Teoretic sâmbătă a fost ultima zi de muncă, dar fiindcă mi-am propus să plec doar după ce facem acoperişul, am mai stat şi azi. Acum că am revenit acasă am postat toate articolele offline, şi mi-am dat seama că săptămâna asta care a trecut nu am mai scris nimic..incredibil!
Mamă! şi au fost o grămadă de chestii!
Monday, August 23, 2010
Friday, August 20, 2010
Roata care-ţi face bicicleta electrică
Cercetătorii de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) au inventat o roată care transformă o bicicletă obişnuită într-un hibrid propulsat electric.
citeşte mai mult...
de la mine,
numa' bine
Sunday, August 15, 2010
S-a mărit colecţia..
de la mine,
numa' bine
Accident de muncă 2 - Summer Job 2010
Mmmda, sâmbătă a fost o zi productivă. Ne-am trezit de dimineaţă şi am început munca. De fapt la ora 6 deja eram cocoţaţi şi repartizaţi fiecare pe treaba lui. Cici şi Mircea continuau cu polistirenul, adi şi giovani urcau grinzile cu macaraua, luku ignifuga scândura iar eu cu george sus pe casă prindeam centura şi grinzile. E fain să te prindă răsăritul muncind, e răcoare... aproape frig, şi e chef de muncă. Mai greu e să te convingi să te ridici din pat, dar apoi totul e perfect.
Nu a trecut mult timp că am reuşit să mă accidentez şi eu. Băteam un cui (de 18cm) ca să prind una din grinzi, doar că poziţia nu era foarte bună... stăteam mai jos decât locul unde băteam...şi ratând cuiul o dată, ciocanul mi-a ricoşat din grindă în ochi! Da, am un ciocan minunat care are vârf. Nou nouţ, acel vârf e ca un ac. Noroc că e mai vechi ciocanul şi vârful s-a tocit, că altfel....
Ah, dacă era mai la prânz era bine fiindcă port ochelari de soare şi nu păţeam nimic, dar acum dimineaţa nu avea rost să îi port. În fine...am strâns puţin din dinţi şi pumni dar mi-am revenit şi am continuat munca.
Ziceam că a fost o zi productivă...da, am terminat cu grinzile şi am pus scândura, băieţii au mai avansat cu izolaţia şi cred că osb e pus peste tot. Din păcate nu am fost numai eu accidentat. Sâmbăta asta toţi au dat cu capul ori de un dulap, ori de schela metalică, ori de portiera de la maşină...Mircea zicea că de vină e faptul că am început munca aşa devreme, dar eu nu sunt aşa sigur.
Eu unul port cască, şi cam toţi râd de mine. Acum mai puţin, dar la început eram subiectul numărul 1. Demult, purtam şapcă la muncă, dar cu cozorocul în faţă nu ai vizibilitate şi dai foarte uşor cu capul de diferite chestii. Am luat un cap de un dulap, când făceam casa de la Brătuleni...aşa de violent că lovitura m-a trântit în fund. Purtam şapca doar din cauza părului, aşa că am decis să tai cozorocul, să am vizibilitate... era o chestie interesantă, dar nu prea stătea pe cap... fără cozoroc nu se mai strângea bine. Am descoperit apoi căştile de protecţie de la firmă. Glumele şi apropourile au început de acolo. La scurt timp apoi mi-am cumpărat propria cască pe care am personalizat-o. glumele au continuat dar având în vedere că la noi glumele şi înţepăturile se ţin lanţ, nu prea am pus botul la ele. Acum s-au obişnuit toţi, şi glumele sunt mai rare, dar casca e tot acolo. Eu încă port cascheta albastră şi mi-e bine: îmi ţine părul, mă protejează de soare şi mai ales mă protejează de lovituri... Şi Mircea a purtat o perioadă una din căştile portocalii, dar acum şi-a luat şapcă şi nu mai poartă. Cred că sâmbătă a regretat decizia asta...a dat de vreo 2 sau 3 ori cu capul de câte ceva. Avea pe scalp câteva puncte roşii de impact la pauza de masă, iar apoi, la final, a mai dat cu capul de un dulap orizontal. Of, dacă aveai cască...
Ieri după muncă am plecat acasă...tocmai ce m-am întors. A fost ok, relaxant..am intrat oleacă pe net. Nu am avut timp de blog, şi de asemeni nu am postat nimic fiindcă toate aceste articole erau încă la iaşi. Mai am o săptămână şi mă întorc acasă... atunci voi posta, deşi uneori merge penibil modemul lu' sor-mea. Gata pe azi, mâine iar trezirea matinală...de data asta fiindcă aşa vreau... să mă apuc eu de treabă mai devreme.
Din nou vă las cu nişte poze, să mai vedeţi progresele:
Nu a trecut mult timp că am reuşit să mă accidentez şi eu. Băteam un cui (de 18cm) ca să prind una din grinzi, doar că poziţia nu era foarte bună... stăteam mai jos decât locul unde băteam...şi ratând cuiul o dată, ciocanul mi-a ricoşat din grindă în ochi! Da, am un ciocan minunat care are vârf. Nou nouţ, acel vârf e ca un ac. Noroc că e mai vechi ciocanul şi vârful s-a tocit, că altfel....
Ah, dacă era mai la prânz era bine fiindcă port ochelari de soare şi nu păţeam nimic, dar acum dimineaţa nu avea rost să îi port. În fine...am strâns puţin din dinţi şi pumni dar mi-am revenit şi am continuat munca.
Ziceam că a fost o zi productivă...da, am terminat cu grinzile şi am pus scândura, băieţii au mai avansat cu izolaţia şi cred că osb e pus peste tot. Din păcate nu am fost numai eu accidentat. Sâmbăta asta toţi au dat cu capul ori de un dulap, ori de schela metalică, ori de portiera de la maşină...Mircea zicea că de vină e faptul că am început munca aşa devreme, dar eu nu sunt aşa sigur.
Eu unul port cască, şi cam toţi râd de mine. Acum mai puţin, dar la început eram subiectul numărul 1. Demult, purtam şapcă la muncă, dar cu cozorocul în faţă nu ai vizibilitate şi dai foarte uşor cu capul de diferite chestii. Am luat un cap de un dulap, când făceam casa de la Brătuleni...aşa de violent că lovitura m-a trântit în fund. Purtam şapca doar din cauza părului, aşa că am decis să tai cozorocul, să am vizibilitate... era o chestie interesantă, dar nu prea stătea pe cap... fără cozoroc nu se mai strângea bine. Am descoperit apoi căştile de protecţie de la firmă. Glumele şi apropourile au început de acolo. La scurt timp apoi mi-am cumpărat propria cască pe care am personalizat-o. glumele au continuat dar având în vedere că la noi glumele şi înţepăturile se ţin lanţ, nu prea am pus botul la ele. Acum s-au obişnuit toţi, şi glumele sunt mai rare, dar casca e tot acolo. Eu încă port cascheta albastră şi mi-e bine: îmi ţine părul, mă protejează de soare şi mai ales mă protejează de lovituri... Şi Mircea a purtat o perioadă una din căştile portocalii, dar acum şi-a luat şapcă şi nu mai poartă. Cred că sâmbătă a regretat decizia asta...a dat de vreo 2 sau 3 ori cu capul de câte ceva. Avea pe scalp câteva puncte roşii de impact la pauza de masă, iar apoi, la final, a mai dat cu capul de un dulap orizontal. Of, dacă aveai cască...
Ieri după muncă am plecat acasă...tocmai ce m-am întors. A fost ok, relaxant..am intrat oleacă pe net. Nu am avut timp de blog, şi de asemeni nu am postat nimic fiindcă toate aceste articole erau încă la iaşi. Mai am o săptămână şi mă întorc acasă... atunci voi posta, deşi uneori merge penibil modemul lu' sor-mea. Gata pe azi, mâine iar trezirea matinală...de data asta fiindcă aşa vreau... să mă apuc eu de treabă mai devreme.
Din nou vă las cu nişte poze, să mai vedeţi progresele:
de la mine,
numa' bine
Friday, August 13, 2010
Canicula dă chef de distracţie - Summer Job 2010
ohoohoo ce zi a mai fost şi azi...
A început cu o trezire întârziată, cam pe la 07.56, apoi un început de muncă - câteva chestii mărunte, un transport de marfă... vreo 90 de baxuri de polistiren şi 75 saci de adeziv. Polistirenul a fost uşor, dar adezivul a fost amuzant de cărat. 7 oameni în linie aruncând saci de la unul la altul din camion până la subsolul casei. Amuzant mai ales că după primul palet au cam obosit braţele şi sacii mai cădeau pe drum, sau în loc să fie aruncaţi, erau căraţi până la veriga următoare..(oboseala asta).
Mai apoi ne-am apucat de muncă şi am mutat macaraua la nivelul următor, am urcat nişte grinzi... am mai pus nişte osb... treburi mici , apoi a venit canicula şi pauza de masă. După pauză ne-am urcat înapoi sus la treabă dar era prea cald aşa că am mai stat la umbră să treacă soarele şi să mai discutăm, glumim, să decidem dacă mai lungim pauza... apoi din senin Mircea a dispărut, şi Cici a sărit cu ideea că a plecat să ia furtunul să ne ude (aveam o discuţie anterioară legată de făcut baie, şi de udat cu furtunul). Decişi să îl udăm noi primii am luat nişte sticle de apă (încinsă de soare) şi am ieşit pe balcon, dar Mircea nu era la vedere, aşa că am concluzionat că o fi la baie, nu că are gânduri malefice aşa cum presupuneam noi. Ne-am retras la umbră să continuăm discuţia şi a apărut Mircea voios, cântând şi de nicăieri stropind cu apă rece: îşi umpluse pompa cu apă şi a venit la noi. Dar surpriza a fost a lui căci noi încă aveam sticlele cu apă lângă noi, aşa că i-am făcut o baie bună, apoi Cici a fugit jos şi a luat o găleată...şi aşa a început distracţia...şi a antrenat pe toată lumea.
La final toţi eram uzi din cap până în picioare. A fost într-adevăr o zi interesantă şi foarte amuzantă!
Acum somn că mâine trebuie să mă trezesc devreme... să recuperăm ce nu am muncit azi.
A început cu o trezire întârziată, cam pe la 07.56, apoi un început de muncă - câteva chestii mărunte, un transport de marfă... vreo 90 de baxuri de polistiren şi 75 saci de adeziv. Polistirenul a fost uşor, dar adezivul a fost amuzant de cărat. 7 oameni în linie aruncând saci de la unul la altul din camion până la subsolul casei. Amuzant mai ales că după primul palet au cam obosit braţele şi sacii mai cădeau pe drum, sau în loc să fie aruncaţi, erau căraţi până la veriga următoare..(oboseala asta).
Mai apoi ne-am apucat de muncă şi am mutat macaraua la nivelul următor, am urcat nişte grinzi... am mai pus nişte osb... treburi mici , apoi a venit canicula şi pauza de masă. După pauză ne-am urcat înapoi sus la treabă dar era prea cald aşa că am mai stat la umbră să treacă soarele şi să mai discutăm, glumim, să decidem dacă mai lungim pauza... apoi din senin Mircea a dispărut, şi Cici a sărit cu ideea că a plecat să ia furtunul să ne ude (aveam o discuţie anterioară legată de făcut baie, şi de udat cu furtunul). Decişi să îl udăm noi primii am luat nişte sticle de apă (încinsă de soare) şi am ieşit pe balcon, dar Mircea nu era la vedere, aşa că am concluzionat că o fi la baie, nu că are gânduri malefice aşa cum presupuneam noi. Ne-am retras la umbră să continuăm discuţia şi a apărut Mircea voios, cântând şi de nicăieri stropind cu apă rece: îşi umpluse pompa cu apă şi a venit la noi. Dar surpriza a fost a lui căci noi încă aveam sticlele cu apă lângă noi, aşa că i-am făcut o baie bună, apoi Cici a fugit jos şi a luat o găleată...şi aşa a început distracţia...şi a antrenat pe toată lumea.
La final toţi eram uzi din cap până în picioare. A fost într-adevăr o zi interesantă şi foarte amuzantă!
Acum somn că mâine trebuie să mă trezesc devreme... să recuperăm ce nu am muncit azi.
de la mine,
numa' bine
Wednesday, August 11, 2010
Accident de muncă - Summer Job 2010
Am vrut să scriu şi ieri, am vrut să scriu şi alatăseară..dar azi nu am mai putut sta fără să relatez păţaniile din aceste trei zile.
Luni a fost o zi scurtă..adică a fost temporal la fel de lungă, dar nu am simţit-o tercând. Eu cu Cici am montat schele metalice şi am făcut schele din lemn iar băieţii mai aveau nişte întăriri de făcut pe la podea.
Pe lângă faptul că era să cad de pe schelă, nu s-a întâmplat nimic spectaculos. (erau doar vreo 6 metri până jos...). Poate că timpul a trecut aşa rapid fiindcă eram odihnit după un weekend în care nu am mai plecat acasă, şi vremea era superbă..a plouat dis-de-dimineaţă şi a răcorit totul, apoi pe la 10 - 11 puţin. Ziceam de weekend...sâmbătă ştiţi ce am făcut, duminică am plecat cu geo la cumpărături..să ne mai luăm ceva de'ale gurii. Am petrecut vreo 4 ore la cumpărături din care 1h aşteptând să vină maxi spre iaşi şi încă o oră (pe ceas) aşteptând maxi dinspre iaşi spre dumbrava... criminal, mai ales a doua parte: cu bagaj şi obosiţi... Geo a râmas în oraş, nu mai avea rost să se plimbe de colo-colo, că la ora 18 începea live-ul. Eu în schimb am plecat acasă, să pun la frigider mâncarea cumpărată şi să mă odihnesc.
Da, în articolul anterior spuneam că mi-e dor... dar nu pot merge la live-uri... nu ar fi bine să mă bag din nou în viaţa lor apoi să plec... mai bine să stau anonim... departe... Şi da, dau vina din nou pe depărtarea de oraş... poate aş fi mers dacă nu eram aşa departe. Am fost într-o duminică dar am ajuns prea devreme şi era încuiat...apoi mi-am dat seama că nu e o mişcare inteligentă să fiu acolo... ar fi "incomod" pentru cel puţin 2 persoane. Iertare... Şi în plus, în prima zi când am venit la iaşi, am trecut pe acolo fiindcă acolo era geo, şi trebuia să mă găsesc cu el, să mergem împreună spre dumbrava (eu habar nu aveam unde e), dar am găsit atâtea feţe noi...că m-am simţit de-a dreptul în plus. Şi am găsit feţe cunoscute care au dispărut înainte să apuc să spun "pa"... Nu vreau ca scurta mea prezenţă să interfereze şi mai mult cu cotidianul, să creeze discomfort, de aceea acum schimbăm subiectul.
Marţi a fost lungă cât şi pentru luni...La un moment dat, eram sătul de muncă şi de toate, coborâsem de pe casă să merg la baie şi trecând pe lângă frigider mi-am dat seama că noi nu am luat pauza de masă... mă gândeam că e mult peste ora 14 dar ca să vezi, era abia 11.45....Dezamăgire. Ieri ne-am apucat de mansardă şi am ridicat doi pereţi.
Poze de final nu am fiindcă imediat după muncă am plecat cu cristi în "plimbare"..pe la casa socrilor să hrănim câinii, pe la casa lui să văd ce progrese au mai făcut muncitorii, să văd noile unelte pe care şi le-a luat: arcuri pentru întoit ţevile de PVC sau PexAl...inteligent sistem...... acasă am ajuns pe la ora 21.
Azi am mai ridicat trei pereţi şi apoi ne-am apucat de pereţii interiori...nu am apucat să finalizăm peretele că am avut parte de un eveniment nefericit. L-am împuşcat pe Geo cu un cui în mână. Aş putea da vina pe lemn sau pe pistol... sau pe cuiul care nu a vrut să intre ci a decis să îşi schimbe traiectoria direct în mâna lui, dar în final tot vina mea e. Şi cu roaba tot vina mea a fost... dacă nu o mutam, nu se rupea, şi nu cădea peste piciorul lui. Îmi pare rău ... el ţinea dulapul, eu trăgeam cuie...dar cuiul a luat-o pe lângă şi a sărit drept între arătător şi degetul mare, intrând vreo 5 cm de-a lungul mâinii.
Acesta este principalul motiv pentru care am vrut să scriu azi...aş fi vrut să meargă la doctor, dar el zice că nu e nevoie. Am avut şi eu păţanii cu asemenea cuie înfipte la 5 cm... dar era în picior şi era cui normal nu "săgeată" trasă de pistol.
Ah! sper să îi treacă repede. Adică, şi eu momentan am o gaură în talpă de la un cui ce mi-a străpuns papucul dar a mea e o joacă de copil comparativ cu a lui. Acum chiar îmi pare rău şi că trebuie să plec şi să las aşa lucrurile... cu geo accidentat, mai plec şi eu... nu sună promiţător... Luna mea la Iaşi se termină... casa nu e gata dar am decis să stau până la sfârşitul lunii, mai mult nu se poate. Geo e un "dur" .. nu zice nimic, nu se lasă, munceşte în continuare. Îi sărim noi în cap ca să nu se mai bage, dar îmi imaginez că doare cumplit. Şi probabil va munci în continuare zilele ce urmează chiar dacă rana nu e vindecată. Off.. Dintre noi trei (eu, adi, geo) doar eu am rămas fără să fiu lovit de pistolul ăla. Adi a păţit-o la casa de la Breazu. Erau doar noi doi şi lucram la compartimentarea mansardei (pe atunci echipa era mai mare şi restul băieţilor erau la altă lucrare). Ţineam amândoi un dulap (eu de un capăt el de celălalt) şi el avea pistolul. când să tragă, cuiul a lovit un ciot din dulap şi a trecut pe lângă, fix în măna lui Adi. Atunci nu am apucat să văd fiindcă Adi a sărit imediat şi a smuls cuiul, dar cred că a intrat destul de urât. Acum la Geo am văzut clar cum jumătate din cui era în mâna sa...da, destul de înfricoşător! E sec, zicea Geo că exact cu o secundă înainte se gândise să ia mâna. se pare că, din păcate, a fost mai rapid cuiul decât reflexul.
Atât pe azi, merg la somn că mâine începem mai devreme fiindcă se anunţă caniculă. Somn uşor. Vă las cu nişte poze:
Luni a fost o zi scurtă..adică a fost temporal la fel de lungă, dar nu am simţit-o tercând. Eu cu Cici am montat schele metalice şi am făcut schele din lemn iar băieţii mai aveau nişte întăriri de făcut pe la podea.
Pe lângă faptul că era să cad de pe schelă, nu s-a întâmplat nimic spectaculos. (erau doar vreo 6 metri până jos...). Poate că timpul a trecut aşa rapid fiindcă eram odihnit după un weekend în care nu am mai plecat acasă, şi vremea era superbă..a plouat dis-de-dimineaţă şi a răcorit totul, apoi pe la 10 - 11 puţin. Ziceam de weekend...sâmbătă ştiţi ce am făcut, duminică am plecat cu geo la cumpărături..să ne mai luăm ceva de'ale gurii. Am petrecut vreo 4 ore la cumpărături din care 1h aşteptând să vină maxi spre iaşi şi încă o oră (pe ceas) aşteptând maxi dinspre iaşi spre dumbrava... criminal, mai ales a doua parte: cu bagaj şi obosiţi... Geo a râmas în oraş, nu mai avea rost să se plimbe de colo-colo, că la ora 18 începea live-ul. Eu în schimb am plecat acasă, să pun la frigider mâncarea cumpărată şi să mă odihnesc.
Da, în articolul anterior spuneam că mi-e dor... dar nu pot merge la live-uri... nu ar fi bine să mă bag din nou în viaţa lor apoi să plec... mai bine să stau anonim... departe... Şi da, dau vina din nou pe depărtarea de oraş... poate aş fi mers dacă nu eram aşa departe. Am fost într-o duminică dar am ajuns prea devreme şi era încuiat...apoi mi-am dat seama că nu e o mişcare inteligentă să fiu acolo... ar fi "incomod" pentru cel puţin 2 persoane. Iertare... Şi în plus, în prima zi când am venit la iaşi, am trecut pe acolo fiindcă acolo era geo, şi trebuia să mă găsesc cu el, să mergem împreună spre dumbrava (eu habar nu aveam unde e), dar am găsit atâtea feţe noi...că m-am simţit de-a dreptul în plus. Şi am găsit feţe cunoscute care au dispărut înainte să apuc să spun "pa"... Nu vreau ca scurta mea prezenţă să interfereze şi mai mult cu cotidianul, să creeze discomfort, de aceea acum schimbăm subiectul.
Marţi a fost lungă cât şi pentru luni...La un moment dat, eram sătul de muncă şi de toate, coborâsem de pe casă să merg la baie şi trecând pe lângă frigider mi-am dat seama că noi nu am luat pauza de masă... mă gândeam că e mult peste ora 14 dar ca să vezi, era abia 11.45....Dezamăgire. Ieri ne-am apucat de mansardă şi am ridicat doi pereţi.
Poze de final nu am fiindcă imediat după muncă am plecat cu cristi în "plimbare"..pe la casa socrilor să hrănim câinii, pe la casa lui să văd ce progrese au mai făcut muncitorii, să văd noile unelte pe care şi le-a luat: arcuri pentru întoit ţevile de PVC sau PexAl...inteligent sistem...... acasă am ajuns pe la ora 21.
Azi am mai ridicat trei pereţi şi apoi ne-am apucat de pereţii interiori...nu am apucat să finalizăm peretele că am avut parte de un eveniment nefericit. L-am împuşcat pe Geo cu un cui în mână. Aş putea da vina pe lemn sau pe pistol... sau pe cuiul care nu a vrut să intre ci a decis să îşi schimbe traiectoria direct în mâna lui, dar în final tot vina mea e. Şi cu roaba tot vina mea a fost... dacă nu o mutam, nu se rupea, şi nu cădea peste piciorul lui. Îmi pare rău ... el ţinea dulapul, eu trăgeam cuie...dar cuiul a luat-o pe lângă şi a sărit drept între arătător şi degetul mare, intrând vreo 5 cm de-a lungul mâinii.
Acesta este principalul motiv pentru care am vrut să scriu azi...aş fi vrut să meargă la doctor, dar el zice că nu e nevoie. Am avut şi eu păţanii cu asemenea cuie înfipte la 5 cm... dar era în picior şi era cui normal nu "săgeată" trasă de pistol.
Ah! sper să îi treacă repede. Adică, şi eu momentan am o gaură în talpă de la un cui ce mi-a străpuns papucul dar a mea e o joacă de copil comparativ cu a lui. Acum chiar îmi pare rău şi că trebuie să plec şi să las aşa lucrurile... cu geo accidentat, mai plec şi eu... nu sună promiţător... Luna mea la Iaşi se termină... casa nu e gata dar am decis să stau până la sfârşitul lunii, mai mult nu se poate. Geo e un "dur" .. nu zice nimic, nu se lasă, munceşte în continuare. Îi sărim noi în cap ca să nu se mai bage, dar îmi imaginez că doare cumplit. Şi probabil va munci în continuare zilele ce urmează chiar dacă rana nu e vindecată. Off.. Dintre noi trei (eu, adi, geo) doar eu am rămas fără să fiu lovit de pistolul ăla. Adi a păţit-o la casa de la Breazu. Erau doar noi doi şi lucram la compartimentarea mansardei (pe atunci echipa era mai mare şi restul băieţilor erau la altă lucrare). Ţineam amândoi un dulap (eu de un capăt el de celălalt) şi el avea pistolul. când să tragă, cuiul a lovit un ciot din dulap şi a trecut pe lângă, fix în măna lui Adi. Atunci nu am apucat să văd fiindcă Adi a sărit imediat şi a smuls cuiul, dar cred că a intrat destul de urât. Acum la Geo am văzut clar cum jumătate din cui era în mâna sa...da, destul de înfricoşător! E sec, zicea Geo că exact cu o secundă înainte se gândise să ia mâna. se pare că, din păcate, a fost mai rapid cuiul decât reflexul.
Atât pe azi, merg la somn că mâine începem mai devreme fiindcă se anunţă caniculă. Somn uşor. Vă las cu nişte poze:
de la mine,
numa' bineSaturday, August 07, 2010
La Răscruce în concert
Ieri după muncă am tras un duş raid şi apoi am plecat cu toţii în oraş, să ne pregătim pentru activitatea din "dallas": La Răscruce în aer liber, îm mijlocul oamenilor, iar eu mi-am reluat poziţia la butoane pentru o seară.
Auzisem vorbe pe la băieţi dar nu ştiam ce avea să se întâmple. A fost ciudat, să fiu printre ei şi să nu am habar.. să nu ştiu eu tot, ca de obicei, dar presupun că e normal, dat find faptul că nu mai sunt... nu mai sunt ieşean. Ei bine, nici nu am întrebat fiindcă nu era frumos să mă bag în seamă, dar pe la jumătatea zilei mi-a zis Cici... da fapt m-a invitat să vin să ajut. Bineînţeles că am acceptat imediat, deşi nu am lăsat să se vadă cât aşteptasem invitaţia, sau că ştiam că avea să se întâmple ceva în acea seară. am vrut să vin şi de dragul butoanelor dar şi pentru a vedea lumea, pe care în alte ipostaze nu aş fi întâlnit-o. Nu ştiam exact cine vine, dar auzisem lista celor care au fost să cerceteze terenul şi mi-a fost de ajuns.
A fost minunat să fiu din nou acolo. Uitasem cât de dor îmi e. Per total a ieşit bine, deşi sonorizarea nu a fost tocmai adecvată spaţiului deschis, şi a durat puţin până să mai ajustez mixerul pentru voci. Îmi pare bine că m-am revăzut cu o parte din LR, m-a întâlnit cu Alina pe care nu o văzusem duminică când am aterizat pentru prima oară în iaşi. De fapt în altă zi nici nu am avut ocazia, dar e drept că nici nu mi-am creeat ocazii, şi asta e oarecum vina mea.
E drept nu am fost în oraş decât când plecam sau mă întorceam de acasă, şi datorită faptului că ultimul microbus e pe la 20.30 iar noi muncim pana pe la 17, uneori 19 chiar 20 (s-a întâmplat o dată) nu prea mai am cum să plec. Şi e drept că nici nu am chef..nu mă mai simt în stare. Dacă eram în oraş ar fi fost altfel, dar aşa... nu vreau să risc să rămân pe drumuri. Cred că s-a supărat puţin pe mine, dar chiar m-am bucurat că am văzut-o, chiar dacă nu i-am zis în faţă. La fel cum m-am bucurat să îi văd pe toţi (adică nu neapărat pe cei noi pe care nu îi cunosc/care nu mă cunosc). Ziceam de ea fiindcă vorbisem la telefon şi urma să ne vedem când ajung în iaşi, dar eu...nici măcar nu am dat vreun semn de viaţă de când am ajuns în oraş (eu să fi fost în locul ei m-aş fi supărat). Şi cu mulţi alţii trebuia să mă văd, dar cum ziceam, e nasol cu timpul ăsta şi cu distanţa. Acum era bună o maşină să fi avut... sau un scuter... e, de fapt, e exact aceeaşi problemă ca în Galaţi ...depind de mijloacele de transport. E enervant.
Dar, revenind, live-ul de aseară a fost fain. Eu sunt un ciudat şi nu socializez cu lumea dar, bine că nu eram eu cel responsabil cu asta... că ar fi fost jale. S-au descurcat de minune fetele la treaba asta, eu am încercat să nu deranjez pe nimeni şi să mă limitez doar la răspunsuri scurte şi la obiect.
Îi spuneam şi lui George ieri cât de dor mi-a fost de aceste lucruri dar ce a fost a fost. Mergem mai departe fiindcă nimic nu va mai putea fi la fel. Doar dacă am avea ocazia să ne întoarcem în trecut şi să savurăm cât mai mult fiecare moment, să îl trăim mai intens şi să încercăm să îl prelungim. Nu, nu regret nimic, ce rost ar avea... Totul se întâmplă cu un rost, şi totuşi, dar ar fi existat un compromis...o cale de mijloc..lucrurile ar fi stat altfel.
Mi-e dor de mixer, mi-e dor de cabluri şi microfoane, mi-e dor de repetiţii şi de încercări la orgă, mi-e dor de chitări şi de multe din melodiile live, mi-e dor să fiu Mr. "I can fix it!", mi-e dor de "sălciilor", mi-e dor de voi toţi.
Mă gândesc cu tristeţe la faptul că acuş va începe construcţia noii clădiri şi eu nu voi fi acolo să ajut, să văd cum prinde formă. Nu voi mai fi omul din camera plină de butoane şi aparatură, de fapt e foarte posibil nici să nu se mai construiască acea cameră aşa cum am visat-o de atâtea ori, şi chiar dacă va fi ceva asemănător, nu va mai fi "a mea". Voi fi evantual un vizitator cu permis de acces backstage, dar atât. dacă stai bine să te gândeşti nu se poate altfel...nu pot fi în două... stai trei sau patru locuri deodată.
Atât de multe idei legate de această clădire, atâtea discuţii cu Adi, atâtea....Aşa-i că e interesant cum viaţa ia asemenea întorsături...
Auzisem vorbe pe la băieţi dar nu ştiam ce avea să se întâmple. A fost ciudat, să fiu printre ei şi să nu am habar.. să nu ştiu eu tot, ca de obicei, dar presupun că e normal, dat find faptul că nu mai sunt... nu mai sunt ieşean. Ei bine, nici nu am întrebat fiindcă nu era frumos să mă bag în seamă, dar pe la jumătatea zilei mi-a zis Cici... da fapt m-a invitat să vin să ajut. Bineînţeles că am acceptat imediat, deşi nu am lăsat să se vadă cât aşteptasem invitaţia, sau că ştiam că avea să se întâmple ceva în acea seară. am vrut să vin şi de dragul butoanelor dar şi pentru a vedea lumea, pe care în alte ipostaze nu aş fi întâlnit-o. Nu ştiam exact cine vine, dar auzisem lista celor care au fost să cerceteze terenul şi mi-a fost de ajuns.
A fost minunat să fiu din nou acolo. Uitasem cât de dor îmi e. Per total a ieşit bine, deşi sonorizarea nu a fost tocmai adecvată spaţiului deschis, şi a durat puţin până să mai ajustez mixerul pentru voci. Îmi pare bine că m-am revăzut cu o parte din LR, m-a întâlnit cu Alina pe care nu o văzusem duminică când am aterizat pentru prima oară în iaşi. De fapt în altă zi nici nu am avut ocazia, dar e drept că nici nu mi-am creeat ocazii, şi asta e oarecum vina mea.
E drept nu am fost în oraş decât când plecam sau mă întorceam de acasă, şi datorită faptului că ultimul microbus e pe la 20.30 iar noi muncim pana pe la 17, uneori 19 chiar 20 (s-a întâmplat o dată) nu prea mai am cum să plec. Şi e drept că nici nu am chef..nu mă mai simt în stare. Dacă eram în oraş ar fi fost altfel, dar aşa... nu vreau să risc să rămân pe drumuri. Cred că s-a supărat puţin pe mine, dar chiar m-am bucurat că am văzut-o, chiar dacă nu i-am zis în faţă. La fel cum m-am bucurat să îi văd pe toţi (adică nu neapărat pe cei noi pe care nu îi cunosc/care nu mă cunosc). Ziceam de ea fiindcă vorbisem la telefon şi urma să ne vedem când ajung în iaşi, dar eu...nici măcar nu am dat vreun semn de viaţă de când am ajuns în oraş (eu să fi fost în locul ei m-aş fi supărat). Şi cu mulţi alţii trebuia să mă văd, dar cum ziceam, e nasol cu timpul ăsta şi cu distanţa. Acum era bună o maşină să fi avut... sau un scuter... e, de fapt, e exact aceeaşi problemă ca în Galaţi ...depind de mijloacele de transport. E enervant.
Dar, revenind, live-ul de aseară a fost fain. Eu sunt un ciudat şi nu socializez cu lumea dar, bine că nu eram eu cel responsabil cu asta... că ar fi fost jale. S-au descurcat de minune fetele la treaba asta, eu am încercat să nu deranjez pe nimeni şi să mă limitez doar la răspunsuri scurte şi la obiect.
Îi spuneam şi lui George ieri cât de dor mi-a fost de aceste lucruri dar ce a fost a fost. Mergem mai departe fiindcă nimic nu va mai putea fi la fel. Doar dacă am avea ocazia să ne întoarcem în trecut şi să savurăm cât mai mult fiecare moment, să îl trăim mai intens şi să încercăm să îl prelungim. Nu, nu regret nimic, ce rost ar avea... Totul se întâmplă cu un rost, şi totuşi, dar ar fi existat un compromis...o cale de mijloc..lucrurile ar fi stat altfel.
Mi-e dor de mixer, mi-e dor de cabluri şi microfoane, mi-e dor de repetiţii şi de încercări la orgă, mi-e dor de chitări şi de multe din melodiile live, mi-e dor să fiu Mr. "I can fix it!", mi-e dor de "sălciilor", mi-e dor de voi toţi.
Mă gândesc cu tristeţe la faptul că acuş va începe construcţia noii clădiri şi eu nu voi fi acolo să ajut, să văd cum prinde formă. Nu voi mai fi omul din camera plină de butoane şi aparatură, de fapt e foarte posibil nici să nu se mai construiască acea cameră aşa cum am visat-o de atâtea ori, şi chiar dacă va fi ceva asemănător, nu va mai fi "a mea". Voi fi evantual un vizitator cu permis de acces backstage, dar atât. dacă stai bine să te gândeşti nu se poate altfel...nu pot fi în două... stai trei sau patru locuri deodată.
Atât de multe idei legate de această clădire, atâtea discuţii cu Adi, atâtea....Aşa-i că e interesant cum viaţa ia asemenea întorsături...
de la mine,
numa' bine
Update - Summer Job 2010
e cam timpul pentru un nou update, nu? A trecut o săptămână şi nu am mai scris nimic.
Între timp, casa a mai căpătat un nivel.
Duminica trecută am plecat acasă, cu bicicleta, şi am scris despre asta direct pe blog, deci nu e nevoie să mă repet. Pot însă să povestesc drumul de la întoarcere.
Ar fi trebuit să plec înapoi luni dimineaţă (dacă plecam pedalând) dar am hotărât să merg cu trenul de 14.47 fiindcă aveam mult bagaj (şi deja mă terminase căratul rucsacului în drumul spre Roman. Am fost luni la UPC să le returnez modemul; gata, nu mai am net pe fir acasă, ci mai intru doar mulţumită lu' sor-mea, care mi-a împrumutat modemul ei wireless (3G sau GPRS ... se conectează pe ambele). Cum ziceam... m-am trezit devreme ca să ajung la UPC, să scap şi să am timp să îmi fac bagajul. Dar, "cine se scoală de dimineaţă..stă la coadă la o uşă închisă" fiindcă UPC deschide la 10 (leneşii). După ce am stat la două cozi (prima tanti m-a trimis la altă coadă... mai mare şi mai înceată) am predat aparatul şi am plecat iar pe la 12 eram la Sena la firmă...era şi cazul să îl salut înainte să plec. Am ajuns, am mai vorbit, am plecat să facem nişte comisioane, şi mi-a zis că pot pleca marţi dimineaţă cu maşina de Iaşi. Eu, bineînţeles că eram fericit...mai economiseam un ban şi ajungeam numai bine cât să nu întârzii la muncă...ar fi trebuit să ajung pe la 6 în iaşi, pe la un 7 aş fi fost în Dumbrava. După ce am plecat de la Sena m-am apucat de nişte treburi pe acasă şi am aşteptat telefonul său, să confirme ideea. Maşina pleca la iaşi dar nu dimineaţă ci pe la 2 noaptea ar fi ajuns. Am vorbit cu şoferul şi am stabilit să mă sune cu 10 minute înainte, ca să fiu gata. Am stat treaz şi am aşteptat, că nu avea rost să mai adorm...şi am aşteptat şi s-a făcut ora 2 (la care ar fi trebuit să fiu în iaşi) Mi-am dat seama că nu mai vine nimeni aşa că am tras pe dreapta...şi dus am fost.
Nu am mai ajuns la muncă marţi, i-am dat mesaj lui Adi să îl anunţ şi m-am culcat înapoi. M-am trezit şi numai bine s-a nimerit că veniseră şi băieţii cu schela în spate să izoleze exteriorul blocului. am pregătit toate cele necesare montării noului burlan şi apoi mi-am pregătit geanta şi am plecat la gară să iau trenul spre iaşi.
În tren un nene controlor foarte de treabă mi-a descuiat un "compartiment" unde să îmi bag bicicleta. De fapt era spaţiul acela din capătul vagonului unde se pun bagajele, doar că ăsta nu avea etajeră şi avea uşi încuiate. Toate bune şi frumoase... am mers bine până la Paşcani, chiar dacă stăteam pe hol (să am grijă de uşa de la bagaje). Din păcate la Paşcani s-a schimbat controlorul, şi a urcat o tanti antipatică rău... nu a comentat nimic când a urcat, nici când a coborât, nu a zis nimic 15 minute cât a stat trenul acolo, dar cum am plecat cum a început : "ce e cu asta? a cui e? da de când e voie să o cari cu trenul? da tu ştii cât ai voie cu trenul? doar locul de pe scaun pe care îl plăteţti cu bilet, şi ce e deasupra capului..ATÂT! Dacă îţi fac proces verbal? îţi iei zece noi cu banii ăia." Ca şi colegul ei de acum un an sau doi, probabil aşteptat să îi închid gura cu o bancnotă sau două, dar cu mine nu le merge...eu am lăsat-o să vorbească, când a terminat am salutat-o politicos şi am lăsat-o să plece în treaba ei... Mare e prostia omului..după ce că era aşa de bine poziţionată, nu încurca pe nimeni...dar de!
Ajuns în iaşi am tras de genţi până la adi unde am lăsat bicicleta şi apoi am plecat să iau microbus spre Dumbrava. Era imposibil să pedalez cu ditamai bagajele, mai ales pe cursieră.... În microbus îngrămădeală inimaginabilă şi căldură, dar e mai bine decât să le car în mâini atâţia kilometri.
Legat de construcţie, ziceam la început că e gata şi etajul unu. E aproape gata. Pereţii sunt ridicaţi, podeaua e aproape gata. Mai sunt mici detalii pe care le vom face luni şi apoi trecem la urmăorul nivel. Căldură criminală afară, mai ales pe casă. Momentan suntem pe la vreo opt metri şi urmează să ne mai ridicăm, deci să fim şi mai aproape de soare...
Între timp, casa a mai căpătat un nivel.
Duminica trecută am plecat acasă, cu bicicleta, şi am scris despre asta direct pe blog, deci nu e nevoie să mă repet. Pot însă să povestesc drumul de la întoarcere.
Ar fi trebuit să plec înapoi luni dimineaţă (dacă plecam pedalând) dar am hotărât să merg cu trenul de 14.47 fiindcă aveam mult bagaj (şi deja mă terminase căratul rucsacului în drumul spre Roman. Am fost luni la UPC să le returnez modemul; gata, nu mai am net pe fir acasă, ci mai intru doar mulţumită lu' sor-mea, care mi-a împrumutat modemul ei wireless (3G sau GPRS ... se conectează pe ambele). Cum ziceam... m-am trezit devreme ca să ajung la UPC, să scap şi să am timp să îmi fac bagajul. Dar, "cine se scoală de dimineaţă..stă la coadă la o uşă închisă" fiindcă UPC deschide la 10 (leneşii). După ce am stat la două cozi (prima tanti m-a trimis la altă coadă... mai mare şi mai înceată) am predat aparatul şi am plecat iar pe la 12 eram la Sena la firmă...era şi cazul să îl salut înainte să plec. Am ajuns, am mai vorbit, am plecat să facem nişte comisioane, şi mi-a zis că pot pleca marţi dimineaţă cu maşina de Iaşi. Eu, bineînţeles că eram fericit...mai economiseam un ban şi ajungeam numai bine cât să nu întârzii la muncă...ar fi trebuit să ajung pe la 6 în iaşi, pe la un 7 aş fi fost în Dumbrava. După ce am plecat de la Sena m-am apucat de nişte treburi pe acasă şi am aşteptat telefonul său, să confirme ideea. Maşina pleca la iaşi dar nu dimineaţă ci pe la 2 noaptea ar fi ajuns. Am vorbit cu şoferul şi am stabilit să mă sune cu 10 minute înainte, ca să fiu gata. Am stat treaz şi am aşteptat, că nu avea rost să mai adorm...şi am aşteptat şi s-a făcut ora 2 (la care ar fi trebuit să fiu în iaşi) Mi-am dat seama că nu mai vine nimeni aşa că am tras pe dreapta...şi dus am fost.
Nu am mai ajuns la muncă marţi, i-am dat mesaj lui Adi să îl anunţ şi m-am culcat înapoi. M-am trezit şi numai bine s-a nimerit că veniseră şi băieţii cu schela în spate să izoleze exteriorul blocului. am pregătit toate cele necesare montării noului burlan şi apoi mi-am pregătit geanta şi am plecat la gară să iau trenul spre iaşi.
În tren un nene controlor foarte de treabă mi-a descuiat un "compartiment" unde să îmi bag bicicleta. De fapt era spaţiul acela din capătul vagonului unde se pun bagajele, doar că ăsta nu avea etajeră şi avea uşi încuiate. Toate bune şi frumoase... am mers bine până la Paşcani, chiar dacă stăteam pe hol (să am grijă de uşa de la bagaje). Din păcate la Paşcani s-a schimbat controlorul, şi a urcat o tanti antipatică rău... nu a comentat nimic când a urcat, nici când a coborât, nu a zis nimic 15 minute cât a stat trenul acolo, dar cum am plecat cum a început : "ce e cu asta? a cui e? da de când e voie să o cari cu trenul? da tu ştii cât ai voie cu trenul? doar locul de pe scaun pe care îl plăteţti cu bilet, şi ce e deasupra capului..ATÂT! Dacă îţi fac proces verbal? îţi iei zece noi cu banii ăia." Ca şi colegul ei de acum un an sau doi, probabil aşteptat să îi închid gura cu o bancnotă sau două, dar cu mine nu le merge...eu am lăsat-o să vorbească, când a terminat am salutat-o politicos şi am lăsat-o să plece în treaba ei... Mare e prostia omului..după ce că era aşa de bine poziţionată, nu încurca pe nimeni...dar de!
Ajuns în iaşi am tras de genţi până la adi unde am lăsat bicicleta şi apoi am plecat să iau microbus spre Dumbrava. Era imposibil să pedalez cu ditamai bagajele, mai ales pe cursieră.... În microbus îngrămădeală inimaginabilă şi căldură, dar e mai bine decât să le car în mâini atâţia kilometri.
Legat de construcţie, ziceam la început că e gata şi etajul unu. E aproape gata. Pereţii sunt ridicaţi, podeaua e aproape gata. Mai sunt mici detalii pe care le vom face luni şi apoi trecem la urmăorul nivel. Căldură criminală afară, mai ales pe casă. Momentan suntem pe la vreo opt metri şi urmează să ne mai ridicăm, deci să fim şi mai aproape de soare...
de la mine,
numa' bine
Monday, August 02, 2010
Iaşi - Roman by bike
Păi iată că am reuşit să parcurg şi prima drumeţie pe două roţi de anul acesta, şi mai exact drumul de la Iaşi până acasă, la Roman. Drumul de la Roman la Iaşi l-am parcurs anul trecut pe la sfârşitul lui iulie, pentru a pleca de acolo împreună cu restul echipei în B.Tur #5 .
Se cunoaşte că nu am mai pedalat de mult timp şi se cunoaşte că nu e bicicleta mea. Am ajuns rupt de oboseală, mai ales că am călătorit cu rucsac în spate, ceea ce nu am mai făcut până acum. Tot timpul aveam genţile pe portbagaj, dar la bicicleta lui Adi nu este portbagaj. Da, mi-a împrumutat Adi cursiera lui pe tipul şederii mele în Iaşi, pentru a mă deplasa până în oraş şi înapoi, şi mi-a dat voie să plec cu ea până acasă.
Aşadar duminică (fiindcă sâmbătă am lucrat) m-am suit călare şi am plecat la drum. Din păcate îmi era prea somn ca să mă trezesc la 5 cum aş fi vrut (ca să evit căldură şi ca să ajung la roman dimineaţa) aşa că pe la 7.15 plecam din Dumbrava iar la 8.00 indicatorul de ieşire din iaşi îmi zâmbea ironic.
Am avut oarecare termeri fiindcă am plecat la drum, ca niciodată, fără nici un pic de pregătire: fără pompă, fără scule (excepţie patentul universal), fără petice, fără cameră...aşa că dacă se întâpla ceva trebuia să caut metode alternative de locomoţie. (mai ales că roata pe spate era mai moale decât ar fi trebuit). Până la Tg Frumos aveam opţiunea de a merge la tren, dar după Târgu', singura opţiune de urgenţă ar fi fost un "ia-mă nene!"
M-am descurcat în schimb şi am ajuns pe la 10 în Tg, Frumos (aproape jumătatea drumului) şi pe la ora 13 în Roman. Ar fi trebuit să ajung la 12, teoretic, dar nu mai rezistam să merg cu viteza cu care am mers până în Târgu' ci al un moment dat am luat-o şi la pas (în două rampe mai abrupte (la Sstrunga şi la intrarea în judeţul Neamţ). M-am descurcat cu 3 bidoane de apă pe drum, norocul meu e că pe la târgu frumos am găsit o fântână şi am făcut refill, iar după strunga am găsit un "izvor" (ţeavă PVC de 40 din care curgea apa). La cele două surse mi-am clătit faţa şi mâinile şi am băut pe săturate, făcând plinul şi la bidonaşul de pe bicicletă.
Ce să zic..a fost relaxant să văd finalmente giratoriul de dinainte de Traian, mă simţeam acasă... Şi au fost momente când realmente nu mai puteam...dar cum altă soluţie nu aveam...trebuia să continui. Prin apropiere de Strunga m-am gândit că e timpul să îmi iau ceva de băut şi de mâncat (nu ştiam de izvorul de după acea localitate). O mică pauză, rucsacul jos...scormonit după portofel şi surpriză: gol! mi-am lăsat banii fie la iaşi pe masă fie la iaşi în pantalonii de muncă...oricum, cert era că nu îi aveam la mine cum credeam. Noroc că sunt un om chibzuit ..şi uneori mai pun deoparte ceva bănuţi..aşa că am găsit vreo 4 lei pitiţi prin multele compartimente ale portofelului....
Următoarea problemă era că nu am găsit nici un magazin de unde să îmi iau o îngheţată (socotisem eu că dacă îmi aiu un sandwich împuşc doi iepuri..mă răcoresc şi mă hrănesc fiindcă are biscuite. Nimic nu s-a realizat deci şi economiile au rămas în siguranţă. De băut am găsit la câţiva km depărtare, cum ziceam, iar de mâncat am mâncat acasă....gata şi cu asta
În final...kilometri parcurşi: vreo 84 cică, timp, 5 ore, plecare la 7.15 de la domiciliu....în noaptea asta mă întorc la iaşi, ajung pe la vreo 02.00, deci va fi marţi :D
Toate bune şi frumoase...am schimbat şi template-ul, nu am avut timp să îmi fac altul aşa că folosesc unul de la blogger...ceva făcut rapid azi dimineaţă, şi aşa rămâne cel puţin până mă întorc din iaşi...Apropo, la iaşi am nişte postări offline, care vor fi publicate la întoarcerea definitivă..peste vreo 2-3 săptămâni.
Se cunoaşte că nu am mai pedalat de mult timp şi se cunoaşte că nu e bicicleta mea. Am ajuns rupt de oboseală, mai ales că am călătorit cu rucsac în spate, ceea ce nu am mai făcut până acum. Tot timpul aveam genţile pe portbagaj, dar la bicicleta lui Adi nu este portbagaj. Da, mi-a împrumutat Adi cursiera lui pe tipul şederii mele în Iaşi, pentru a mă deplasa până în oraş şi înapoi, şi mi-a dat voie să plec cu ea până acasă.
Aşadar duminică (fiindcă sâmbătă am lucrat) m-am suit călare şi am plecat la drum. Din păcate îmi era prea somn ca să mă trezesc la 5 cum aş fi vrut (ca să evit căldură şi ca să ajung la roman dimineaţa) aşa că pe la 7.15 plecam din Dumbrava iar la 8.00 indicatorul de ieşire din iaşi îmi zâmbea ironic.
Am avut oarecare termeri fiindcă am plecat la drum, ca niciodată, fără nici un pic de pregătire: fără pompă, fără scule (excepţie patentul universal), fără petice, fără cameră...aşa că dacă se întâpla ceva trebuia să caut metode alternative de locomoţie. (mai ales că roata pe spate era mai moale decât ar fi trebuit). Până la Tg Frumos aveam opţiunea de a merge la tren, dar după Târgu', singura opţiune de urgenţă ar fi fost un "ia-mă nene!"
M-am descurcat în schimb şi am ajuns pe la 10 în Tg, Frumos (aproape jumătatea drumului) şi pe la ora 13 în Roman. Ar fi trebuit să ajung la 12, teoretic, dar nu mai rezistam să merg cu viteza cu care am mers până în Târgu' ci al un moment dat am luat-o şi la pas (în două rampe mai abrupte (la Sstrunga şi la intrarea în judeţul Neamţ). M-am descurcat cu 3 bidoane de apă pe drum, norocul meu e că pe la târgu frumos am găsit o fântână şi am făcut refill, iar după strunga am găsit un "izvor" (ţeavă PVC de 40 din care curgea apa). La cele două surse mi-am clătit faţa şi mâinile şi am băut pe săturate, făcând plinul şi la bidonaşul de pe bicicletă.
Ce să zic..a fost relaxant să văd finalmente giratoriul de dinainte de Traian, mă simţeam acasă... Şi au fost momente când realmente nu mai puteam...dar cum altă soluţie nu aveam...trebuia să continui. Prin apropiere de Strunga m-am gândit că e timpul să îmi iau ceva de băut şi de mâncat (nu ştiam de izvorul de după acea localitate). O mică pauză, rucsacul jos...scormonit după portofel şi surpriză: gol! mi-am lăsat banii fie la iaşi pe masă fie la iaşi în pantalonii de muncă...oricum, cert era că nu îi aveam la mine cum credeam. Noroc că sunt un om chibzuit ..şi uneori mai pun deoparte ceva bănuţi..aşa că am găsit vreo 4 lei pitiţi prin multele compartimente ale portofelului....
Următoarea problemă era că nu am găsit nici un magazin de unde să îmi iau o îngheţată (socotisem eu că dacă îmi aiu un sandwich împuşc doi iepuri..mă răcoresc şi mă hrănesc fiindcă are biscuite. Nimic nu s-a realizat deci şi economiile au rămas în siguranţă. De băut am găsit la câţiva km depărtare, cum ziceam, iar de mâncat am mâncat acasă....gata şi cu asta
În final...kilometri parcurşi: vreo 84 cică, timp, 5 ore, plecare la 7.15 de la domiciliu....în noaptea asta mă întorc la iaşi, ajung pe la vreo 02.00, deci va fi marţi :D
Toate bune şi frumoase...am schimbat şi template-ul, nu am avut timp să îmi fac altul aşa că folosesc unul de la blogger...ceva făcut rapid azi dimineaţă, şi aşa rămâne cel puţin până mă întorc din iaşi...Apropo, la iaşi am nişte postări offline, care vor fi publicate la întoarcerea definitivă..peste vreo 2-3 săptămâni.
de la mine,
numa' bine
Subscribe to:
Posts (Atom)
Ha, 2020, învie blogul, prin YouTube
Vreau să revin pe YouTube și să reluăm ce făceam cândva... poate, poate, ușor, ușor, revin și pe blog Dacă vă place și vreți să mai vedeți,...
-
Așa se numește conceptul punctat de Blogal Initiative, prin care bloggerii își adună forțele spre a promova diverse cauze nobile sau comp...
-
Da, știu! A trecut foarte mult timp de la ultimul tutorial, a trecut foarte mult timp de când nu m-ați mai auzit. Tocmai de aceea, dar ma... -
În caz că nu ați observat până acum, pe blog am o categorie intitulată „ Cum să.. .” în cadrul căreia am publicat o serie de articole infor...
