distracţia de după-amiază

că nu mai pot de nervi.... Am stat o zi în plus în Galaţi pentru a-mi face viza de flotant conform programului afişat pe net şi la intrarea în cămine...Şi surpriză, aflu în seara asta că nu se mai fac..ci se aşteaptă alegerile, că e nevoie de Cartea de Identitate. Aşadar am petecut degeaba o zi aici, am mai cheltuit şi bani, am pierdut şi o bună parte din timpul rezervat studiului de acasă.

Dar să lăsăm asta ...în această după-amiază am ieşit la fotbal cu băieţii. Cine mă cunoaşte îşi dă seama de  antiteza eu-fotbal, dar ce să zic, îmi sunt dragi băieţii. (Caza, Radian, Cornel, Iulică).

Am format două echipe de câte 4 jucători. Eu cu Radian, Caza şi Cornel într-o echipă şi Iulică cu încă trei necunoscuţi (pentru mine) formau cealaltă echipă. Terenul e de fapt de baschet, dar noi am jucat fotbal, "la poarta mică" ..adică se văd în poză barele  de la coşul de basket...

Am jucat bine, am stat bineînţeles în poartă, şi am avut câteva faze bune, am luat şi câteva goluri...distracţie!

La un anumit moment tensionat în meci, adversarii îmi invadaseră careul...nu mai ştiu cine era unde, dar am primit o minge pe poartă, dar sus...am sărit şi am respins-o dar am alunecat şi am pierdut contactul cu solul.

Drept urmare al acestui şut aerian (foarte bun de altfel fiindcă mingea a fost scoasă din careu) am căzut, prinzând sub mine piciorul drept. Nu mi-am luxat glezna, fiindcă nu am căzut cu ea îndoită, fundul meu a prins laba piciorului perpendiculară pe asfalt... asemenea căzătură nu dăunează gleznei dar face ravagii la articulaţia labei piciorului.....

Bineînţeles că s-a umflat, bineînţeles că mă doare de urlu, dar nu am urlat...am continuat să joc, şi când mă simţeam mai bine, am mai apărat o minge cu dreptul ... Fiecare lovitură îmi refăcea durerea, şi în total am încasat vreo 3 lovituri directe în laba piciorului, toate fiind respingeri ale loviturilor pe poartă ....adică nu am luat gol nici cu un picior rupt... Probabil dacă plecam de la prima accidentare acum eram mai întreg, fiindcă simţeam că mă pot mişca pe atunci...dar asta e...mă vindec eu nu e problemă.

Tot în căzătură mi-am întors şi degetul mare de la mâna stângă, şi s-a învineţit la articulaţie, dar durerea nu izbutea să mă cucerească, eu fiind preocupat cu piciorul care urla...

La scurt timp după ce mi-am aranjat piciorul am apărat o minge cu organul sensibil ...ce antipatic îmi e grasu' ală în galben: dă ca nemernicul parcă ar vrea să dărâme poarta... Nici nu îl cunosc şi nici nu vreau să îl cunosc....e genul ăla de băiat macho, fotbalist care se consumă inutil pentru un meci amical...

Asta urăsc eu la fotbal şi la fotbalişti ..adică cei de meserie e logic, primesc bani dar puştii ăştia joacă de plăcerea jocului, CICĂ, şi se consumă degeaba, îşi fac nervi, se ceartă, se bat, pentru ce? pentru o minge în poartă? mi se pare înjositor....

În fine, să nu ne supărăm degeaba....am destui nervi că am stat degeaba până azi pentru o viză stupidă...mai bine făceam cum a zis Mircea, să las baltă viza şi să plec acasă, dar aşa sunt eu....CORECT..respect programele afişate, şi lucrurile stabilite.

Iată că iar am ieşit de fraier fiindcă fac lucrurile aşa cum trebuie ....Nu zic, am avut şi avantaje fiindcă am rămas aici, mi-am scos nişte chestii la imprimantă, am luat cartea de analiză..dar astea sunt detalii pe care le puteam face şi ieri, acum aş fi putut fi acasă, întreg, cu caietele în faţă, lucrând la analiză pentru viitorul parţial....

eh, mai bine aşa, să nu regretăm inutil..e fain să ieşi cu băieţii ...îmi sunt dragi fiindcă aşa sunt ei, oameni, căliţi, nu ca puştii din anul 1, vai de capul lor!

E musai să menţionez că am câştigat meciul....chiar şi cu mine ca jucător, care nici întreg nu sunt bun de nimic. În imagine aveţi deci echipa câştigătoare, de la stânga la dreapta: Radian, Cornel, Caza, Radu .....

de la mine,

numa' bine