Sub Carapacea de RaC

Discriminări Fiindcă legea spune [...] Grija noastră pentru persoanele cu dizabilități e doar una de fațadă. Doar fiindcă legea ne obligă. Vă prezint doar două situații din multele întâlnite în zilele noastre respectiv mascarea caracterelor Braille de pe ambalajele medicamentelor și problema rampelor pentru scaunul cu rotile.

De pe șantier Grădina publică De ieri Grădina Publică, nu mai e publică! Și nu aveți idee ce plină era în week-enduri și ce mișunau toți bucuroși pe acolo: copii, biciclete, bătrâni, adolescenți, role, trotinete, câini, bebeluși în căruț sau pe jos... toată lumea cu mic și cu mare! Dar de acum și până în mai 2013 e închisă. Au pus pe toate gardurile anunțuri de interzicere a accesului, au sigilat toate intrările în grădină și gata!

Spuneam cu ceva timp în urmă că eu nu sunt de acord cu apa îmbuteliată .  Dacă aș putea aș face în așa fel încât să dispară. Dar în ultima vreme am tot cumpărat așa ceva fiindcă apa de la robinetele de aici din cămin era neagră. Are uneori particule negre vizibile cu ochiul liber, iar dacă lași acest lichid într-o cană albă, se depune totul pe pereți și fundul vasului și devine gri tot vasul.  Chiar nu vreau să știu cam ce ne bagă ăștia în apă. La mine acasă, mai în nordul Moldovei (Roman județul Neamț, Iași județul Iași) apa de la robinet e mult mai bună. Uneori, ca acum, revine la condiții mai bune și e din nou potabilă (sau măcar nu are impurități vizibile).

Cam așa suna un ringtone din vremea când eram la liceu. Auzeam pe la colegii cu telefoane mai șmechere tot felul de tonuri...Acum telefoanele au avansat și la majoritatea poți să folosești orice fișier mp3 ca ton de apel, dar nu despre asta vorbim azi. Există un fenomen ce apare în mintea bărbatului când e la volan, e un sentiment de superioritate care te determină să vrei să te faci auzit și văzut de toți cei din jur, să atragi atenția cât mai mult asupra faptului că ești șofer, că ești important, că ești la volan, că ai o mașină șmecheră, că ai bani...etc.

 Articolul Anei mi-a amintit de o ciornă a blogului,  un  draft pe care îl voi finaliza acum. De câțiva ani au răsărit simigerii și covrigării la colțul străzii, în locul altor magazine falimentate sau colțuri nefolosite ale unor clădiri. Și deși nu au tecut nici 3 ani de când e moda asta a covrigului, multe simigerii anunță tradiții de sute de ani (am în minte o anume simigerie, care produce niște chestii nu foarte minunate, din punctul meu de vedere - eu prefer covrigii ăia vechi, de când eram mici) Dar iată că am găsit în Galați, la Neacșu în stația de autobuz, o simigerie care are o reclamă cu aer tradițional, cu niște covrigi aruncați pe o  plasă din sfoară de cânepă..sau din ce-o fi, dar care nu aberează, ci ne spune drept: din 2010! Și uneori chiar are covrigi buni, zic uneori fiindcă am primit și niște covrigi carbonizați care mi-ai stricat pofta... Dar încă mă mai gândesc cu dor la covrigii copilăriei...cel puțin cei de la mine din oraș, că nu știu v...

  ATENȚIE: Acest articol conține limbaj necenzurat

Cei care mă cunosc puţin ştiu că eu nu sunt atât de lansat în lumea interacţiunilor online. La Y! Messenger (şi implicit IM) am renunţat acum 4 luni (l-am dezinstalat pe 1 noiembrie şi de atunci nu am mai intrat nici măcar o secundă ... nici pe webmessenger - ca să fie clar), contul hi5 e şi el desfiinţat, că oricum era o chestie de copii mici (singurul lucru util era că  mai intram când uitam vreo aniversare sau voiam să văd vreo poză, dar oricum, persoanele a caror poze le voiam fie nu aveau cont fie nu au mai adăugat ceva nou de ani de zile, aşa că nu mai avea rost) şi pe lângă asta am o repulsie faţă de facebook, twitter, netlog, linkedIn, Frienster  şi restul reţelelor de socializare. Da, veţi veni cu argumente PRO, cunosc multe persoane care iubesc aceste site-uri, aceste lumi online în care trăiesc mai mult sau mai puţin sau pe care le folosesc doar pentru promovarea personală sau comercială. Eu nu! Şi privesc cu stupoare detaşat cum virusul se răspândeşte d...

Degeaba avem, dacă nu avem !!  Când eram eu mic ideea de piste de biciclete era doar un vis. Ei bine, cu intrarea în UE au apărut şi la noi pistele de biciclete, din păcate încă prea puţine şi încă ne-la-locul-lor. Adică au făcut şi ei ce au putut, le-au pus pe trotuar, în loc să le pună pe marginea carosabilului. E mai bine aşa oarecum fiindcă prezintă un nivel crescut de siguranţă pentru copii, dar pentru cei ce nu folosesc bicicleta doar duminica la plimbare, mai comod ar fi fost pe stradă, să te poţi mişca prin oraş. Bicicleta încă nu este la noi un mijloc de transport des utilizat. Îmi vin acum în minte imagini din alte ţări cu sute de biciclete, cu parcări şi cu oameni educaţi...o frumuseţe. La noi încă e primejdios să mergi pe bicicletă fiindcă şoferii au o problemă cu noi. Majoritatea nu ne suportă deloc, unii nu ne suportă când mergem pe carosabil, alţii sunt invidioşi că ne deplasăm mai rapid şi ne strecurăm prin ambuteiaje, alţii doar caută un ţap ispăşitor pentru i...

Văzut la blogatu în articolul său: Ce se întâmplă după salvarea prinţesei Cum zicea şi el, nici eu nu sunt misogin, dar e prea tare filmuleţul :))

foto source via google image search finalmente vacanţă....şi am plecat acasă doar pentru o programare la doctor. Mă aştepta cardiologul, care era, spre surpriza mea, o domnişoară doctor mai exact...(dar nu vă gândiți la prostii, că nici nu am mai intrat în cabinetul ei....aflați mai jos de ce) După cum am  mai spus, eu am obiceiul de a ajunge mereu mai devreme la întâlniri... de fapt cam oriunde aş merge deci am ajuns la cabinet cu jumătate de oră mai devreme decât eram programat (a.k.a. ora 17.30). Mai erau câteva persoane în aşteptare pe scaune dar am găsit loc să stau şi eu (noroc că nu sunt foarte mare). A ieşit pe la 17:10 persoana care se afla înăuntru la consultaţii, şi a intrat domnul care stătea în dreapta mea. Bătrâna care ieşise era așteptată în sală de ginere şi nepoată aşa că s-a mai eliberat sala la plecarea lor.

sunt sătul de atâta răutate, de atâta ură, de atâtea fiţe, de atâtea aere de vedetă. Acestea sunt sentimente acumulate în timp, observând şi analizând, dar de la ce am pornit? factorul declanşator al acestui post este păţania de azi. Mergeam spre facultate, fiindcă aveam o fereastră între două discipline, şi am decis să fac un seminar de politici cu grupa '16, să îmi umplu acea pauză inutilă. Asfaltul era încă umed de la ploaia de ieri, bălţile acaparau bucăţi de trotuare şi totul era frumos acoperit de un strat de frunze, scuturate de vântoasa de aseară... Angajaţii de la salubritate (nu ştiu cum se cheamă firma din Galaţi) măturau liniştiţi acest covor de frunze.

- Uite unde era marele înţelept! - EU? Mare?! După părerea mea nu există fata perfectă / băiatul perfect....nu există partenerul perfect ci există partenerul perfect pentru tine. Pentru că suntem diferiţi vedem lucrurile şi mai ales persoanele diferit. Fiecare îşi caută partenerul ideal ( e prea mult spus perfect, aşa că rectific); ne formăm o listă mentală (sau scrisă pentru cei mai obsedaţi) şi căutăm persoana care să îndeplinească cât mai multe din criteriile acelei liste. Aceste liste  variază de la persoană la persoană, de la simple ("să facă doar 69 şi cartofi prăjiţi" sper ca persoana în cauză să nu fie d eranjată că am citat-o  ) până la foarte complexe...atât de complexe încât sunt şanse foarte mici să existe o asemenea persoană. Şi eu am o asemenea listă, şi eu am un anumit tip de fată pe care o caut.....problema e că sunt mofturos, dar mai grav  e că mofturile mele nu ţin de aspectul fizic în principal, ci de mansardă (că paraşute cu neuronul în vacanţă găs...

cât de multe lucruri poţi observa dintr-o simplă plimbare prin oraş... fără să te străduieşti măcar. poţi observa manelele la maxim din curtea unora, sau jocul copiilor de pe mijlocul străzii bătaia dintre doi puşti, dar nu intervii că cel care parea asuprit râde.. :-?? poţi vedea