Sunday, May 19, 2013

Moment de respiro?

Weekend-ul acesta, ca și altele dinainte, am fost până acasă să rezolv diverse lucruri. Când spun „weekend” să nu vă imaginați că mă refer la două zile întregi (sau trei, cum e pentru unii) ci e vorba despre câteva ore, fiindcă ajung în Roman sâmbătă la amiază și plec înapoi la Galați duminică dis-de-dimineață.

Spre deosebire de alte dăți, din nu știu ce motiv, ieri cei de la CFR mi-au modificat ruta și în loc să schimb 2 trenuri, am schimbat 3, deci am făcut 7 ore și 15 minute pentru 250 km, de la Galați la Roman. Este trist, al naibii de trist! Am stat o oră în Mărășești și o altă oră în Adjud, dar încă nu am înțeles DE CE? Am mai mers la ora asta, sâmbăta, de mai multe ori, dar niciodată nu am avut 2 schimbări.


Atâtea ore pe tren (dus și întors) am tot meditat și am visat (că am dormit parțial de fiecare dată) și mi-am dat seama că mă agit prea tare și pentru prea puțin. Adevărul e că vreau o vacanță, vreau să scap de toate astea, de tot stresul, de termenele limită, de agitația asta în care mă aflu.

De când am început munca mi-am introdus un motiv în plus de stres și agitație și tot la asta mă gândeam pe drum. Mă gândeam că nu e bine, că m-am băgat în atât de multe chestii încât în scurt timp am să clachez. Ați observat că lipsesc de pe blog, că nici fotografii n-am mai făcut, nici în excursii n-am plecat, practic n-am mai făcut nimic recreativ. Săptămâna trecută n-am știut decât muncă, puțină facultate și puțin somn, dacă mai era timp. Într-un final, în weekend s-a dovedit că a meritat efortul.. oarecum, dar eu nu sunt mulțumit încă.

Am făcut sacrificii, am pierdut unele chestii, am renunțat la anumite lucruri, am ratat participarea la o sesiune științifică așa că e timpul să spun STOP. Consider că într-o echipă, dacă meritele și laudele sunt ale echipei,  atunci și sacrificiile și munca trebuie să fie ale echipei, nu ale unui singur om.  Așa sper să fie pe viitor, ca lucrurile să meargă corect. Dar poate e vina mea că mă implic și că vreau ca lucrurile să iasă bine. Poate că nu ar trebui să mă dedic atât. Poate...



Azi e duminică, deci a fost zi de radio. Vorbesc despre ProFM - LiderFM, vorbesc despre ForeverYoung Radio Show. Mulți m-au întrebat și mă mai întreabă despre asta, așa că am să vă lămuresc aici:

Am scris despre radio de două ori: prima oară prin ianuarie, a doua oară în martie, pentru că am fost în direct de două ori :D dar în studioul ProFM - LiderFM am fost de mult mai multe ori. Aproape în fiecare duminică, atunci când este emisiune, sunt și eu în studio, dar nu mi se aude vocea.

Nu lucrez la radio, adică nu sunt angajat sau colaborator sau orice altă denumire. Practic, în afară de trei persoane, nu mă cunoaște nimeni din cadrul radioului :) Eu sunt cel care face bannerele pentru emisiune, eu sunt cel care ajută pe facebook, care stă în spate și dă like-uri, comentarii sau postează chestii. Eu sunt cel care nu se aude la radio și nu apare în poze, eu sunt cel care stă liniștit pe un scaun în colțul studioului și care, la nevoie, sare în ajutor. Eu pun muzica aia care nu se află pe calculatoarele din studio, adică muzica de pe youtube și muzica adusă de invitați, eu sunt cel care face fotografii cu invitații și moderatoarea emisiunii, eu sunt cel care postează fotografiile pe facebook... eu sunt acolo ca să fiu de ajutor, atât cât pot :)

Așadar, deși nu mă auziți, sunt în studio, de cele mai multe ori când pagina emisiunii dă un like, e dat de mine (dacă e în timpul emisiei). Nu sunt singurul administrator al paginii de facebook, nu eu postez toate acele melodii, știri sau poezii din timpul săptămânii, dar duminica, sunt eu la butoane :) ba cu un share, ba cu un like :)

Ce-mi iese din asta? Financiar: nimic. Temporal: ai crede că e timp pierdut! Dar e o activitate care-mi place și chiar dacă sunt mic aici în colțul meu și nu mă bagă nimeni în seamă, am ocazia să văd vedete și să întâlnesc persoane faine, invitații emisiunii.

Toate laudele trebuie să se îndrepte către Ioana, pentru că ea e moderatoarea emisiunii, ea își aduce invitații și știe cum să vorbească. Vocea ei o auziți în eter duminică de duminică și ține emisiunea în picioare, ea alege melodiile și ea vă încântă urechile și sufletele prin postările de pe facebook. Fără ea nici eu nu aș fi aici la ForeverYoung Radio Show.. fără ea nu ar fi existat ForeverYoung Radio Show :D.

Cândva am vrut mai mult.. am vrut să fac cu adevărat radio, să învăț și să aprofundez, dar mi s-a spus „să nu” și fiindcă sunt copil ascultător și nu vreau să creez probleme, așa am făcut. Acum fac doar ce mi se cere, nimic mai mult. Poate ar trebui să mă bag mai mult în seamă, să devin cunoscut, dar nu e genul meu să mă bag în seamă inutil, că la urma urmei nu-s eu vedeta :D

Așadar, cred că v-am lămurit ce-i cu prezența mea în radio :)

Și cu asta, iată că începe o nouă săptămână, la fel de agitată, cu un eu la fel de absent din online și din viața socială... tot sperând la un moment de respiro...la un concediu sau o vacanță cu mult somn!

***

De fiecare dată când merg cu trenul spre casă, îmi doresc să fi avut o mașină (și bani să-mi permit să o întrețin). De fiecare dată când merg prin oraș îmi doresc să nu mai existe atâtea mașini, să pedalăm mai mult, să fim mai ecologici. De fiecare dată când pedalez (și o fac zilnic) îmi doresc să fug departe, departe de jungla asta numită România și de nesimțirea din trafic, de șoselele jalnice și de lipsa civilizației. Urăsc toată chestia asta! Dar despre asta, vom vorbi mai multe, cu altă ocazie!

Să aveți o săptămână minunată!

No comments:

Post a Comment

Atenție: Este activată moderarea comentariilor pentru articolele mai vechi de 10 zile!

Ha, 2020, învie blogul, prin YouTube

Vreau să revin pe YouTube și să reluăm ce făceam cândva... poate, poate, ușor, ușor, revin și pe blog Dacă vă place și vreți să mai vedeți,...