Sub Carapacea de RaC

Cam așa a început conversația telefonică cu Gabi, duminică. Să fiu sincer nu am înțeles mare lucru fiindcă el era grăbit și entuziasmat, eu eram ocupat cu alte lucruri (cred că eram în trafic pe undeva, pedalând). Ceea ce a fost clar era că: mia făcut rost de autografe. Dar de unde, de cum.. cu ce ocazie.. habar n-aveam.

Să ne trăiești mulți mulți ani fericiți, cu reușite în toate, dragoste și multă sănătate! Da, azi Florin Moroșan își serbează ziua de naștere, așa că haideți să-i umplem căsuța de mail, contul G+, facebook sau pagina blogului cu urările noastre :D Despre Florin poate ați mai citit aici și cu siguranță l-ați văzut des prin rubrica de comentarii, fiindcă e unul din cei care-mi vizitează des blogul. Da, e unul din acei oameni dragi care compun comunitatea formată în jurul acestui blog. Puteți afla mai multe despre el citindu-i blogul sau socializând în online prin G+ și facebook. La mulți ani tinere domn!

Animația de duminică The Tale of Mr Revus Animația de Duminică este preluată de pe Obisnuit.eu - Blog despre tehnologie, cultură generală și altele de la mine, numa' bine

Cei care mă cunosc știu faptul că rareori ies în oraș, la terase sau „la o bere” cum se mai zice, dar joi seara a fost una din excepții. Tocmai ce terminasem treaba și mă așezasem bucuros la laptop să continui un articol pentru blog, că sună telefonul: era Cip (deși mi-am dat seama mult mai târziu, după câteva replici, fiindcă suna de pe un număr necunoscut iar eu credeam că e cu totul altcineva). Cip e un bun prieten de-al meu, care abia s-a întors în țară și stă doar câteva zile. Deși era trecut de orele 21 și numa' o ieșire n-aveam în plan, adevărul e că dacă nu o făceam acum nu mai prindeam ocazia până pe la jumătatea lunii, adică puțin înainte să părăsească țara... Urma să mă întâlnesc cu el și vărul său în parc, să mergem până în centru și cam atât... 

Îmi place când cei apropiaţi îmi spun Răducu deşi ăsta e chiar numele meu... Acasă, la bloc, prin grupul de prieteni/copii de la scară eram Andrei. La școală, clasele primare toți eram strigați după nume, total impersonal, așa că eram Clapa, că așa striga învățătoarea La un moment dat mă enervasem și nici nu răspundeam pe stradă dacă mă striga cineva așa. Prin clasa a 5-a a apărut Radu datorită doamnei profesoare de Matematică Liliana Chelaru. Îi plăcea dânsei de mine și de iscusința mea, că eram isteț, și dacă nu mă înșel, are un băiat cu același nume. Că tot am amintit de școală iată ceva ce am găsit pe YouTUBE. Super tare. Pe vremea când eram eu în școala primară nu aveam habar ce e aia editare video sau montaj sau fotografii animate sa nu mai zic de origami. Dar, drept e că tehnologia era cu totul alta, nu existau camera digitale sau dacă erau, erau foarte rare și scumpe, se foloseau casete, astfel că montajul și editarea nu se putea face oriunde. Așadar Radu am răma...

așa cum am zis mai demult, îmi place sa fac cadouri, imi place starea de extaz a persoanei care deschide un cadou...dar eu, nu vreau să primesc, nu vreau nimic. Nu știu să primesc cadouri, nu îmi place, și nu consider că merit cadouri... Cu toate acestea am primit foarte multe daruri de la cei dragi. Dintre toate, două îmi sar în minte acum la capitolul originalitate: unul de crăciun, acum doi ani, altul abia primit. Primul se remarcă prin originalitatea conținutului, adică am primit o ștampilă de buzunar personalizată. Mi s-a părut și mi se pare cel mai original cadou primit vreodată....eu spre exemplu nu m-aș fi gândit vreodată să fac un asemenea cadou. A fost bestial mai ales că era ambalat în hârtie și la pipăit părea a fi un nunanțator, sau ceva de genul....surpriza a fost imensă. Al doilea și cel mai recent se remarcă prin originalitatea livrării. Se face că în ultima lună l-am ajutat pe Mircea să renoveze abia ahiziționatul apartament al surorii sale. Din păcate am plecat ...

Stau şi mă gândesc cum se face că un nenorocit păcătos ca mine a fost binecuvântat cu atâţia prieteni buni? De mic mi se spunea că sunt norocos. Aflând asta, am vrut să verific dar la loto nu mergea şi nici nu primeam de crăciun o tonă de jucării. Dar am mai crescut şi nu m-am mai bazat pe noroc. Am trăit pur şi simplu, am făcut lucrurile aşa cum am crezut eu de cuviinţă şi aşa cum m-au crescut ai mei. Am făcut lucruri bune şi rele, am făcut poate unele prostii mai mari decât mine şi am avut regrete, dar am făcut şi unele lucruri bune. Am fost mereu plin de energie şi săritor, dornic să fiu peste tot, să fac de toate pentru toţi.  Printr-o minune sau "o greşeală" de acolo de sus, mereu "am căzut în picioare". Chiar dacă am avut momente de declin, momente de deprimare sau de colaps financiar, am reuşit să supravieţuiesc, atât prin propriile puteri dar de multe ori datorită prietenilor mei, uneori chiar ajutorul venind de la persoane care nici nu mă cunoşteau aşa bi...

Am încercat ..fără prea mare succes să interacţionez cu publicul cititor..să vă mobilizez, să vă cer părerea într-o chestiune urgentă, la momentul respectiv, şi anume definiţia prieteniei (superlativul amiciţiei)

Ce este prietenia? Defineşte ralaţia de prietenie din punctul tău de vedere. (nu iubire, nu prietenie în sensul de relaţie amoroasă, ci superlativul pentru amiciţie) Încerc o nouă chestie (probabil a mai fost făcută de alţii, nu ştiu, nu mă interesează) şi anume să fac un articol din cuvintele voastre.... Aşadar aştept comentarii sau mail-uri cu mesajul vostru pe tema dată mai sus. Pentru a păstra originalitatea fiecăruia, nu voi publica mesajele sau comentariile decât după data de  23 noiembrie 2009. Până atunci sper să adun cât mai multe. P.S. să nu uitaţi să vă semnaţi (aşa cum vreţi să public...dacă aveţi şi site, lăsaţi link) Vă mulţumesc, şi vă aştept!