Sunday, September 28, 2008

O sâmbătă pe Ceahlău

Plecare: sâmbătă 27 Septembrie 2008 ora 05.00 AM.
Destinația: Vârful Toaca (1900 m), muntele Ceahlău
Traseu: Cabana Izvorul Muntelui - Lutu Roșu - Cabana Dochia - Vârful Toaca - Cabana Dochia - Poiana Maicilor - Cabana Izvorul Muntelui.
Echipa: 8 persoane (adulți, studenți, un elev și un preșcolar - grup mixt de fete și băieți).

Am plecat sâmbătă dis-de-dimineață din Iași cu scopul de a ajunge cât mai devreme la Izvorul Muntelui, să începem tura.

Sunday, August 31, 2008

saturday thoughts

În ultimii doi ani ai vieţii mele am citit, cred, mai multe cărţi decât în ceilalţi 18 ani precedenţi. De asemenea am văzut mult mai multe filme...

înţelepciune

e duminică...

Mi-am dat seama că nimeni nu se naşte înţelept, oricât de deştept l-ar face mama lui!

Nu! Un om devine înţelept pe parcursul vieţii, trecând prin viaţă aşa cum treci un râu. După ce treci râul, acesta rămâne la fel, nu ştie că l-ai trecut, dar tu nu! Tu eşti ud leoarcă. Apa care rămâne pe tine sunt cunoştintele pe care le acumulezi în viaţă. Cu cât e mai adânc ar fi râul deci cu cât sunt mai grele obstacolele în viata cu atât vei ajunge pe celălalt mal mai ud. Dar sunt nesemnificative dacă tu ai trecut peste ele fără să înveţi ceva....ca şi cum ai fi luat o barcă şi ai trecut pe deasupra apei...

Sunday, August 17, 2008

titlu

Ce-i drept ştiu să aberez....dar de altfel cine nu ştie?

E bine acasă....e odihnă, e viaţa gratis...e fără servici....e casa mea pentru care nu plătesc chirie, nu plătesc apă şi curent. Plătesc părinţii. Nu!! Nu am devenit genu ăla de nesimţit căruia nu îi pasă de aceste lucruri....am grijă în continuare să fiu econom, fiindcă îmi respect părinţii şi munca pe care o depun şi pe care au depus-o pentru noi şi pentru ce avem acum. Dar măcar nu e vorba de banii mei personali. Nu am crescut într-o familie foarte înstărită...dar e mai bine aşa...am fost crescut cu bun simţ pentru banii mei şi ai altora. Am fost crescut cu bun simţ si am fost învaţat să fiu politicos....am crescut fără fiţe şi aere de vedetă. Nu m-am crezut niciodată o persoană importantă pentru că nici nu am fost....

Sunday, August 03, 2008

B.Tur #3


Acest "B.Tur" al treilea, a fost cel mai mare şi din punct de vedere al distanţei dar şi din punct de vedere al numărului de participanţi.

Pe trei dintre ciclişti îi cunoaşteţi deja.

Începem cu Ciprian (ursachi_ciprian@yahoo.com). Fiind organizator este evident că a participat la toate cele trei tururi.

Cristi a fost cu noi încă de la "B.Tur #1". Mai nou lucrează şi e cam greu cu liberele dar sper să vină în continuare şi la următoarele excursii.

Subsemnatul...Radu....responsabil cu pozele urâte de la "B.Tur #1", şi parţial cu cele de la "B.Tur #3". De asemenea vinovat de lipsa pozelor de la "B.Tur #2".

Sunday, June 29, 2008

B.Tur #2

Am plecat Sâmbătă 28 iunie 2008 la ora 06.43 de pe strada Sălciilor Nr. 48 (ca de obicei)

De data aceasta, călare pe motoare au fost : Cici, Cristi, George şi subsemnatul; şi binenţeles am pornit kilometrajul în faţa porţii înainte de a porni.

Dat fiind faptul că graba ne-a determinat să schimbăm traseul la primul "B.Tur", am hotărât ca traseul pentru "B.Tur #2" să îl conţină şi pe acela. Şi dacă tot trecea drumul nostru pe lângă Negreşti, am zis că nu ar strica un mic ocol, să ne scăldăm puţin la baraj....ca a fost o săptămână călduroasă...şi sincer îmi era tare dor de apă....nu m-am mai scăldat de astă vară când am fost la mare.

Saturday, June 28, 2008

REGULA MAGAZINULUI



"Noi nu zicem NU la clienţi, îi aburim, îi amânăm". 


Intră un cetăţean:
— Mănuşi aveţi?
Vanzatorul: i, sigur... de care să fie? de piele? tricotate? normale, cu un deget, cu 2 cu 5? Albe, roşii, verzi, negre? Le purtaţi la palton sau la jachetă? Domnule eu vă propun să veniţi mâine cu paltonul, să vedem ce se asortează.
Pleacă omul fericit că-l bagase cineva în seamă; când să iasă pe uşă intră val-vârtej unul hiper-furios c-un colac de budă într-o mână şi c-o placă de faianţă în cealaltă:
— Cucoană, uite ăsta-i capacul de la budă, asta-i nuanţa la faianţă, curu' ţi l-am arătat ieri ACUMA-MI DAI HÂRTIE IGIENICĂ????

Friday, June 06, 2008

B.Tur #1

Pai să începem cu începutul. Am plecat joi 5 iunie 2008 la ora 08.32 de pe strada Salciilor.
Cavalerii cei viteji erau 5: (in ordinea numerelor de pe tricou) Adi, Cici, Cristi, Narcis şi Radu. Am resetat computeru' de bord in faţa porţii şi am pornit în palpitanta aventură.
Am ales urcarea cea mai lejeră spre Miroslava, adică cea pe la Belevedere. Am urcat cu puţin efort dealul şi în vârf am facut prima pauză...bicicleta lui Cristi scârţâia. Problema era pedalierul (varză după părerea mea ..scuze Cristi...dar am văzut şi mai rele aşa că stai calm). Avea joc mare din ax şi nici braţul pedalier nu era strâns bine.

Saturday, May 17, 2008

remember

Aceasta este o scrisoare nostalgică, adresată celor care fac parte din generaţia NOASTRĂ, GENERAŢIA X. Născuţi la sfârşitul anilor 80, vedem acum în anul 2006 cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o ei, şi realizăm că noi o să platim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar ne pricepem la istorie şi la politică mai mult decât cred bătrânii, care bombăne în spatele nostru că "noi nu ştim nimic".

Suntem ultima generaţie care a jucat Ascunsea, CastelRaţele şi Vânătorii, Ţară, ţară vrem ostaşi, Prinsa, Sticluţa cu otravă, Pac Pac, Hoţii şi vardiştii, ultimii care au strigat Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) şi primii care am văzut desene animate color.

Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gaşcă. Băieţii şi-au scris numărul fotbalistului preferat cu pastă de dinţi pe tricouri, iar fetele şi-au cusut pe blugi steluţe şi inimioare.

Noi am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere şi nu am intrat pe baza de dosar la facultate. Am învăţat poezii în româneşte la grădiniţă, nu în engleză, şi am cântat MULŢI  ANI TRĂIASCĂ nu HAPPY BIRTHDAY la aniversări.

Spuneam mişto şi fain în loc de cool.

Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor. Noi trăgeam cu ochiul la scenele de dragoste din filme. Ne uitam la desenele animate de la italieni şi ne era ciudă că nu avem şi noi subtitrare să înţelegem de ce naiba s-a certat Mila cu Shiro. Ne uitam doar la Tom şi Jerry, Familia Flinstones şi la Dexter`s Laboratory, bineînţeles fără traducere. (unii se uitau şi la The Jetstones). Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţata Magnum, sau puştile alea absolut superbe de apă. Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală..

Noi am ascultat şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys, şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia pasii, dar toţi dansam. Noi dansam doar blues-uri la petrecerile de sfârşit de an în rest sprijineam pereţii şi lăsam fetele să danseze.

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de ABBA, şi de Queen, cât şi de noile nume gen 50 Cent şi Britney Spears. Dar bineînţeles că acum ascultam doar radio DEEA şi muzică house. Pe ei dacă îi întrebi, muzica a început cu Backstreet Boys, care nici "nu mai sunt cool acum, orikum!"

Am citit Licurici, Pif şi Hercule (care aveau cadou nişte jucării bestiale) şi am băut Cico şi sucuri la dozator fără să ne fie teamă că au prea multe E-uri, iar la şcoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fără teama de viruşi.

Noi ne uitam cu toată familia la Gică Hagi în '94.
Noi am ieşit în stradă la EURO şi agitam sticle cu pietre.
Noi am înjurat arbitrul care ne-a furat la meciul cu Danemarca, şi poate că tot noi i-am trimis 10000 de mail-uri "de dulce".

Noi nu ne dadeam BEEP-uri, ci ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam Dolby surround, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris şi jocuri de televizor, de care ne
plictiseam la o luna după ce le cumparam şi le uitam pe dulap, pline de praf.

Noi ne jucam cu jocuri LEGO, iar fetele aveau deja păpuşi Barbie. Abia asteptam la chefuri să jucăm Fântâniţa, sau Flori, fete sau băieţi, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dădea un pretext să pupăm !pe gura! pe cine iubeam.
Noi suntem cei care încă "au mai cerut (sau li s-a cerut) prietenia", care încă roşeam la cuvântul SEX", care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în cap la colegi; care am completat mii de oracole, sperând că iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine îţi place?" că ne place de el/ea.

Noi am fost prima generaţie care încerca să faca brake dance. Primii care s-au dat cu rolele în stil agressive.


Este uimitor ca încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeala pe jos, nu am avut pastile cu capac special să nu fie desfacut de copii, nu ne-am spalat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am băut doar apă îmbuteliată, ne-am tăvălit şi bălăcit prin toate bălţile şi nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncăm.

Noi am auzit cum s-a tras la Revoluţie, noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea "Feriţi-vă de măgăruş".

Suntem o generaţie de învingători, de visători, de first-timers...

Dacă eşti de-al nostru... Felicitări!

Nu e creaţie proprie, dar mi-a plăcut foarte  mult cum sună. Eu doar am corectat diacriticele şi cratimele. Mulţumiri autorului

Saturday, February 16, 2008

Nu stiu ce se întâmplă dar te visez cam des în ultima perioadă.
După visul de marţi spre miercuri.... a venit cel din seara dintre joi şi vineri...alaltăseară :)

Se întâmpla că eram la plimbare amândoi, dar abia ieşisem...(din păcate nu mai ştiu toate detaliile căci a trecut o zi până am prins acces la net şi m-am apucat să scriu) dar imi amintesc că eram prin jurul blocului meu, şi că trebuia să mă întâlnesc cu tatăl meu şi cu surioara mea, care tocmai plecau de acasă... Din acest motiv ne-am despărţit, eu spre scara mea... tu nu mai ştiu unde... parcă să vorbeşti ceva cu mama ta.

În fine m-am întâlnit cu ei, dar n-a durat deloc mult; doar cât au ieşit din scară şi până au virat la dreapta. Am venit apoi să te caut, să continuăm plimbarea dar în secvenţa următoare ploua. Şi când ne-am reîntâlnit erai udă toată :"> Am convenit că trebuie să mergi să te schimbi ca să nu răceşti şi să amânăm plimbarea. Te-am condus până la intrarea în scară (în visul meu stăteai la scara de lângă mine, deci clar visam) şi am intrat cu tine în scară...Când să ies ploaia se oprise....era totul senin şi frumos. M-am grăbit să prind uşa înainte să se închidă interfonul şi te-am găsit încă pe scări, dar uscată de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Aşa că am ieşit împreună afară să ne continuăm plimbarea şi discuţia.

Partea şi mai ciudată a visului acesta abia acum urmrează (e o regulă ca tot timpul să fie ceva ciudat în vis). Nu la mult timp după ce am plecat (pentru cine cunoaşte: cam prin dreptul magazinelor) m-ai luat de mână (indubitabil: visam :D ) zicând că:
"Putem merge ţinându-ne de mână de acum, dacă tot..."
"Mai ales prin zona asta"

Dar din păcate m-am trezit... Şi totuşi "dacă tot..." CE?? Ce voiai să spui? Ce făcuserăm?
Sincer nu ştiu ce am păţit de te visez, dar nu fabulez...(oricât de bine m-aş pricepe).

Ha, 2020, învie blogul, prin YouTube

Vreau să revin pe YouTube și să reluăm ce făceam cândva... poate, poate, ușor, ușor, revin și pe blog Dacă vă place și vreți să mai vedeți,...