an „extended weekend”. The event was called „National day Group Hug” and you can find it here

Geocaching poți să faci oricând fără nici un motiv special, dar ca orice altă activitate există riscul să te trezești uneori că nu ai chef, sau nu găsești motivație sau mai știu eu ce. You can go geocaching anytime, without a special reason, but like any other activity, sometimes you could find yourself not in the mood or without motivation. Dar avantajul în geocaching e că găsești nenumărate metode de a te motiva și de a menține jocul palpitant, dacă doar căutarea cutiilor devine uneori plictisitoare... But unlike other activities, the advantage of geocaching is that you always find ways to keep the game exciting, if at some point simply finding boxes is not enough for you. De exemplu unii geocacheri vânează anumite tipuri de cache-uri sau vizează anumite cache-uri „provocare” (challenge cache) care te determină să cauți cache-uri într-o anumită ordine, de un anumit fel sau care conțin anumite cuvinte... Există o mulțime de provocări fiindcă autorii sunt foarte creativi :)...

Lucruri importante, de care ar trebui să știți. Marca Mecanturist - Galați :) sursa + detalii Sincer, îmi pare rău că nu sunt și eu în țară să particip la remarcarea din Munții Buzăului. Mi-am dorit mult să pot participa. Poate data viitoare! Încă un eveniment la care tare aș fi vrut să particip, dar nu pot, este tabăra de supraviețuire. Eu nu pot, dar voi sau copii voștri pot. Găsiți detalii pe mecanturist.ro/tabara-supravietuire . Nu văd cum cineva ar putea refuza o asemenea experiență! Îmi imaginez că se vor umple imediat locurile, așa că nu ezitați! sursa + detalii

E un fel de masă critică... sau așa interpretez eu. Dacă ești din Galați sau chiar Brăila și ești proprietarul unei biciclete, vino și tu la Marea bicicleală. Dă join evenimentului de pe facebook și vino „La Elice” pe 31 Martie.

A trecut deja foarte mult timp de la această tabără, dar n-am mai reușit să scriu articolul, deși am început să lucrez la el imediat după sosirea înapoi la Galați. Tocmai fiindcă a trecut mult timp dar și fiindcă nu vreau să vă plictisesc, am să încerc să nu mă lungesc exagerat de mult. Coincidență sau destin, această tabără a avut loc la un an după ce am făcut cunoștință cu grupul MecanTurist - Galați . Știam și atunci că e aceeași lună, dar acum, când am verificat arhiva foto, am constatat că se întâmpla exact un an mai târziu , respectiv: prima zi de tabără a fost 26.10.2012, iar prima întâlnire MecanTurist la care am participat a avut loc pe 26.10.2011: La Takis, alături de George Isac - prima mea întâlnire cu mecanturiștii

Foarte tare, foarte fain, foarte amuzant, foarte drăguță domnișoara :)) Ce? E blogul meu, pot zice ce vreau, nu? =)) Ok, dacă nu ați urmărit VideoBlogul anterior , vă spun că City Race a fost și sperăm să mai fie, o cursă nebună prin oraș, printre câteva checkpointuri și rezolvând niște provocări, cursă la care am participat azi împreună cu Gabriel și Viorel. Aș vrea să vă dau mai multe detalii, dar acum nu vă mai ajută. Mai bine le aflați de pe pagina de facebook , dacă vă interesează pentru anul viitor :D (da, am și eu cont facebook în sfârșit... și... da, din cauza acestui eveniment mi-am făcut contul, sau el a fost picătura care a răsturnat paharul :D. Să vă explic o chestie importantă: regulamentul spunea că locația de pornire rămâne secretă până în dimineața concursului, urmând să fie publicată pe facebook iar primele 10 echipe care ajung vor intra în concurs. Așadar era un concurs înaintea concursului. Foarte tare! 

De sezon Verde! Abia m-am întors din „vacanță”  dar am regăsit orașul schimbat. Nu știu de ce de fiecare dată mă surprinde venirea primăverii. Și nu mă refer la ghiocei și la viorele, nu mă refer la începutul primăverii ci mă refer la perioada asta de acum, acum când toți copacii au înverzit (sau înroșit). Azi e ziua pământului, știați? Și ce frumos e să te plimbi prin oraș să fii înconjurat de verdeață, de zâmbete, de soare și de voie bună, toate acestea plus muzica din căști au făcut ca drumul dintr-un capăt într-altul al orașului să dureze mai bine de 2 ore. Vineri, când am ajuns în oraș, eram prea concentrat pe greutatea bagajelor ca să bag de seamă cât de mult s-a schimbat orașul în doar cele câteva zile ce au trecut.. Ieri, am făcut primul contact cu lumea de afară și am fost surprins cât de diferit arăta totul în jur... Am admirat totul într-o plimbare rapidă până în celălalt capăt al orașului... și a fost frumos până a început să toarne! M-a murat bin...

Sâmbătă 7 Aprilie a avut loc la Galați competiția cross-country de anul acesta ( Gârboavele XC  - In memoriam Ana Radu ). Pentru cei ce nu știu, este vorba de un concurs off road de biciclete, concurs organizat aici la noi dar cu participanți din toată țara. Au fost, din ce am văzut eu la numerele de înmatriculare, concurenți din Galați, Brăila, Buzău, București, Constanța, Tulcea, Bacău, Iași, Timișoara, (mi s-a șoptit și Covasna)... și dacă am uitat pe cineva, vă rog să îmi spuneți! Eu? Eu nu am participat, deși cei care mă cunosc, probabil la asta s-au gândit când au citit cele de mai sus... Nu, eu am fost la acest eveniment doar ca spectator / fotograf. Păi în primul rând nu știam cum e, și mai important, nu aveam bicicleta în oraș! Oricum, ar trebui să știți că eu nu sunt genul care să participe la concursuri de MTB, eu o folosesc doar pentru pseudo-cicloturismul pe care îl fac . Și oricum, nu pot compara bicicleta mea cu ce minunății mi-a fost dat să v...

Alpinism ...pe cămin Iată că am reușit să fac prima escaladă a anului 2012. Era și timpul să mă cocoț din nou pe H, că de doi ani aștept ocazia asta. S-a întâmplat vineri, dar eram prea obosit atunci ca să mai scriu, mai ales că sâmbătă dimineața plecam la drum, așa că abia acum public articolul. Spre deosebire de data trecută , când am fost printre primii care s-au cățărat, și primul care a ajuns până sus, de această dată am ajuns cam târziu așa că m-am înhămat aproape ultimul. Și nu, nu am mai ajuns în ziar, fiindcă nu mai era aproape nimeni prin preajmă și nici nu am putut să ating aceeași performață de atunci . Nu m-am mai suit până în vârf fiindcă nu mai erau prize disponibile, dar tot sunt bucuros că am reușit să rezist fără să cad, și fără prea mare ajutor din partea celui care fila. Doar o dată sau de două ori am simțit coarda că mă ține, în rest am urcat „pe barba mea”. Sau așa mi s-a părut? Dacă cel care era jos intră pe blog, poate ne informează mai clar. :D Vă l...

Sâmbăta aceasta pot spune că am dat startul sezonului cicloturistic al anului 2012 cu o mică excursie contra-cronometru spre casă Deși cam prost echipat pentru așa ceva, am reușit să ajung la destinație în timpul preconizat, sau mai rapid chiar. Acest episod e posibil să fie cel mai plictisitor de până acum, așa că aveți grijă, ați fost avertizați. Sunt cam obosit, așa că vă las cu filmulețul iar eu mă retrag la un capitol de somn :P (poate am să revin mai târziu cu mai multe vorbe, deși cred că am spus mai mult decât suficient în fața camerei.)

„ … vă vine să credeți ?! , … la întoarcere , pur și simplu am izbucnit în plâns , la momentul intalnirii cu ale dealurilor crăiese , căprioarele , … simțeam din nou acea de nedescris trăire a unei vieți reale , … așa se pare ca m-a răsplătit viața pentru apucătura-mi de a alerga pe 1 ianuarie ” Cristi Ungureanu: Amintiri 2012 Se pare că unii din nou au avut mult mai multe de sărbătorit în prima zi a anului. De exemplu, Cristi Ungureanu, despre care vă spuneam cu ceva timp în urmă, a sărbătorit printr-o alergare. Atât pe 1 cât și mai apoi, pe 4 și 6 ianuarie. Nu pot să îmi imaginez cât de bine s-a simțit să fie din nou liber; mă bucur nespus că a reușit să treacă peste probleme și să revină în fugă pe poteci și drumuri naționale. Ești și vei fi în continuare un campion! Știu că ăsta e doar începutul și că de acum lucrurile vor merge înspre mai bine! Să-ți dea Dumnezeu sănătate și glezne tari! de la mine,  numa' bine

 E atât de trist să ajungi duminică seara acasă, după o ieșire pe coclauri și cățărări printre bolovani... după o zi în care să nu ai nimic la care să te gândești decât vârful ce urmează să îl urci de-a lungul traseului. Să te întorci la toate grijile lăsate în urmă, la teme, proiecte, muncă, termene limită, așteptări, dezamăgiri... e trist. Dar e atât de bine acolo, pe munte, fără nici un stres, fără probleme... e același sentiment care face concediile atât de dulci, sentimentul acela de libertate totală. E atât de plăcut să poți pleca undeva unde să te descarci. Îmi amintesc și acum, poate singurul moment în care am simțit cu adevărat gustul vacanței, al concediului... Era prin 2007 și primisem loc la o tabără la mare. Am plecat, și singura zi stresantă a fost prima, fiindcă așa sunt eu, un stresat... mă îngrijora cazarea; apoi după ce ne instalasem apăruse problema că voiau să ne supra cazeze.. of, of... dar toate astea au trecut și restul zilelor au fost mirifice. Nu av...

Mulțumită celor de la Creative Monkeyz (PUNCT COM) am descoperit Flyboard Zapata și am fost pe loc impresionat. În caz că nu știați, sunt un mare fan al giumbușlucurilor prin apă, că doar sunt rac, nu? Ok, ideea de a folosi un jet de apă nu e tocmai nouă, mai există și jetpack-ul pe care îl prezint mai jos, dar flyboard mă încântă mai tare fiindcă e similar cu zborul lui IronMan, singura diferență ar fi că nu are picioarele libere. Probabil ar fi fost mult mai greu să se echilibreze și să controleze mișcarea, dacă avea jeturi separate pentru fiecare picior. (observați cum printr-o minune PhotoShop-ească în imaginea de mai jos nu apare furtunul care alimentează jetpack-ul....) Flyboard Zapata poate fi conectată la un skyjet sau la motorul creeat special pentru ea (ambele versiuni sunt prezentate în clip. De asemenea există posibilitatea de a fi controlată din skyjet, de pilotul acestuia sau direct din aer, de utilizator, ultima variantă fiind mai scumpă...

Deși e la "o aruncătură de băț", deși de aproape trei ani sunt în Galați, încă nu ajunsesem prin munții Măcinului. Vorbeam anul trecut cu Vali și cu Edi de la etajul 1 să mergem după sesiune într-o scurtă excursie pe Măcin, mai ales că ei erau de prin zonă (dacă nu mă înșel, Edi e chiar din Turcoaia). În final nu s-a materializat nimic din tot planul. Pentru weekendul acesta nu îmi făceam planuri de călătorie, știind că probabil MecanTurist va pleca iar într-o tură lungă, așa că am mers la ședința de miercuri doar ca să mai dau ochii cu lumea și să aflu noutățile.

Toamna cu-a ei albă frunte Și cu galbenii-i conduri A lăsat argint pe munte Și rugină pe păduri (George Topîrceanu - Balada Munților) * * * Astă vară primeam un mesaj pe carpați.org de la un anume Alex din Galați, mesaj prin care mă anunța despre grupul lor de montomani . Ajuns în Galați am dat și eu cu subsemnatul la ședințele lor, am cunoscut (măcar vizual) membrii, și m-am pus la curent cu plecările planificate. Întâlnirile au loc în fiecare miercuri la ora 18 în restaurant Takis (în Țiglina - vezi localizarea  sau: 45°25'48.01" N  28°1'48.41" E), orice pasionat de munte e binevenit! Până acum nu am reușit să merg cu ei în nici o tură, fiindcă nu aveam echipamentul adus, și la ultima ședință tocmai anunțam că pentru mine, e puțin probabilă participarea la o tură de mai multe zile dat fiind faptul că voi începe un curs ce are loc sâmbăta. După ședință, ca de obicei, Alex anunța pe mail tura stabilită pentru weekend. Era o tură de o zi, așa c...

update Aug 2012: S-AU DAT! Dețin și stau degeaba o pereche de role și o bicicletă, așa că le ofer cui dorește! Mai multe poze găsiți în album .

Și- am plecat , la o oră decentă, fără să mă trezesc cu „noaptea în cap”, fără să mă grăbesc....mai ales că nu știam dacă am sau nu treabă la Iași. Adi spusese că se apucă de treabă de luni, dar durează până mută mobila și fac pregătirile necesare renovării... și cum nu vorbisem cu el de curând, nu știam exact în ce stadiu au ajuns, dar am plecat, așa cum stabilisem. (m-a sunat pe drum să întrebe pe unde sunt, și mi-a zis că e ok ora la care voi ajunge) Pe la ora 09.53 ieșeam din oraș dând la pedale de zor, cu un soare nu foarte arzător, specific orei matinale. Pe la 10.38 am dat peste un animal sălbatic și fioros, cu frică am scos camera foto....și abia am reușit să o capturez în cadru....

urmează să merg la Iași, să ajut un bun prieten cu niște treburi, o mică renovare de casă și posibil zidirea alteia.... Și fiindcă nu am mai pedalat de mult am decis să plec pe bicicletă. Din cele trei biciclete doar una e întreagă momentan și cu ea voi pleca, chiar dacă nu e cea mai bună Sper să fie totul ok și să ajung în Iași în timp util (adică vreo 5 ore sau așa ceva...) Deși merge cam încet bicicleta asta și e posibil să dureze mai mult, sper să ajung înainte de întâlnirea HPM de diseară.. Cam asta e...am plecat! Ne auzim când mă întorc fiindcă nu iau laptopul cu mine (nu am spațiu fiindcă bicicleta asta nu e echipată de drum lung și nu a fost folosită niciodată astfel)... pe mai târziu! de la mine,  numa' bine

De când cu evenimentul nefericit nu prea am mai avut  mai am chef de calculator sau de tehnologie...doar muncă și uneori verificare mail și ce au mai scris alții pe bloguri. Am găsit un blog fain...sau el m-a găsit pe mine, printr-un comentariu. E un blog care îmi asigură doza de zâmbet chiar și atunci când viața reală eșuează... Vorbesc despre un nou vizitator al blogului, domnișoara care își spune annitu . Amu, nu știu cum o cheamă, probabil Ana, și nu știu să vă spun mai nimic despre ea, decât că scrie bine și publică în mod regulat lucruri amuzante... restul îl puteți afla de pe blogurile ei. În altă ordine de idei, să îmi termin raportul: anul acesta la capitolul Summer-Job, am mai construit o casă :D Mulțumită lui Adi am avut la dispoziție scule, cuie și mașina timp de aproximativ trei săptămâni și am finalizat structura casei împreună cu George și Mircea. De muncă mai este, dar mai întâi să vină echipa să monteze tabla pe acoperiș :) Aceasta va fi casa lui Sena, ș...

Azi am făcut mica inițiere a noii mele biciclete.  Aceasta este noua mea cursieră, dăruită acum două săptămâni de Adi. Abia acum am pus-o pe picioare și am făcut o mică tură prin oraș, până la Mircea și înapoi. De aceea am spus mica inițiere, deoarece adevărata inițiere va fi prima excursie parcursă cu ea. Nu e 100% gata pentru drum lung încă, și cum spun unii, nu e deloc recomandată pentru cicloturism, dar pentru oraș e bună. Înainte de o excursie, trebuie să caut cauciucuri noi, căci cel de la roata din față e agățat și mă tem să nu cedeze de tot, sau să fac pană. Mulțumesc Adi! Abia aștept să plec la drum... :D de la mine,  numa' bine