Sub Carapacea de RaC

image source Până ieri blogul meu era puțin cam trist. Adică ultimul articol era cam trist și scris cu mult timp în urmă. Nu e nevoie să fii un geniu ca să-ți dai seama că am avut o perioadă cam întunecată la început de 2014, chiar după ce lucrurile păreau să meargă atât de bine... Dar răul a trecut (?) și acum sunt ok, sunt împăcat și cu mari dorințe și visuri pentru viitor... și mari planuri (cel puțin pentru viitorul apropiat). Ca parte integrantă a stării mele de (să-i zicem) deprimare, a fost statul în pat urmărind un serial... (asta când nu dormeam sau lucram). Poate știți că eu nu sunt un mare cinefil, nu sunt la curent cu ce e nou și nici din vechile filme nu cunosc prea mult. La seriale rar mă uit fiindcă TV-ul a fost cam departe și niciodată nu apucam să urmăresc în întregime un serial. Dar cum toată lumea „închiriază” filmele de pe torenți, am reușit și eu să văd câteva seriale. De exemplu, Heroes (2006-2010)  am început să-l văd la TV și am terminat sezoane...

Nu-mi vine să cred cât timp a trecut de când nu am mai stat așa la birou să scriu ceva pe blog. Deși aparent am fost activ pe blog, adevărul e că dacă nu luăm în calcul articolul de la crăciun, toate celelalte au fost fie scrise cu mult timp în urmă și programate să fie publicate automat, fie au fost tutoriale pentru că de fapt, trec printr-o perioadă foarte nașpa pentru mine și am timp de blog și de scris, chiar dacă aș avea multe de zis. Fizic n-am nimic, poate doar oboseală, dar pe celelalte planuri sunt destul de „la pământ”. Bineînțeles nu pot să las asta să se vadă în tutoriale, pentru că mi-am propus, începând cu 01.01.2014 să public în mod constant câte un tutorial pe săptămână, miercurea!

Prin geamul trenului care tocmai se punea în mișcare, privirea îmi străbătea întunericul nopții, urmărind cum ea rămâne în urmă, în gară, într-o ploioasă seară de luni, 30 septembrie. Atunci am văzut-o pentru ultima dată, dar nu era nici urmă de tristețe sau regret în gândurile mele, ci pură adrenalină fiindcă totul se întâmplase atât de repede. Atât de repede că abia abia am reușit să prind trenul înainte ca acesta sa părăsească gara.

To get in the mood, first click play: Last night, after work, or better said, after getting home from work, I got a call from my dear old friend Mircea who just wasn't in the mood for sleep and came up with the idea to go out. As most of you might know already, I don't usually go out unless there's an occasion or if I'm visiting another city for example, but it's been so long since the two of us spend some time chatting that I just could not refuse. This song was playing last night at the radio and it intrigued us both. Of course we had no idea of the name of  the song or the artist playing, but Mircea's phone found all those informations for :) It is now my new obsession... musical obsession that is! Yeah, as you can see I'm back! I know few of you missed me, and I would like to thank you. I'm not gonna lie, it is kinda nice to be missed because it shows that you care and that all of this is not in vain. I have no idea what the future ho...

Mulțumesc! Anul ăsta m-ați surprins... Mulțumesc! În altă ordine de idei...sunt bine, respir mai ușurat (puțin mai ușurat) zilele astea, dar mai am câteva hopuri de trecut, apoi pot spune că e vacanță.... încă puțină răbdare și revin! Mulțumesc!

Weekend-ul acesta, ca și altele dinainte, am fost până acasă să rezolv diverse lucruri. Când spun „weekend” să nu vă imaginați că mă refer la două zile întregi (sau trei, cum e pentru unii) ci e vorba despre câteva ore, fiindcă ajung în Roman sâmbătă la amiază și plec înapoi la Galați duminică dis-de-dimineață. Spre deosebire de alte dăți, din nu știu ce motiv, ieri cei de la CFR mi-au modificat ruta și în loc să schimb 2 trenuri, am schimbat 3, deci am făcut 7 ore și 15 minute pentru 250 km, de la Galați la Roman. Este trist, al naibii de trist! Am stat o oră în Mărășești și o altă oră în Adjud, dar încă nu am înțeles DE CE? Am mai mers la ora asta, sâmbăta, de mai multe ori, dar niciodată nu am avut 2 schimbări.

O fi din cauză că sunt răcit, o fi din cauză că pedalez pe timp de zi... o fi din cauză că marți am fost plecat pe drumuri sau poate pur și simplu recuperez nopțile pierdute în trecut, lucrând la diverse proiecte... Nu știu exact de ce, dar sunt foarte obosit. Ieri după facultate am mâncat și apoi m-am apucat de lucru la un proiect.. de fapt am continuat ce începusem la ore. Dar pe la ora 4 mi-am zis că pot dormi vreo jumătate de oră - sau o oră, apoi să-mi reiau programul zilei de Miercuri.

Eu urăsc să fiu în întârziere, eu urăsc să  spun ceva și să nu mă țin de cuvânt și așa urăsc să mi se schimbe planurile fără să pot controla acest lucru. Azi la ora 18 aveam o întâlnire importantă. Dis de dimineață era programat să plec (plecăm) din oraș în interes de facultate... Era totul foarte clar, și anume: ne întoarcem până la ora 17:00. 

Am descoperit pe 15 martie o melodie care are un videoclip destul de interesant. Știu că era 15 martie fiindcă atunci am început acest draft, dar până azi nu am scris decât link-ul spre video și ideea principală. Acum, dacă tot sunt pe tren și ca prin minune am priză care funcționează, îmi permit să folosesc timpul până schimb trenurile ca să vă povestesc ce anume am conștientizat când am văzut clipul de mai jos:

Azi n-am avut timp de prea multe cuvinte scrise...

Am găsit pe nuaisacrezi.ro  o listă de 100 lucruri pe care trebuie să le faci de-a lungul vieții . Destul de interesantă, zic eu, așa că m-am gândit să o preiau, să tai de pe ea ceea ce deja am făcut și să o dau mai departe ca leapșă. Așadar, iată lista, cu tăieturile de rigoare:

Am ajuns acasă: în sfârșit puțină relaxare, puțin timp cu mine, cum zic americanii :)) (cel puțin în filme) De fapt, am venit acasă ca să mai prind câteva zile de muncă.... Da, munca fizică m-a ajutat mereu să-mi duc mintea departe, departe de „probleme”, m-a ajutat să gândesc și tocmai asta am să fac de mâine: să muncesc și să gândesc! Chiar aveam nevoie de o evadare pentru a lua niște decizii și a mă pune pe picioare. Acum, că tot am ajuns acasă am apucat să văd și eu televizorul, că nu ne-am întâlnit de multă vreme :)). Și iată ce film drăguț am urmărit... 

Skip to the english version Unul din cele mai minunate lucruri care mi s-au întâmplat până acum, a avut loc luna trecută, când am avut ocazia să merg la radio și să vorbesc în direct. Am fost invitat la radio pentru a vorbi despre ShoeBox, iar după interviu, total ad-hoc, am decis să prelungim emisia cu încă o oră și am realizat o super emisiune (părerea noastră dar și a ascultătorilor).

Skip to the english version Dacă tot am supraviețuit celor două iminente apocalipse, putem numi acest 2013 drept „ Anul 0 de după apocalipse ”. De ce nu anul 1? Pentru că e un fel de „an pilot”. Încă nu știm dacă apocalipsa nu cumva a rămas blocată pe undeva și va veni, așa că stăm în probe până anul viitor. Da dragilor, e un nou an, și această postare trebuia să fie cu mult mai devreme scrisă, dar din nefericire timpul nu mi-a permis. Ar fi trebuit să fie prima postare din acest an, dar fiindcă nu am reușit să finalizez luna trecută articolul despre shoebox , am reprogramat lucrurile. Ce vreau să spun cu toate astea? Faptul că anul acesta va fi diferit, anul acesta se vor produce o grămadă de schimbări în viața mea, pe toate planurile posibile. Da, e drept că schimbările au început de multișor.. de prin toamnă (adică începerea anului universitar) dar de acum vor fi mai ușor, poate, de observat. Că tot vorbim de schimbări, trebuie să spun musai că vor fi schimbări și ...

Muzică M-a îndrăgostit de Galați Prefață: Ieri 17 noiembrie 2012, cu ocazia Zilei Internaționale a Studenților, la Casa de Cultură a Studenților s-a organizat o festivitate de premiere și un mini spectacol. Au fost premiați studenți de la toate facultățile iar mai apoi au destins seara, în ordinea urcării pe scenă, trupa de teatru „ De ce Ficatul ”,  trupa de dans „ BBoyz Only ” și Florin Chiriac .

Ce rost mai are să ajungi pe scenă dacă în public nu e nimeni cunoscut?  La cine mergi când ieși din lumina reflectoarelor? Da, anul ăsta e cel mai nașpa de până acum.

It's  Wordless Wednesday !

Check for english version below Blogging Pentru că m-am săturat Ați mai auzit de bloguri fotografice care să nu conțină fotografii? Ați mai auzit de fotografi declarați care să nu pună măcar o imagine la un articol etichetat „fotografii” sau „poze” sau „fotografie”? Ați mai văzut articole scrise de fotografi care să descrie un peisaj fără să arate măcar o imagine? Și toate acestea după ce a anunțat că „ aveau camera la îndemână ”. Ați mai văzut bloggeri care să scrie în articole ceva ce abia are legătură cu titlul? Ați mai văzut bloggeri care să scrie constant pe o temă despre care au spus că nu vor scrie în veci? Ați mai văzut articole care au atașată o imagine ce nu are nici o legătură cu subiectul discutat? Cum am pus eu acum, de exemplu? Eu da! Poate de aceea am să curăț lista din Google Reader și probabil am să iau o pauză de la online...

Check for english version below Despre mine Cadouri Eu sunt un om critic, eu sunt un om atent la detalii, eu sunt un om mofturos, eu sunt un om cu simț practic. Nu-mi place să primesc daruri; mai bine îmi dai cu ceva în cap decât să-mi faci un cadou, fiindcă eu sunt un om greu de mulțumit și foarte ușor de dezamăgit.