Scrisoare de Dragoste

Nu cred că mai este un mister faptul că am citit şi sorbit cartea "Invitația la vals" de Mihail Drumeș. Asta se întâmpla acum 4 ani cu aproximație, tocmai de aceea aș dori să o recitesc, dacă o găsesc pe la anticariat. Cartea a apărut în 1937 şi a fost bestseller-ul lui Drumeș iar un an mai târziu apare "Scrisoare de dragoste". 

Știind că îmi place Drumeș sor-mea mi-a dat două romane "Scrisoare de Dragoste" şi "Elevul Dima dintr-a şaptea" (1968). Cum în timpul săptămânii nu găsesc timp pentru lectură, le folosesc pentru a ucide timpul călătoriilor cu trenul (mai ales că acum sunt mai mulți kilometri de parcurs). Așadar weekendul acesta am citit "Scrisoare de Dragoste" și voi face o trecere în revistă asupra sa prin prisma gândurilor mele.

Fiindcă se anunță un articol lung, vă pun la dispoziţie şi o coloană sonoră, în temă cu subiectul, pentru cei care preferă lectură acompaniată.

Foreigner - I Want To Know What Love Is

Ascultă mai multe melodii

În roman ne sunt prezentate două personaje, și le voi numi funcţie de poreclele lor Ghiocela şi Ivar . Undeva pe parcursul vieţii destinul face ca cei doi să se întâlnească.

El orfan de tată pe care l-a pierdut în război, un om deştept, cu o condiţie materială nu foarte bună, trecut prin viaţă , acum la al doilea doctorat, fără să fi întâlnit dragostea adevărată, ci doar fizic, om al cărui ţel este să îşi facă o condiţie materială care să îi permită să îşi scrie opera: Istoria Literaturii Universale. (mie mi se pare un lucru inedit cum s-a gândit Drumeş să numească acest personaj; chiar dacă e printr-o poreclă şi nu prin numele adevărat, ne duce cu gândul la  avar, astfel ne arată caracteristica sa principală. Exact ca în dramaturgia lui Caragiale .... de m-ar auzi profa de română de la liceu...).

Ea, orfană adoptată de fosta directoare a şcolii, studentă, cuminte, fecioară, frumoasă din cale afară, naturală, modestă  Atrăgea numai invidie din partea fetelor şi dragoste din partea băieţilor; fată subţire, trasă prin inel, cu sâni fermi invidiaţi de asemenea de toate colegele ei (nu aş fi zis asta dacă nu ne-ar fi fost atrasă atenţia de mai multe ori în decursul romanului ... Drumeş avea gusturi bune)... În fine idealul feminin: frumoasă, deşteaptă, fecioară....aţi înţeles ideea ..imaginaţi tot ce e mai frumos din lume şi comprimaţi în acea persoană (de ce nu eram eu în locul acelui Ivar)

La început, în acel tren care îi aduce împreună, el este bineînţeles vrăjit de frumuseţea ei, dar ea nu caută să socializeze. Din toate încercările lui de a lega o conversaţie, şi din replicele fiecăruia îşi dau seama unul despre celălalt că au şi ceva în cap nu doar aspect frumos (în cazul ei) şi colţuros (în cazul lui) - vedeţi, v-am spus că frumuseţea nu ţine numai de aspectul fizic... Nu fac cunoştinţă în mod formal, lăsând la mila destinului dacă se vor mai întâlni sau nu. Amândoi rămân marcaţi de această întâlnire dar viaţa continuă.

Şi cum povestea nu se termină aşa, iată că s-au întâlnit din nou la un cinematograf. Ea, scoasă în oraş de un coleg care nu a mai apărut (Bob) şi el la fel, rămas fără parteneră îi oferă biletul, surprinşi la culme când Ghiocela se întoarce spre el şi se recunosc. De această dată stau mai mult împreună şi discută, niciunul din ei nu înţelege nimic din filmul ce rula pe ecran fiindcă aveau alte preocupări. Fac cunoştinţă, dar continuă să folosească poreclele date anterior când încă nu se cunoşteau şi continuă să se întâlnească o dată sau de două ori pe săptămână.

Relaţia e frumoasă, decurge lin şi uşor ...evoluează sănătos, un sărut pe ici pe colo, nimic vulgar nu ne este prezentat. Totul e de o frumuseţe de invidiat aş spune. Problema care se iscă între cei doi e determinată de Bob; nu deageba am amintit numele lui. 

Ivar şi Bob fiind vechi colegi, se întâlnesc din greşeală iar BOBitocu' se laudă, ca să îşi umfle el orgoliul de mare cuceritor, cum că a avut-o pe Ghiocela şi că e bună tare în pat.

Greşeala, în adevăratul sens, nu e a BOBitocului ci a lui Ivar fiindcă în loc să vorbească cu fata, să întrebe franc, se supără îngrozitor şi se gândeşte obsesiv că el a tratat-o frumos, şi că nu face nimic cu el dar cu alţii a făcut...chestii stupide, care ar putea fi evitate prin simpla discuţie "la rece". De aceea vă spun copii: comunicaţi, spuneţi-vă tot, fiindcă altfel "se duce dracului" relaţia mai devreme sau mai târziu.

Asta ar fi prima greşeală: că nu a comunicat. A doua greşeală e că a vrut să ia cu forţa ceea ce nu venea de la sine. Au ieşit la restaurant, la un separeu care avea şi divan.... a făcut cum a făcut ca să stingă luminile şi să se întindă amândoi în pat (Ghiocela cu toată încrederea şi neştiinţa ..ba chiar habar nu avea la ce  e pus divanul în restaurant) Bineînţeles că a sărit ca împuşcată când el a căutat mai mult şi s-au certat după acest eveniment, dar a fost iertat la câteva săptămâni parcă (idiotul! trebuia bătut tocmai pentru că nu a ştiut să spună!!). A sunat pe BOBitoc să îi ceară socoteală în acea seară, dar fiind bărbat prost s-a lăsat prostit de marele Don Juan, şi a ajuns să creadă că fata se preface... că de fapt vrea, dar nu se lasă uşor

După ce s-au liniştit apele, şi a fost "uitată" fapta, întâlnirile dintre cei doi au continuat, el având acelaşi plan. Orbit de acest ţel, au mai mers la un separeu, la alt local... dar de data aceasta a exagerat; ne este descrisă mai degrabă o luptă... care se sfârşeşte cu nasul spart al lui Ivar şi fuga fetei (mi-a plăcut descrierea, cum l-a doborât ea pe animal...)

De data asta a durat mai mult cearta, (e logic că o fată îndrăgostită găseşte loc de iertare dacă se insistă corect)....şi el a reuşit în primul rând să discute cu ea, spunându-i tot ce s-a întâmplat, că Bob a fost cel care i-a spus prostia şi mai ales că el (urmărind-o) a fost acolo să o ajute şi să o care în braţe când a avut accident în plină stradă. Poate, dacă nu era accidentul nu ar fi acceptat nici să discute cu el (zic poate fiindcă aşa spune şi ea în carte).

El îşi dă seama că singura metodă de a se culca cu ea e să o ia de nevastă aşa că o face, cu gândul că atunci când se va sătura de ea fizic va putea divorţa să îşi îndeplinească ţelul de a se cununa cu o fată cu zestre mare, care să îi asigure condiţie financiară. Cândva în discuţiile lor, când erau încă la început, când era încă frumos, el i-a mărturisit că ţintuieşte să se însoare cu o fată bogată, de aceea, acum când el îi cere mâna acceptă dar o face foarte calculat, cu reguli stricte: nu vrea dragostea de-a sila deci dacă apare ceva diferenţe sau pofte spre altceva, se vor despărţi simplu, fără  sacandal inutil, vroia apartament separat de mama ei vitregă, apartament cu dormitoare separate pentru cei doi soţi.

Ghiocela este personajul de admirat în toată povestea asta (deşi mi-a părut puţin rău de Ivar). Pe lângă faptul că era femeia perfectă înainte de măritiş, a devenit soţia perfectă după măritiş. Era jovială, mereu nouă, mereu ieşea de faţă cu soţul gata aranjată (de aceea a vrut camere separate), mereu se juca cu soţul, trebuia fugărită şi prinsă (nu uşor) chiar şi pentru o sărutare, era mereu inovatoare, şi (după cum spunea Ivar) mereu  alta. Avea de asemenea o imaginaţie bogată, scrisese o carte şi o nuvelă înainte de nuntă (şi un roman mai târziu în povestirea noastră). Scopul ei era să nu lase monotonia să omoare cununia, să nu îşi plictisească consorţul, să nu îl lase să se sature de ea (deşi nu ştia că asta era ideea lui iniţială). Mi se pare o chestie superbă, fiindcă o femeie dacă îşi pierde misterul , dacă îşi pierde noutatea, devine plictisitoare, aşa cum se sugerează uşor şi în carte. De aceea  probabil (deşi e vina bărbaţilor) apar fenomenele de infidelitate în cuplu.

Şi el era cu adevărat vrăjit de ea deşi nu şi-a dat seama. Au trăit împreună doi ani până când află de fata unui anume Apelevianu (persoană importantă, bogată şi cu influenţe). Se angajează la acest Apelevianu şi încearcă să-i  curteze fata  dar cu complicitatea majordomului şi a soţiei acestuia (care îi aduce jurnalul domniţei), află că de fapt nici nu trebuie să se chinuie, că fata deja e vrăjită fără să fi făcut nimic.

Ca să mărească numărul prostiilor, Ivar nu se desparte de Ghiocela aşa cum au discutat la începutul căsătoriei ci plănuieşte să o prindă cu un amant, să dea vina pe ea că a fost infidelă. Aranjează astfel cu Relu nepotul lui Apelevianu să o curteze pe Ghiocela ca mai apoi, prinşi cu mâţa-n sac, el  să dea divorţ spre a se căsători cu "averea".

Ghiocela în schimb e prea perfectă pentru a face asemenea prostii... aşa că Relu renunţă să mai încerce şi îi spune adevărul. Ea este buimacă la aflarea veştii, dar corelează cu comportamentul ciudat al soţului, şi decide să joace până la capăt scena, aşa că se sărută cu Relu ştiind că Ivar abia intrase în casă. Scandal, se ceartă cei doi, ea pleacă din apartament, Relu nu mai discută cu Ivar ci ia apărarea fetei, ajutând-o cu avocat de divorţ şi cu susţinere morală, materială şi tot ce îi mai trebuia. Se îndrăgostise de ea ... şi dreptate avea .... E acolo să ajute şi să suporte cheltuielile când mama vitregă a Ghiocelei moare şi ajunge parte din familie. Peste scurt timp cei doi se căsătoresc, deşi pentru Ghiocela nu e acelaşi lucru. Ţine la el fiindcă are multe calităţi şi nici nu e urât, dar nimic nu se compară cu prima iubire.

În al doilea plan, Ivar reuşeşte să se căsătorească cu Jebs (porecla fetei lui  Apelevianu) bineînţeles fără ca cineva să ştie că el a mai fost căsătorit. Acum se vede om înstărit, cu înalte funcţii, acolo unde voia să fie, dar mereu muncind, mereu surmenat, mereu se împinge la extrem fiindcă acum, îşi atinsese scopul îmbogăţirii şi începea să regrete despărţirea de Ghiocela. Îşi dă seama că  a iubit-o cu adevărat dar că nu mai are ce face legat de asta.  Comportamentul său este observat de toţi, mai ales de soţie şi i se recomandă o vacanţă în străinătate.

Coincidenţa (sau destinul...cel bine evidenţiat în decursul romanului) face ca cele două cupluri să se întâlnească în Italia: Ghiocela şi Relu erau în luna de miere, Ivar şi Jebs în vacanţă. De dragul lui Jebs, se păstrează aparenţele, dar începe un tango şi Relu iese (mai mult forţat decât invitat) la dans cu Jebs şi cei doi rămân singuri şi încep să discute despre trecut şi sentimente despre prezent şi despre suferinţă - în fine cam ce se discută în aces caz. Ivar mărturiseşte că a citit cartea ei, carte inspirată din viaţa lor, carte în care protagonistul se sinucide de dorul femeii pierdute) . Ghiocela nu mai rezistă şi izbucneşte în lacrimi, Apar şi dansatorii şi iese un scandal... se dă totul pe faţă şi cei doi masculi decid să se dueleze cu martori a doua zi.

Spiritele încinse pleacă fiecare la camera sa, Jebs află toată povestea şi decide să se despartă de soţul ei izoleazându-se  în camera sa până la plecarea acasă. Ghiocela îl vizitează pe Ivar în aceeaşi noapte în încearcarea de a-l convinge să renunţe la duel, cu gând chiar să îl împuşte de nu o va face. Cei doi se ceartă încercând să ia stăpânire asupra armei, şi ca rezultat arma este aruncată peste terasă. Deşi Ivar îşi mărturiseşte dragostea nimic nu mai poate fi reparat, Ghiocela amintindu-i de cele spuse la despărţire, că va suferi după ea deşi va avea toate bogăţiile din lume, dar nu va mai putea face nimic. Mai ales că ea e acum însărcinată cu fiul lui Relu.  Auzind aşa ceva Ivar dă în retragere şi înţelege că situaţia e fără întoarcere, regretă ceea ce a făcut şi se desparte de Ghiocela promiţând că nu îi va mai tăia vreodată calea.

Duelul este anulat dar dimineaţă Ivar găseşte pistolul aruncat cu o seară înainte, şi îl ia cu gând să se sinucidă. Acest gând evoluează într-un plan; decide să însceneze un accident pentru a nu fi un învins, pentru ca nimeni să nu creadă că şi-a curmat singur viaţa.

Cartea se încheie cu Jebs şi Ivar morţi. S-au sinucis, mai înâi ea, apoi el care, văzând ce a făcut ea, nu a mai rezistat.

***

Îmi place că nu e o poveste fantezistă, adică nu e ca în filme: s-au văzut, s-au plăcut, s-au iubit până la adânci bătrâneţi. E de vis, e foarte frumos... cu toţii am vrea asta, dar rareori se întâmplă. Dar autorul merge mai departe de acel deznodământ al unui film de dragoste, trece de punctul de iubire maximă....ajunge în mizeria vieţii reale, arată cum nu ştim să apreciem ceea ce avem, arată că mereu goana după bani ne distruge.

E important să ştii să iubeşti necondiţionat, ar fi frumos să nu ne gândim la bani, să fii sărac lipit pământului şi totuşi să fii fericit că eşti alături de persoana iubită. Aşa ceva nu ai să vezi niciodată fiindcă lipsa banilor iscă certuri, ai nevoi, ai dorinţe, pe care nu le poţi îndeplini. De asemenea sumele mari de bani ne fac să uităm de dragoste, suntem materialişti.

Dar în roman  nu ne sunt prezentaţi doi cerşetori care deşi se iubesc se despart în căutarea banilor, ci e vorba de doi oameni culţi, unul are 2 doctorate... e ditamai deşteptul, iar cealaltă, cea lucidă, e proaspăt absolventă. Şi chiar şi acest om deştept face prostii în dragoste din cauza setei pentru bani, sete întipărită în minte de când era mic.

Mă disperă cât de inconştienţi suntem ..cât de inconştient a fost Dinu (Ivar) şi cum nu s-a mulţumit să aibă cea mai frumoasă femeie din lume trăind din ce câștigau amândoi .. şi nu le mergea prost..ci a vrut mai mult ... Frate, ar trebui să pupi şi picioarele ei..să te miri în fiece zi "ce vede frumuseţea asta la o bestie ca mine?" ..să fii fericit cu ce ai mai ales la cât de frumos este prezentată relaţie.

Fără să vreau mi-am amintit de Ion (apărut în 1920 scris de Liviu Rebreanu), alt prost al literaturii române....povestea seamănă atât de bine, (oare e inspirată) doar că era la ţară şi prostul a fost ucis, nu s-a sinucis ...ăla chiar că a fost prost, dar Dinu nu era....ba dimpotrivă ... doar că e acceaşi dorinţă de îmbogăţire.

Nu zic, şi eu ţin la bani, dar mă consider mult mai conştient  de atât. Nu m-aş călca în picioare pe mine sau pe cineva drag (iubit) pentru îmbogăţire.

În concluzie, poţi fi oricât de deştept, dacă nu ai valori morale şi mai ales dacă nu ştii să iubeşti şi să recunoşti iubirea, degeaba!!

P.S. era altfel formulat în gând, în tren, dar păcat că nu am un cititor de gânduri, să transfer în format digital ce gândesc. Voi reveni cu alt articol în scurt timp, că am de recuperat un weekend de gânduri ...

Salutări cititorului şi cititoarelor (din cei care s-au anunţat şi tuturor celor ocazionali)

de la mine

numa' bine