Wednesday, December 13, 2006

Să ne gândim... la trecut

De ce suferim când ne despărţim de cineva? Bine, sunt şi cazuri în care despărţirea este lipsită de suferinţă..când realaţia a ajuns în acel punct în care abia se mai poate numi relaţie. Dar nu acesta este subiectul discuţiei. Toţi vrem ce e mai bun în lume. E şi normal să vrem lucruri mai bune, mereu mai bune decât ce avem deja... e legea firii..evoluţia. La începutul relaţiei, toate micile defecte ale partenerului sunt trecute cu vederea, iubirea e maximă. Spun mici defecte fiindcă dacă ar fi mari, sunt slabe şanse să se înfiripe o relaţie. Dar cu timpul toate acestea lucruri revin şi constituie motive pentru finalul relaţiei. Nu, nu generalizez, dar cam astea sunt motivele despărţirii. Nu neapărat defectele pe care nu le-am vazut la început "din dragoste" dar acele defecte care se accentuează în timpul relaţiei....suntem oameni, ne schimbăm mereu...dar nu întotdeauna spre bine.
Dar până în acel moment critic, al despărţirii, există perioada de fericire! În sfârşit după multe greutăţi întâmpinate, reuşeşti să fii cu persoana iubită. Totul este magic, vezi lumea altfel, trăieşti altfel fiecare zi...poate pentru prima oară te simţi complet. Simţi că viaţa ta e perfectă exact aşa cum e acum. Iubeşti şi eşti iubit...sentimentul cel mai frumos din lume....să te simţi iubit...şi să poţi să faci pe cineva să simtă acelaşi lucru.....totul e armonie.... Dar... se termină. Sunt două cazuri: unul ar fi atunci când relaţia începe să meargă prost cu mult înaintea despărţirii..atunci despărţirea e iminentă, şi suferinţa e mai mică...te simţi uşurat că s-a terminat. Al doilea caz ar fi despărţirea bruscă. Totul e frumos, "love is in the air" şi deodată nimic...s-a terminat. Mai întâi apare nedumerirea...adică tu încă iubeşti, partenerul dă semne că te iubeşte..şi totuşi ziua următoare totul e terminat.
Urmează etapa dureroasă....suferi din cauza despărţirii. De ce? Păi simplu....am vrea cum am spus ce e mai bun..şi când am găsit ceea ce căutăm, vrem să păstrăm pe veci starea de fericire şi împlinire. Dar s-a încheiat...iubirea de mai devreme a dispărut fără să îţi dai seama. Iubeşti, dar suferi că nu mai eşti iubit. Pot fi contrazis..chiar vă rog (jos este un link spre a adăuga comentarii....folosiţi-l cu încredere)

Ce ar fi dacă...ar exista relaţii temporizate. Bine suntem împreună de azi la ora 15.00 până la sfărţitul lunii decembrie 0ra 00.00 (om nou de anu' nou). Da...acum am realizat că seamănă cu Sweet November (pentru cei care au văzut filmul). Tocmai asta e şi ideea...o frumoasă poveste de iubire; terminată exact când iubirea era maximă. Dacă am şti dinainte când se termină am fi pregătiţi. Dar aici apare iar o problemă....în acel moment ne simţim atât de bine încât nu vrem să încheiem....niciunul din parteneri nu ar vrea să piardă acel sentiment. Şi totuşi trebuie....pentru a nu ne aminti decât frumosul, dragostea....privirea din ochii iubitei la vederea ta...aceeaşi privire pe care o are un copil în dimineaţa de crăciun la deschiderea unui cadou. O privire care într-adevăr valorează cât o mie de cuvinte....Privire în care îi citeşti iubirea....privire ce te răscoleşte şi îţi dă fiori ... îţi dă siguranţa sentimentelor ei.....privire pe care am pierdut-o...

Ha, 2020, învie blogul, prin YouTube

Vreau să revin pe YouTube și să reluăm ce făceam cândva... poate, poate, ușor, ușor, revin și pe blog Dacă vă place și vreți să mai vedeți,...