Sub Carapacea de RaC

Iată că a sosit timpul să public și a doua recenzie din cadrul campaniei  vALLuntar - Citește o carte, plantează un pom .  Mai sunt doar 5 zile până la încheierea campaniei, așa că e timpul să vă terminați și voi recenziile, să trimiteți comentarii și să pregătiți cazmaua, pentru a planta copăceii strânși.

Gata, v-am ținut destul în suspans și acum sunt pregătit să fac față reacțiilor voastre fiindcă voi încerca să scriu despre prima carte aleasă de mine în campania vALLuntar - Citește o carte, plantează un pom . Știu că unii dintre voi sunt nerăbdători să afle titlurile cărților și tare sper să nu vă fi ridicat ceva așteptări iar acum să fiți dezamăgiți. Când m-am înscris în campanie, am citit în regulament că se dau cărțile alese „ dacă sunt pe stoc ” așa că m-am grăbit să aleg două, înainte să dispară de pe stoc... sau asta era în mintea mea atunci.

Așa cum v-am anunțat cu aproximativ două săptămâni în urmă, m-am înscris la ediția a doua din vALLuntar . Ei bine, iată că a venit în sfârșit săptămâna livrărilor. Anul acesta ne-am adunat 240 de bloggeri în această campanie vALLuntar și mă bucură faptul că de la an la an numărul crește.

Mai mult decât spune afișul, eu nu am ce să adaug.  Care-i rolul meu?  M-a pălit cultura și literatura?  Poate și asta. Eu ... fac afișe, eu fac bannere, eu promovez, eu fac fotografii. Eu... mă implic iar în multe chestii :D (14.feb)  Afiș NOU , catastrofa a fost evitată, salvând oarecum afișul. Ideea nu mi-a aparținut, ci doar realizarea. (11.feb) Lansarea s-a amânat până pe 21 februarie .  Numa' bine... am muncit o zi ca să adun materiale și să fac afișul, am cumpărat ziare, m-am chinuit cu un net cumplit să-l expediez  pentru verificări și reverificări, totul era stabilit, am lansat oficial pe la 1.30 dimineața pe facebook și blog... iar azi aflu că se amână. Mă și începuse așa frumos dimineața...

Într-un amurg, sunt ani de-atunci, mi-am zgâriat stăruitor în scoarța unui arbor- - numele -- cu slove mici, stângace și subțiri. Azi am văzut din întâmplare cum slovele-au crescut din cale-afară -- uriașe.

Am amintit vag, acum câteva zile, într-un articol cu versuri, despre faptul că m-am pus pe citit. De aceea mi-am făcut un program de minim o oră de lectură pe zi. Cartea pe care tocmai am terminat-o se numește „ Colind de Crăciun”  și e scrisă de Charles Dickens. Da, știu! Au trecut sărbătorile de mult, dar eu abia am găsit-o și pot să vă spun faptul că prima „poveste” din această carte este cea care dă numele volumului, celelalte patru având doar o vagă legătură cu sărbătorile de Crăciun. Cu toate acestea, toate au fost minunate. Am râs și plâns, am trăit mici episoade de visare cu ochi deschiși. Asta e doar introducerea, pentru că de fapt, azi vă voi vorbi despre altceva. Despre o campanie care mi-a fost adusă la cunoștință, o campanie ce vine la fix cu noul meu program de lectură și cu spiritul meu de ecologist.

” Vezi că se confirmă bârfa despre mine: Te-am lăsat deodată crud şi nefiresc Totuşi ţine minte, ţine bine minte Te salvez de mine fiindcă te iubesc. ” (Adrian Păunescu - Orație de Nuntă)

Am ajuns acasă: în sfârșit puțină relaxare, puțin timp cu mine, cum zic americanii :)) (cel puțin în filme) De fapt, am venit acasă ca să mai prind câteva zile de muncă.... Da, munca fizică m-a ajutat mereu să-mi duc mintea departe, departe de „probleme”, m-a ajutat să gândesc și tocmai asta am să fac de mâine: să muncesc și să gândesc! Chiar aveam nevoie de o evadare pentru a lua niște decizii și a mă pune pe picioare. Acum, că tot am ajuns acasă am apucat să văd și eu televizorul, că nu ne-am întâlnit de multă vreme :)). Și iată ce film drăguț am urmărit... 

[...] ”Nu ne dezvăluim oare încet și parțial celor pe care începem să-i iubim? Nu alegem cât să le dezvăluim și când? Nu ne e teamă că vom fi judecați sau respinși pentru ceea ce suntem, cel puțin la început, până când vom deveni mai intimi și ne vom simți mai în siguranță sub privirile celorlalți” [...]

V-am povestit acum ceva vreme romanul " Scrisoare de Dragoste " a lui Drumeş. Am povestit pe scurt şi de aceea revin acum la o secvenţă importantă din roman şi anume nunta protagoniştilor şi condiţiile impuse de Ghiocela (da, folosesc tot poreclele). Pentru cei ce nu au citit încă romanul sau nu au ajuns la partea amintită, voi relua în câteva cuvinte firul naraţiunii.

Da, după cum vă informam în articolul anterior...scris tot azi dar înainte să mă odihnesc, am terminat de citit " Elevul Dima dintr-a şaptea ". Recunosc faptul că am citit cartea doar fiindcă autorul ei e Mihail Drumeş, altfel, numele nu m-ar fi tentat.

Nu cred că mai este un mister faptul că am citit şi sorbit cartea " Invitația la vals " de Mihail Drumeș. Asta se întâmpla acum 4 ani cu aproximație, tocmai de aceea aș dori să o recitesc, dacă o găsesc pe la anticariat. Cartea a apărut în 1937 şi a fost bestseller-ul lui Drumeș iar un an mai târziu apare " Scrisoare de dragoste".  Știind că îmi place Drumeș sor-mea mi-a dat două romane " Scrisoare de Dragoste" şi " Elevul Dima dintr-a şaptea" (1968). Cum în timpul săptămânii nu găsesc timp pentru lectură, le folosesc pentru a ucide timpul călătoriilor cu trenul (mai ales că acum sunt mai mulți kilometri de parcurs). Așadar weekendul acesta am citit " Scrisoare de Dragoste " și voi face o trecere în revistă asupra sa prin prisma gândurilor mele.

În ultimii doi ani ai vieţii mele am citit, cred, mai multe cărţi decât în ceilalţi 18 ani precedenţi. De asemenea am văzut mult mai multe filme...