Auzisem vorbe pe la băieţi dar nu ştiam ce avea să se întâmple. A fost ciudat, să fiu printre ei şi să nu am habar.. să nu ştiu eu tot, ca de obicei, dar presupun că e normal, dat find faptul că nu mai sunt... nu mai sunt ieşean. Ei bine, nici nu am întrebat fiindcă nu era frumos să mă bag în seamă, dar pe la jumătatea zilei mi-a zis Cici... da fapt m-a invitat să vin să ajut. Bineînţeles că am acceptat imediat, deşi nu am lăsat să se vadă cât aşteptasem invitaţia, sau că ştiam că avea să se întâmple ceva în acea seară. am vrut să vin şi de dragul butoanelor dar şi pentru a vedea lumea, pe care în alte ipostaze nu aş fi întâlnit-o. Nu ştiam exact cine vine, dar auzisem lista celor care au fost să cerceteze terenul şi mi-a fost de ajuns.
A fost minunat să fiu din nou acolo. Uitasem cât de dor îmi e. Per total a ieşit bine, deşi sonorizarea nu a fost tocmai adecvată spaţiului deschis, şi a durat puţin până să mai ajustez mixerul pentru voci. Îmi pare bine că m-am revăzut cu o parte din LR, m-a întâlnit cu Alina pe care nu o văzusem duminică când am aterizat pentru prima oară în iaşi. De fapt în altă zi nici nu am avut ocazia, dar e drept că nici nu mi-am creeat ocazii, şi asta e oarecum vina mea.
E drept nu am fost în oraş decât când plecam sau mă întorceam de acasă, şi datorită faptului că ultimul microbus e pe la 20.30 iar noi muncim pana pe la 17, uneori 19 chiar 20 (s-a întâmplat o dată) nu prea mai am cum să plec. Şi e drept că nici nu am chef..nu mă mai simt în stare. Dacă eram în oraş ar fi fost altfel, dar aşa... nu vreau să risc să rămân pe drumuri. Cred că s-a supărat puţin pe mine, dar chiar m-am bucurat că am văzut-o, chiar dacă nu i-am zis în faţă. La fel cum m-am bucurat să îi văd pe toţi (adică nu neapărat pe cei noi pe care nu îi cunosc/care nu mă cunosc). Ziceam de ea fiindcă vorbisem la telefon şi urma să ne vedem când ajung în iaşi, dar eu...nici măcar nu am dat vreun semn de viaţă de când am ajuns în oraş (eu să fi fost în locul ei m-aş fi supărat). Şi cu mulţi alţii trebuia să mă văd, dar cum ziceam, e nasol cu timpul ăsta şi cu distanţa. Acum era bună o maşină să fi avut... sau un scuter... e, de fapt, e exact aceeaşi problemă ca în Galaţi ...depind de mijloacele de transport. E enervant.
Dar, revenind, live-ul de aseară a fost fain. Eu sunt un ciudat şi nu socializez cu lumea dar, bine că nu eram eu cel responsabil cu asta... că ar fi fost jale. S-au descurcat de minune fetele la treaba asta, eu am încercat să nu deranjez pe nimeni şi să mă limitez doar la răspunsuri scurte şi la obiect.
Îi spuneam şi lui George ieri cât de dor mi-a fost de aceste lucruri dar ce a fost a fost. Mergem mai departe fiindcă nimic nu va mai putea fi la fel. Doar dacă am avea ocazia să ne întoarcem în trecut şi să savurăm cât mai mult fiecare moment, să îl trăim mai intens şi să încercăm să îl prelungim. Nu, nu regret nimic, ce rost ar avea... Totul se întâmplă cu un rost, şi totuşi, dar ar fi existat un compromis...o cale de mijloc..lucrurile ar fi stat altfel.
Mi-e dor de mixer, mi-e dor de cabluri şi microfoane, mi-e dor de repetiţii şi de încercări la orgă, mi-e dor de chitări şi de multe din melodiile live, mi-e dor să fiu Mr. "I can fix it!", mi-e dor de "sălciilor", mi-e dor de voi toţi.
Mă gândesc cu tristeţe la faptul că acuş va începe construcţia noii clădiri şi eu nu voi fi acolo să ajut, să văd cum prinde formă. Nu voi mai fi omul din camera plină de butoane şi aparatură, de fapt e foarte posibil nici să nu se mai construiască acea cameră aşa cum am visat-o de atâtea ori, şi chiar dacă va fi ceva asemănător, nu va mai fi "a mea". Voi fi evantual un vizitator cu permis de acces backstage, dar atât. dacă stai bine să te gândeşti nu se poate altfel...nu pot fi în două... stai trei sau patru locuri deodată.
Atât de multe idei legate de această clădire, atâtea discuţii cu Adi, atâtea....Aşa-i că e interesant cum viaţa ia asemenea întorsături...
de la mine,
numa' bine
No comments:
Post a Comment
Atenție: Este activată moderarea comentariilor pentru articolele mai vechi de 10 zile!