Sub Carapacea de RaC

Despre trenuri v-am tot vorbit și cu siguranță știți și voi destule. Sunt multe lucruri pe care nu mi le explic atunci când vine vorba de trenurile tărișoarei noastre. De exemplu, aveam o mare dilemă legată de instrucțiunile de deschidere a ușilor pentru vagoanele astea mai noi. Bine, când spun noi, mă refer după '90...  De exemplu, încă de la vechile vagoane știam că maneta aia trebuie învârtită spre ușă pentru a o deschide, dar am văzut (nu de puține ori) instrucțiuni de genul:

Metrou, București, vineri 13 decembrie. În fața mea o tanti citește o carte. Nu-i dau mare interes fiindcă multă lume citește la metrou.

Am descoperit pe 15 martie o melodie care are un videoclip destul de interesant. Știu că era 15 martie fiindcă atunci am început acest draft, dar până azi nu am scris decât link-ul spre video și ideea principală. Acum, dacă tot sunt pe tren și ca prin minune am priză care funcționează, îmi permit să folosesc timpul până schimb trenurile ca să vă povestesc ce anume am conștientizat când am văzut clipul de mai jos:

Vacanța asta am fost mai mult plecat, sau, dacă am fost aici, nu prea am ieșit prin oraș, așa că nu mai știu ce s-a mai întâmplat. Dar am avantajul că sunt atent la detalii (de cele mai multe ori) așa că îmi sar în ochi tot felul de chestii „noi” prin oraș. Ori un semafor nou, ori o clădire care a fost renovată, ori hidranții cei noi care au apărut peste tot prin țară. De data asta, mi-a atras atenția un nou indicator care semnalează prezența unei farmacii. Sincer, când l-am văzut, am crezut că e vreo farmacie nouă așa că am căutat-o cu privirea spre dreapta și dacă o găseam, treceam mai departe și nu se întâmpla nimic. Dar am constat că nu e nici o farmacie nouă.. e cea pe care o știam deja, dar fiindcă e destul de departe de strada Domnească, cred că nu a fost prea vizitată, așa că era necesar un indicator vizibil,  să vadă tot omu' că e o farmacie undeva aproape.

Skip to the english version Igienă Miresme Igiena orală e foarte importantă, și e păcat că unii dintre noi realizează asta doar când e prea târziu :D Când eram mic mă făleam că n-am probleme cu dantura așa că am ajuns să neglijez acest aspect și tare rău am mai făcut. Acum, acum încerc să repar inconștiența tinereții și să rezolv cariile :) Mersul la stomatolog ar trebui să fie ceva făcut periodic, cel puțin o dată pe lună, iar periajul zilnic după fiecare masă, folosirea aței dentare și clătirea cu apă de gură ar trebui să ne intre în obicei exact ca nevoia de masă sau de somn. Dintre toate problemele cavității bucale, respirația urât mirositoare e de departe cea mai mare. Fiindcă ce-ai în gură se poate ascunde, dar aerul nu poate fi constrâns. Problema e gravă atunci când nu conștientizezi că ai o asemenea problemă și bineînțeles nimeni nu te trage de mânecă să te anunțe.

(3min52sec) Dragilor, din păcate mi-am încălcat promisiunea de a vă ura Bună Dimineața cu un video în fiecare luni deoarece,  fiind plecat din oraș, nu am pregătit nici un material weekendul acesta. Și pentru că am eșuat în a vă furniza videoblogul la prima oră aveam de gând să nu mai filmez azi.  Dar iată că în drum spre facultate mi-am găsit tematica pentru acest clip scurt. La final e o întrebare, și chiar aș vrea răspunsuri de la fete, că poate așa înțeleg și eu. Ce ziceți fetelor?

Observând Pascale Sărbători... Hristos a Înviat! Lumea nu încetează să mă uimească. Ieri a plouat cam toată ziua, dar din fericire s-a oprit la timp pentru ca toți creștinii să meargă liniștiți spre biserică, să asiste la slujba de Înviere să se îmbulzească pentru a aprinde candele mici și mari. Majoritatea înarmată cu acele candele roșii procurate probabil de la tarabele ce ocupă întreg trotuarul, de zici că ești în piață. Acele candele atât de prost gândite încât după primul minut de la aprindere capacul se încinge și începe să topească vasul. Pe măsură ce se topește vasul, capacul coboară, deci se încălzește și mai tare, adică va topi din ce în ce mai mult plastic,  până la un moment dat când va atinge flacăra și apoi o va sufoca. Chiar dacă ajungi acasă înainte să se stingă flacăra, cu siguranță nu vei reuși să transferi lumina în altă candelă fiindcă e imposibil să scoți capacul...

Observând În fața unui juriu Nu pot să înțeleg cum pot fi unii atât de nesimțiți. Din 10 oameni care vin la curs, 5 vorbesc neîncetat, indiferent de câte ori li se atrage atenția, indiferent de câte ori au fost dați afară, ei revin la următorul curs și continuă să facă orice altceva în loc să caște gura și urechile la profesor. Mai grav e că nici nu știu să tacă, să facă liniște, să lase profesorul să-și țină ora corect. Tare mi-aș dori să fie și ei în situația de a dori să prezinte ceva, ceva la care au muncit mult, să-și dorească să prezinte ceva ce îi pasionează să fie dedicați... iar juriul să fie atent la altceva, să vorbească despre vacanțe în Ibiza și despre ultimul episod din telenovela cea mai populară la momentul respectiv. Să vadă și ei cum e să vorbești la pereți și să nu ai nici un fel de control asupra publicului... pentru că, să fim serioși, nu poți spune juriului să tacă... de foarte puține ori îți permiți așa ceva... iar atunci când asta se poate înseamnă...

Ah, ce bun e un duș după o zi călduroasă la muncă! Foto linked from  here De cele mai multe ori la bloc, mai ales la apartamentele cu o singură baie, cada e și loc de duș; nu ai spațiul necesar celor două așa că sunt combinate. Așa e de când lumea, așa e apartamentul părinților de când mă știu chiar dacă nu îmi amintesc să fi folosit vreodată dușul din cauză că centrala cartierului era scoasă din funcțiune. De aceea nici perdeaua de duș nu era montată, că nu o foloseam. Asta se întâmpla demult!

 Articolul Anei mi-a amintit de o ciornă a blogului,  un  draft pe care îl voi finaliza acum. De câțiva ani au răsărit simigerii și covrigării la colțul străzii, în locul altor magazine falimentate sau colțuri nefolosite ale unor clădiri. Și deși nu au tecut nici 3 ani de când e moda asta a covrigului, multe simigerii anunță tradiții de sute de ani (am în minte o anume simigerie, care produce niște chestii nu foarte minunate, din punctul meu de vedere - eu prefer covrigii ăia vechi, de când eram mici) Dar iată că am găsit în Galați, la Neacșu în stația de autobuz, o simigerie care are o reclamă cu aer tradițional, cu niște covrigi aruncați pe o  plasă din sfoară de cânepă..sau din ce-o fi, dar care nu aberează, ci ne spune drept: din 2010! Și uneori chiar are covrigi buni, zic uneori fiindcă am primit și niște covrigi carbonizați care mi-ai stricat pofta... Dar încă mă mai gândesc cu dor la covrigii copilăriei...cel puțin cei de la mine din oraș, că nu știu v...

sunt sătul de atâta răutate, de atâta ură, de atâtea fiţe, de atâtea aere de vedetă. Acestea sunt sentimente acumulate în timp, observând şi analizând, dar de la ce am pornit? factorul declanşator al acestui post este păţania de azi. Mergeam spre facultate, fiindcă aveam o fereastră între două discipline, şi am decis să fac un seminar de politici cu grupa '16, să îmi umplu acea pauză inutilă. Asfaltul era încă umed de la ploaia de ieri, bălţile acaparau bucăţi de trotuare şi totul era frumos acoperit de un strat de frunze, scuturate de vântoasa de aseară... Angajaţii de la salubritate (nu ştiu cum se cheamă firma din Galaţi) măturau liniştiţi acest covor de frunze.

cât de multe lucruri poţi observa dintr-o simplă plimbare prin oraş... fără să te străduieşti măcar. poţi observa manelele la maxim din curtea unora, sau jocul copiilor de pe mijlocul străzii bătaia dintre doi puşti, dar nu intervii că cel care parea asuprit râde.. :-?? poţi vedea