Sub Carapacea de RaC

Skip to the english version Igienă Miresme Igiena orală e foarte importantă, și e păcat că unii dintre noi realizează asta doar când e prea târziu :D Când eram mic mă făleam că n-am probleme cu dantura așa că am ajuns să neglijez acest aspect și tare rău am mai făcut. Acum, acum încerc să repar inconștiența tinereții și să rezolv cariile :) Mersul la stomatolog ar trebui să fie ceva făcut periodic, cel puțin o dată pe lună, iar periajul zilnic după fiecare masă, folosirea aței dentare și clătirea cu apă de gură ar trebui să ne intre în obicei exact ca nevoia de masă sau de somn. Dintre toate problemele cavității bucale, respirația urât mirositoare e de departe cea mai mare. Fiindcă ce-ai în gură se poate ascunde, dar aerul nu poate fi constrâns. Problema e gravă atunci când nu conștientizezi că ai o asemenea problemă și bineînțeles nimeni nu te trage de mânecă să te anunțe.

Animația de duminică Broken Animația de Duminică este preluată de pe Obisnuit.eu - Blog despre tehnologie, cultură generală și altele

„ … vă vine să credeți ?! , … la întoarcere , pur și simplu am izbucnit în plâns , la momentul intalnirii cu ale dealurilor crăiese , căprioarele , … simțeam din nou acea de nedescris trăire a unei vieți reale , … așa se pare ca m-a răsplătit viața pentru apucătura-mi de a alerga pe 1 ianuarie ” Cristi Ungureanu: Amintiri 2012 Se pare că unii din nou au avut mult mai multe de sărbătorit în prima zi a anului. De exemplu, Cristi Ungureanu, despre care vă spuneam cu ceva timp în urmă, a sărbătorit printr-o alergare. Atât pe 1 cât și mai apoi, pe 4 și 6 ianuarie. Nu pot să îmi imaginez cât de bine s-a simțit să fie din nou liber; mă bucur nespus că a reușit să treacă peste probleme și să revină în fugă pe poteci și drumuri naționale. Ești și vei fi în continuare un campion! Știu că ăsta e doar începutul și că de acum lucrurile vor merge înspre mai bine! Să-ți dea Dumnezeu sănătate și glezne tari! de la mine,  numa' bine

Domnul te are în pază și va lucra prin doctori pentru recuperarea ta! Pentru cei ce nu știu Cristi Ungureanu este un om care s-a hotărât într-o zi să se apuce de alergat, motivat de nevoia de a schimba regimul de viață sedentar și dăunător organismului. Pasionat și ambițios a ajuns sportiv de performanță, având la activ multe curse și maratoane. Eu l-am descoperit prin grupul de discuții HPM  și acolo am aflat despre povestea lui și  am înțeles că omul aleargă... și o face cu dragoste și pasiune. Dar iată că viața lui a luat o întorsură neașteptată pe 16 aprilie anul curent, când a fost lovit pe trecerea de pietoni și proiectat 15 metri în decor. A supraviețuit ca prin minune, dar prin ce a trecut nu vreți să vă imaginați. Acum, după multe operații la picior și la cap încă nu și-a revenit complet, încă e nesigur. Este atât de  greu pentru orice om să pățească ce a pățit domnul Cristi, mai ales, imaginați-vă cum e pentru un sportiv, obișnuit cu mișcarea, mereu dor...

Cititorii fideli ştiu că marţea care a trecut am plecat la spital şi fiindcă am promis să revin cu detalii şi noutăţi  vă scriu azi ca să vă pun la curent.

 Cei care au citit articolele mai vechi de pe blog ştiu că am oarecare probleme cu inima. Ei bine ceea ce nu v-am spus e că pe data de 20 ianuarie am fost la Iaşi la consultaţie şi doamna doctor m-a diagnosticat cu sindromul WPW Lateral Drept, iar apoi mi-a spus cât costă intervenţia...sincer îmi venea să o iau la fugă în momentul când am auzit, dar nu puteam... Vă scriu acum cu o veste bună şi anume că am primit fondurile necesare intervenţiei datorită unei doamne minunate care mă cunoaşte personal (şi o cunosc) de doar jumătate de an. E grozav cum ca printr-o minune s-a rezolvat aşa rapid această problemă financiară... Aş vrea să îi mulţumesc dânsei, familiei şi tuturor prietenilor fiindcă îmi sunt alături şi se roagă pentru mine. Sunt programat pentru intervenţie pe data de 22 februarie..adică va trebui să lipsesc de la facultate în primele zile din semestrul 2, dar cred că se va rezolva totul deoarece "lipsesc motivat". Voi reveni cu detalii după ce termin, aşa că st...

Mi-am ridicat ochii din cartea pe care o citeam şi am observat că eram aproape la destinaţie. Am regăsit oraşul schimbat faţă de cum l-am lăsat, dar asta nu ar fi trebuit să mă surprindă deoarece totul în jurul nostru se schimbă. Iată-mă intrând în Iaşi cu ochii înlăcrimaţi. Mi-a lipsit atât de mult? Mi-a fost dor? Mi-e dor de multe lucruri, mi-e dor de tot ce a fost şi mi-e dor de tot ce putea fi. Tocmai citisem în cartea de care amintisem mai devreme ceva interesant. Durerea nu are o evoluţie liniară, de la un maxim scăzând pe măsură ce timpul trece până la un minim de nepăsare ci are o mişcare de zig-zag. Are vărfuri de bucurii şi abisuri de tristeţi, momente în care ne este bine şi momente când .... Adevărul e că nu am putea suporta o durere continuă, ci trebuie să mai avem şi pauze. Slavă Domnului că există acele pauze. Şi da, sunt doar "pauze" fiindcă realmente durerea nu dispare aşa uşor, nu dispare poate chiar niciodată.

foto source via google image search finalmente vacanţă....şi am plecat acasă doar pentru o programare la doctor. Mă aştepta cardiologul, care era, spre surpriza mea, o domnişoară doctor mai exact...(dar nu vă gândiți la prostii, că nici nu am mai intrat în cabinetul ei....aflați mai jos de ce) După cum am  mai spus, eu am obiceiul de a ajunge mereu mai devreme la întâlniri... de fapt cam oriunde aş merge deci am ajuns la cabinet cu jumătate de oră mai devreme decât eram programat (a.k.a. ora 17.30). Mai erau câteva persoane în aşteptare pe scaune dar am găsit loc să stau şi eu (noroc că nu sunt foarte mare). A ieşit pe la 17:10 persoana care se afla înăuntru la consultaţii, şi a intrat domnul care stătea în dreapta mea. Bătrâna care ieşise era așteptată în sală de ginere şi nepoată aşa că s-a mai eliberat sala la plecarea lor.

Ieri am avut un mic colaps emoţional ..am sperat totuşi că de azi va fi mai bine, că voi fi jolly and glad....me again... ei da de unde atâta noroc?? de pe la 4 şi ceva dimineaţa a început ceasornicul să bată ora pulsul  145 ... Am adormit cu chiu cu vai, şi am sperat să fie o criză trecătoare..să îmi treacă până mă trezesc...dar de unde... Dimineaţa la 8 era la fel! Nu mi-a priit cursul de fizică deloc - pe la a doua oră mi s-a rupt firul; nu ştiu ce a mai zis profesorul, şi am aţipit de vreo două ori pentru câteva secunde...A trecut cursul..la seminarul următor am fost mai activ...chiar dacă ceasul de la mână a început să ţipe când am ieşit la tablă (semn că pulsul a trecut de pragul de 158 deci inimii mele nu îi plac problemele de Mecanică Statică). La S.I.M. am fost mai conştient deşi inima nu s-a liniştit... Apoi, după toate seminarele am plecat până la bancă să scut nişte bani. Noroc de un coleg cu maşina care în drum spre casă trecea prin centru şi l-am rugat s...

azi nimic nu e cum trebuie, azi sunt răcit, azi îmi e rău azi mă doare piciorul azi parcă nu mai sunt eu. Vineri mi-am scos ghipsul..deşi nu ştiu dacă ar fi trebuit...piciorul e tot dislocat, calc doar pe partea exterioară a tălpii mai mult... Mă cutreieră gânduri pesimiste că voi rămâne şchiop de la o porcărie de fotbal. Ce mi-a trebuit mie fotbal?? De ce nu am plecat acasă? - adică ştiu de ce, dar nu vreau SĂ DAU VINA PE VIZA DE FLOTANT, sau să acuz organizarea de KKT, fiindcă de fapt e vina mea, că nu mi-am băgat **** în ea de viză şi să plec acasă, aşa cum am fost sfătuit.... Mâ gândesc cu durere că dacă luni doctoriţa nu zice nimic de bine, sau îmi bagă iar ghipsul, şi dacă tantea aia care "îndreaptă oase" nu îmi pune articulaţia la loc tare naşpa îmi sună viitorul. Adică ce viitor e ăla în care nu pot merge la viteza mea normală, cu care v-am obişnuit, sau nu pot pedala corect şi mult timp pe bicicletă ..sau nu pot escalada cămine sau pereţi ... şi o grămadă de a...

Dacă ar fi să-l citez pe Caza :

ştiţi ce e mai nasol decât să nu poţi sta în picioare? să nu poţi sta NICI în fund!! Da, lovitura de ieri mi-a cauzat şi o durere posterioară ... abia dimineaţă în microbusul ce mă aducea acasă mi-am dat seama cât de incomod e.... Nu e de ajuns că de dimineaţă nici nu pot să mai merg decât ţopăind în piciorul stâng... Aventuri, ce mai! Las' că mă fac eu bine şi revin la mersul rapid şi sărituri pe toate gardurile .. :D Mulţumesc lui Caza că m-a dus cu maşina până la autogară, mulţumesc domnului şofer de microbus că m-a ajutat cu bagajul, şi mulţumesc lui Sena că m-a adus cu maşina de la autogară până acasă ... P.S. ştiu că aţi fi vrut să scriu microbuz de la mine,  numa' bine

că nu mai pot de nervi.... Am stat o zi în plus în Galaţi pentru a-mi face viza de flotant conform programului afişat pe net şi la intrarea în cămine...Şi surpriză, aflu în seara asta că nu se mai fac..ci se aşteaptă alegerile, că e nevoie de Cartea de Identitate. Aşadar am petecut degeaba o zi aici, am mai cheltuit şi bani, am pierdut şi o bună parte din timpul rezervat studiului de acasă.

După cum vă ziceam: " prea mult bine mi s-a întâmplat în ultima perioadă, mă tem să nu se întâmple ceva naşpa" V-am spus ieri într-un articol că am o inimă defectă  dar asta era doar din presupuneri. De ceva timp, minim 2 ani, am nişte crize de inimă, că altfel nu le pot numi. Mai exact inima începe să pompeze foarte tare , să bată violent cât pe ce să nu sară ... dacă stau întins pe spate se poate observa cum se mişcă pieptul şi abdomenul antrenate de bătăile inimii. Nu e de la oboseală, nu e de la efort.

nu domnilor, nu sufăr din dragoste (în articolul ăsta) ...am doar o inimă defectă...nu trimiteţi IM că nu am făcut nici un contract cu cei de la Yahoo! sau AOL, deci nu primesc 300 ron la fiecare mass.. brb..cu un alt articol, după o mică pauză...