E un anunț cu întârziere fiindcă abia acum am intrat și eu în regim normal de funcționare. Adică sunt în întârziere, am multe chestii pe cap, somnul implică prea mult timp irosit, mă gândesc să mă apuc de cafea, chiar dacă nu e recomandat și nu îmi place...
Dar ce se întâmplă cu mine? Păi în primul rând consider că de vină e programarea cazărilor...fiindcă e cu o zi înainte de a începe facultatea. Timpul ar fi destul pentru cineva care se mulțumește cu puțin, care are un calculator, o geantă de haine și un pix, și mai ales pentru cineva care stă undeva aproape. Dar pentru mine nu a fost de ajuns. Nu știu...măcar să fi fost cu o săptămână înainte, o săptămână în care să nu am alte griji decât amenajarea camerei, pentru ca la începutul facultății să fiu la fel de pregătit ca cei care locuiesc aici.
Eh, acum finalmente am terminat, am birou, am etajere, am draperii, am rafturi, frigider, cuptor... cam tot ce aveam anul trecut, ba mai bine, toate funcționale și la locul lor. Bicicleta e cea care a rămas încă stricată, dar cu timpul mă voi ocupa și de ea.
Dar avansând lucrările în cameră am rămas în urmă (deja) cu facultatea, așa că trebuie să recuperez cât mai repede, să îmi revăd cursurile, să termin temele (da, deja avem teme) să mă apuc de lucru serios. Mai am și niște proiecte extra care îmi stau pe cap, și pe care trebuie să le fac...ce mai! ca de obicei am mintea plină!
Nu e vorba că mă plâng neapărat, dar în vară spuneam că abia aștept să vină toamna „ca să iau și eu vacanță” dar se pare că nu am nimerit-o!
Mai nou mă mai bate un gând și cu blogul ăsta, că tare mă mai enervează! Nu, nu îl abandonez dar cred că am început să abordez greșit problema. A început să mă afecteze lipsa feedback-ului. Acum câțiva ani puțin îmi păsa de ce se întâmplă și de aceea nu făceam nimic în legătură cu asta. În schimb, de vreun an sau doi m-am ținut mai mult de el, să îl fac mai plăcut să scriu chestii mai interesante (sau așa credeam eu)...dar se pare că e aproape fără rost. Să fiu sincer nu știu cum reușesc atâția bloggeri tineri (nu mă refer neapărat la vârstă, deși nu e departe de adevăr) să adune zeci de comentarii și discuții aprinse pornind de la un articol total insignifiant. Spui o aberație, sau faci o afirmație evidentă și ai 100 comentarii și like-uri pe facebook.
E adevărat că nu mi-am bătut capul prea mult cu blogul ăsta, nu l-am monetizat, nu am organizat concursuri, ba nici chestiile „moca” nu s-au dat ca pâinea caldă cum mă așteptam, nu m-am aruncat în blogosfera asta imensă și nu mi-am lăsat linkul peste tot, dar tot stau să mă gândesc cum de? Cum de au timp unii să o facă? Alte chestii nu mai au de făcut? Un articol pe zi e mult. Numai să îl tastezi durează ceva timp. Am nu știu câte ciorne pe care nu apuc să le mai termin și să le public, fiindcă nu am timp. Abia am timp să răsfoiesc puținele bloguri pe care le urmăresc, că și acolo e altă problemă...se adună repede articolele necitite.
Dar asta e! Ei au timp să se ocupe de blog și și-au creeat o cumunitate activă în care trăiesc virtual. Eu nu, dar totuși am câțiva cititori consecvenți și poate asta mă doare cel mai tare. Că din toți acești cititori, foarte puțini sunt cei care găsesc ceva atât de interesant încât să îmi dea feedback. Așa îmi dau seama că ceva e greșit din partea mea. Că eu nu public chestii destul de bune pentru ei. Faptul că străinii nu îmi lasă comentarii nu mă deranjează enorm, dar când nici cei apropiați nu găsesc interesant ce spun, atunci e o problemă! Unii preferă să o facă prin viu grai, puțini și ei, alții mai spuneau pe mess, în vremea când îl foloseam dar acum, nu mi-a mai rămas decât blogul, iar dacă și acolo vorbesc singur....intru în deprimare.
Uitați deci problema ce mă frământă legată de blog. De aceea spuneam că abordez greșit toată treaba asta, că am început să o iau prea personal. Ar trebui să revin la starea de acum câțiva ani când nu îmi păsa. Și dacă revin la cum eram, poate ar trebui să încetez să mai urmăresc și alte bloguri. :-?
Dar ideea principală era că a început facultatea și noaptea asta am de scris mult!
de la mine,
numa' bine
Nu stiu care o fi explicatia. Cert e ca nu faci nimic gresit, cand am ,,aterizat" pe blogul tau, de la Pato, am petrecut ceva timp rasfoind prin articolele tale vechi - daca blogul era neinteresant, probabil nu faceam asta.
ReplyDeleteIntr-adevar, din cate am observat si eu, faptul ca vizitezi alte bloguri si iti spui parerea (eventual una pertinenta, interesanta), iti aduce vizite si reactii uneori. Pe blogul meu circula, cand-cum, maxim 5 persoane care nu au blog, ci doar citesc si isi spun parerea. In rest, toti au la randul lor bloguri si ne-am apropiat virtual...
Pentru mine un articol pe zi ar fi un efort preaaa mare. Nu pot, nici macar in timpul verii, cand am vacanta. De cand cu facultatea, abia am scris un articol pe saptamana. Plus ca mie imi place sa citesc... deci vizitez in mod regulat vreo 20 de bloguri/site-uri, pe care mai si ,,comentez", ca nu ma pot abtine :)) Iar asta presupune timp.
O idee simpla si nu stiu cat de relevanta ar fi sa usurezi introducerea de comentarii, in sensul eliminarii moderarii pre-postare si a verificarii anti-spam. Aveam si eu, cand eram pe blogspot, si multi imi spuneau sa renunt la asta, caci e ca o piedica inutila pentru cei care vor sa comenteze rapid, usor..
Hihi, m-am intins.
Sper sa iti gasesti echilibrul, ritmul si entuziasmul. Mult spor cu facultatea! :)
Da, eu nu aș putea să spun că am un anumit număr de articole pe săptămână, căci variază. De exemplu am publicat duminică trei articole, alte dăți nu scriu nimic timp de câteva săptămâni...
ReplyDeleteLegat de partea cu citit vs. scris, recunosc faptul că la mine sunt apropiate. Am câteva bloguri pe care le citesc (acum zilnic) dar dacă lipsesc o perioadă lungă din online se acumulează articolele și se întâmplă să mai sar din ele, sau să citesc sumar titlul și începutul, fără să mai aprofundez decât dacă îmi prezintă interes.
Iar când vine vorba de scris..ohoo, am perioade când și timpul permite, în care scriu articole kilometrice, care poate plictisesc pe mulți...și poate o fi și ăsta un motiv.
Cât despre comentarii, e mai dificil, recunosc, dar de când am reactivat moderarea lor au încetat să apară spam-urile. Și nu fiindcă nu le permit eu, ci pur și simplu nu mai primesc. Când era liber, aveam o mulțime de comentarii false cu reclame. Da, această opțiune inhibă comentariile în serie, gen chat, dacă eu nu sunt online să le aprobez, dar nu văd o soluție mai bună. M-am săturat să curăț reclamele de prin listă.
E drept că mă voi gândi la asta (noaptea e un sfetnic bun), iar opțiunea antispam am uitat că o am activă...o scot acum că și pe mine mă enervează la alții :D
Mulțumesc frumos pentru așa un comentariu, și pentru sfaturi și urări și aprecieri; chiar mă bucur că „te-ai întins” la vorbă. ;;)