vALLuntar 2013 - Prima recenzie

Gata, v-am ținut destul în suspans și acum sunt pregătit să fac față reacțiilor voastre fiindcă voi încerca să scriu despre prima carte aleasă de mine în campania
vALLuntar - Citește o carte, plantează un pom.

Știu că unii dintre voi sunt nerăbdători să afle titlurile cărților și tare sper să nu vă fi ridicat ceva așteptări iar acum să fiți dezamăgiți. Când m-am înscris în campanie, am citit în regulament că se dau cărțile alese „dacă sunt pe stoc” așa că m-am grăbit să aleg două, înainte să dispară de pe stoc... sau asta era în mintea mea atunci.

Voiam beletristică, voiam un roman și aveam chef de unul de iubire. De fapt mint; am căutat mai întâi la categoria de romane polițiste, dar fiindcă lista era goală, m-am reorientat. Din toate cele peste care mi-am aruncat ochii nu citisem niciuna așa că m-am oprit, fiindcă mi-a atras privirea numele autorului, asupra acesteia. E drept că și titlul m-a intrigat și mi-a stârnit curiozitatea: „O mică glumă”.

Spuneam că la primirea coletului am fost surprins, și acum pot să vă mărturisesc de ce. M-a uimit dimensiunea cărții. Nu mă așteptam să fie atât de subțire, atât de mică.. atât de ușoară... Dar măcar m-am gândit că va fi o poveste interesantă, un roman pe care să îl savurez.

Începutul e frumos, în toiul iernii, un el și o ea (el povestește) pe vârful dealului, privind la derdeluș... Ea cam fricoasă, dar e convinsă de el să încerce... Nu am să fiu spoiler, dar încercam să spun că mi-a plăcut. Devenea din ce în ce mai interesant cum îi șoptea el la ureche cuvintele magice, iar ea era nedumerită fiindcă nu știa dacă le-a auzit cu adevărat sau doar a șuierat vântul în timp ce luneca sania. Da, povestea îmi pare faină, abia așteptam să văd ce se întâmplă, să citesc mai departe... dar nu peste multe rânduri aflăm că iarna a trecut, că acea iarnă trecuse de mult, că prezentul e cu totul altfel și că de fapt, ceea ce speram să fie o poveste de iubire care să mă lase visând, s-a încheiat mult mai subit decât m-am așteptat și m-a lăsat complet stupefiat. Dar ce să-i faci... era „o mică glumă”

Nu, nu am terminat cartea, pentru că, spre deosebire de ce am crezut eu, cartea asta nu e un roman, ci e o colecție de 8 povestiri. (oh, și acum am înțeles eu ce voia să spună descrierea de pe site), așadar abia terminasem prima povestire. Au mai urmat șapte, dintre care doar două au fost mai lungi restul la fel de scurte și puțin interesante. Adică, chiar dacă au fost unele care să înceapă drăguț, aveau finaluri total anapoda. Nu tu iubire împărtășită și chestii siropoase, nu tu iubire fragilă ascunsă în misterele nopții.. doar povestiri de iubire adulteră, iubire neîmpărtășită sau iubire care s-a stins prin căsnicie.

Am citit cartea în ziua când am primit-o, am citit-o în timp ce-mi găteam cina... atât de nerăbdător eram să văd ce descopăr la următoarea pagină... voiam măcar o poveste pe placul inimii mele, dar n-a fost să fie. Am abandonat cartea după ce am terminat-o dar peste câteva zile am recitit-o. Poate acum, cu alți ochi aș fi înțeles altfel lucrurile. Dar n-a fost să fie.

Nu știu... o fi fost de vină faptul că aveam alte așteptări, sau pur și simplu cartea asta n-a fost făcută pentru mine.

Poveștile merită citite fiindcă par destul de triste încât să fie plauzibile, le recomand dacă adori finalurile nescrise, le recomand dacă ești sătul de iubirea aia ideală și siropoasă, dar pentru mine, pentru acest moment, nu asta căutam.

Adevărul e că poate nu mă pricep să scriu recenzii de cărți, dar cu aceste impresii am rămas după citirea „glumei mici” a lui Cehov. Acest articol participă la campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA, și are nevoie de măcar 15 comentarii de la persoane diferite pentru a „planta un copăcel”. (vezi detalii)

Vă mulțumesc pentru ajutor!