De fapt nu se ştie dacă buburuza a întâlnit licuriciul sau licuriciul a întâlnit buburuza dar asta nici nu contează pentru povestea noastră. Ceea ce contează e că buburuza şi licuriciul s-au îndrăgostit şi au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna. Numai că şi-au dat seama că în pădure erau o mulţime de obstacole, lipsite de importanţă pentru alţii, dar care pe ei i-ar putea despărţi: o crenguţă, o pietricică, o frunză...
Şi atunci buburuza şi licuriciul au hotărât să se ţină tot timpul de mână pentru ca nimic să nu-i poată despărţi. Se plimbau împreună prin pădure şi erau foarte fericiţi dar într-o zi..... licuriciul a constatat că buburuza dispăruse.
Nu ştia dacă el i-a dat drumul ei sau dacă ea i-a dat drumul din mână, dar nici asta nu contează în povestea noastră, contează numai că licuriciul, singur şi trist, a căutat buburuza sub fiecare frunză, sub fiecare crenguţă, dar nu a găsit-o.
Iar licuriciul era din ce în ce mai trist şi i se părea că pădurea nu mai are nici un gust, nici un sens, nici un farmec... Şi cum se plimba licuriciul foarte trist, s-a întâlnit cu o furnică. Licuriciul i-a povestit furnicii ce i se întamplase iar furnica i-a spus:
- Licuriciule, poate dacă ai straluci tare, tare, buburuza te-ar vedea, oricât de departe ar fi şi s-ar întoarce la tine.
- Stii că ai dreptate? a spus licuriciul....eram aşa de trist că am uitat să strălucesc! "
de la mine,
numa' bine
eh...au mai postat si altii..original by Dafinoiu as zice..desi nu sunt sigura, dar asta nu conteaza in povestea noastra..conteaza numai ca ti-a placut:)
ReplyDelete