Sub Carapacea de RaC

Feedback Ce ție nu-ți place... Florin Chilian - Zece - n-are absolut nici o treabă cu subiectul discutat, dar, din întâmplare, e ceea ce ascult la radio acum, când scriu. Ți-am spus asta fiindcă m-am gândit că vrei să intri în atmosferă... Oamenii au nevoie să li se amintească proverbele și zicătorile din copilărie. Copii de acum ar trebui să le învețe la clasele primare așa cum făceam noi când eram mici... În lumea asta toți vrem același lucru. Nu bani, nu femei, nu soți înstăriți nu gadget-uri șmechere.. Nu! Mai mult decât atât. Fiecare vrea să fie remarcat, toți vrem feedback. Vrem ca ceea ce am făcut, vrem ca lucrul pentru care am muncit să fie  apreciat, vrem ca măcar acei puțini oameni care îl privesc, să-și dea cu părerea, să arate că le pasă.

Unul din proiectele de care vă spuneam în articolul anterior (încă în stare de ciornă) a avut parte de un review minunat și un feedback extraordinar de plăcut. :D Nu pot să vă spun despre ce e vorba (încă), dar contează că mi s-a schimbat ziua ;;) (și ca să vezi chestie: ăsta e primul articol etichetat happy .... așa om trist sunt??) de la mine,  numa' bine

Au trecut deja trei săptămâni de când a început anul universitar și eu abia acum anunț asta? Ce anunț mai e și ăsta? E un anunț cu întârziere fiindcă abia acum am intrat și eu în regim normal de funcționare. Adică sunt în întârziere, am multe chestii pe cap, somnul implică prea mult timp irosit, mă gândesc să mă apuc de cafea, chiar dacă nu e recomandat și nu îmi place...

Orice blogger cât ar fi de mic sau mare se bucură de comentariile primite, cu toţii vrem feedback. La urma urmei, un blog în care scrii doar tu şi pe care nu intră nimeni e doar un jurnal personal (mai ales dacă blochezi voit accesul vizitatorilor). Nu mai văd rostul folosirii spaţiului online; mai bine scrii într-un fişier txt şi gata. Recunosc, am avut o perioadă când "copil fiind" aveam restricţie pe blog, şi puteau intra doar cei invitaţi, dar acele vremuri au apus demult!