Accident de muncă 2 - Summer Job 2010

Mmmda, sâmbătă a fost o zi productivă. Ne-am trezit de dimineaţă şi am început munca. De fapt la ora 6 deja eram cocoţaţi şi repartizaţi fiecare pe treaba lui. Cici şi Mircea continuau cu polistirenul, adi şi giovani urcau grinzile cu macaraua, luku ignifuga scândura iar eu cu george sus pe casă prindeam centura şi grinzile. E fain să te prindă răsăritul muncind, e răcoare... aproape frig, şi e chef de muncă. Mai greu e să te convingi să te ridici din pat, dar apoi totul e perfect.

Nu a trecut mult timp că am reuşit să mă accidentez şi eu. Băteam un cui (de 18cm) ca să prind una din grinzi, doar că poziţia nu era foarte bună... stăteam mai jos decât locul unde băteam...şi ratând cuiul o dată, ciocanul mi-a ricoşat din grindă în ochi! Da, am un ciocan minunat care are vârf. Nou nouţ, acel vârf e ca un ac. Noroc că e mai vechi ciocanul şi vârful s-a tocit, că altfel....
Ah, dacă era mai la prânz era bine fiindcă port ochelari de soare şi nu păţeam nimic, dar acum dimineaţa nu avea rost să îi port. În fine...am strâns puţin din dinţi şi pumni dar mi-am revenit şi am continuat munca.

Ziceam că a fost o zi productivă...da, am terminat cu grinzile şi am pus scândura, băieţii au mai avansat cu izolaţia şi cred că osb e pus peste tot. Din păcate nu am fost numai eu accidentat. Sâmbăta asta toţi au dat cu capul ori de un dulap, ori de schela metalică, ori de portiera de la maşină...Mircea zicea că de vină e faptul că am început munca aşa devreme, dar eu nu sunt aşa sigur.

Eu unul port cască, şi cam toţi râd de mine. Acum mai puţin, dar la început eram subiectul numărul 1. Demult, purtam şapcă la muncă, dar cu cozorocul în faţă nu ai vizibilitate şi dai foarte uşor cu capul de diferite chestii. Am luat un cap de un dulap, când făceam casa de la Brătuleni...aşa de violent că lovitura m-a trântit în fund. Purtam şapca doar din cauza părului, aşa că am decis să tai cozorocul, să am vizibilitate... era o chestie interesantă, dar nu prea stătea pe cap... fără cozoroc nu se mai strângea bine. Am descoperit apoi căştile de protecţie de la firmă. Glumele şi apropourile au început de acolo. La scurt timp apoi mi-am cumpărat propria cască pe care am personalizat-o. glumele au continuat dar având în vedere că la noi glumele şi înţepăturile se ţin lanţ, nu prea am pus botul la ele. Acum s-au obişnuit toţi, şi glumele sunt mai rare, dar casca e tot acolo. Eu încă port cascheta albastră şi mi-e bine: îmi ţine părul, mă protejează de soare şi mai ales mă protejează de lovituri... Şi Mircea a purtat o perioadă una din căştile portocalii, dar acum şi-a luat şapcă şi nu mai poartă. Cred că sâmbătă a regretat decizia asta...a dat de vreo 2 sau 3 ori cu capul de câte ceva. Avea pe scalp câteva puncte roşii de impact la pauza de masă, iar apoi, la final, a mai dat cu capul de un dulap orizontal. Of, dacă aveai cască...

Ieri după muncă am plecat acasă...tocmai ce m-am întors. A fost ok, relaxant..am intrat oleacă pe net. Nu am avut timp de blog, şi de asemeni nu am postat nimic fiindcă toate aceste articole erau încă la iaşi. Mai am o săptămână şi mă întorc acasă... atunci voi posta, deşi uneori merge penibil modemul lu' sor-mea. Gata pe azi, mâine iar trezirea matinală...de data asta fiindcă aşa vreau... să mă apuc eu de treabă mai devreme.

Din nou vă las cu nişte poze, să mai vedeţi progresele:

de la mine, 

numa' bine