Sub Carapacea de RaC

Dragilor, știu că nu v-am mai scris de mult. dar promit să încerc să schimb asta în curând. Am ceva planuri drăguțe pentru viitor și e musai să le împărtășesc aici, cu voi, la momentul oportun. Dar până atunci... Vă amintiți de articolele mele despre reciclare de-a lungul timpului?  Vă amintiți că v-am tot spus că eu sunt PRO colectare selectivă și reciclare?  Cred că toți cititorii mei știu deja asta, iar cei care mă cunosc au avut ocazia să vadă cu ochii lor. Cât am fost student la Galați, la cămin, adunam separat toate deșeurile și aveam la final de an cutii cu hârtie, pet-uri cu plastic și cutii cu metal (de la diverse conserve, pentru că doze nu prea întâlnești la mine). 

Dragii mei, iată că mă aflu din nou pe drumuri, din nou pe tren. Trebuie să fiu în Iași mâine dimineață la prima oră, așa că am plecat de azi din Roman. Am stat și am analizat, am pus în balanță opțiunile și am decis că e mai economic să merg cu trenul decât cu microbuzul (doar la dus). Mare greșeală!! Vedeți voi, la ora asta ar fi trebuit să fiu deja la destinație, bucurându-mă de minunatul târg și de prietenii mei dragi ce locuiesc în el. Dar în schimb sunt în tren, în Pașcani, unde am ajuns cu mai bine de 40 de minute în urmă. Da, ați citit bine. Mai mult decât atât, trenul a ajuns în Roman cu 50 de minute mai târziu decât ora normală. Așadar cam câte minute întârziere credeți că va avea la Iași?? O chestie la care nu ne gândim atunci când un tren întârzie e că pe parcurs e posibil să nu câștige timp, ci dimpotrivă să rămână și mai în urma. Asta din cauză că, prin simplul fapt că a plecat târziu din gara X a dat peste cap tot graficul și trebuie să cedeze prioritate t...

Dragii mei, iată că din nou vă scriu din tren. Se pare că doar în timpul călătoriilor găsesc timpul necesar pentru asta. Din păcate nu reușesc deloc să mă conectez la internet... o fi stickul, o fi PC-ul, o fi sistemul de operare, sau cel mai probabil e de vină cartela SIM. În fine, voi publica atunci când ajung acasă... În altă ordine de idei, sunt cam rupt de oboseală. Asta nu e ceva nou. Noutatea e faptul că m-am angajat. Nu vă spun ce fac, ci doar că e un domeniu care mie-mi place de mult timp și în concluzie muncesc cu mare drag. Problema e că la început e mai greu, până intru în program normal de funcționare, în regim nominal, să zic așa.

Când am decis să fac acest tur prin țară, am avut în vedere câteva orașe sau mai bine spus câteva persoane, fiindcă, așa cum v-ați dat seama probabil, am ales orașele funcție de persoanele/bloggerii din acele orașe. Făcusem o listă și erau 3 orașe (4 persoane) pe care țineam neapărat să le vizitez (întâlnesc).  Mai apoi, având în vedere traseul, posibilitățile CFR și faptul că voiam ca turul să fie mai mare, am mai adăugat două orașe pe listă. Am publicat apoi primul articol în care anunțam evenimentul, articol în care ceream și alte sugestii de orașe din partea celor care-mi urmăresc blogul. Răspunsurile la acel articol mi-au confirmat că alegerea inițială a celor trei orașe/persoane fusese foarte bine făcută și eram încântat de feedback.  După aproape jumătate de lună am publicat ultimele detalii asupra turului și am început să anunț prin mail sosirea mea în orașele vizate. Sincer vă spun că, dacă nu primeam feedback de la voi pentru primul articol, nu aș mai fi trecut la...

Să dau o mână de ajutor lui Adi. Deși la vremea când am ajuns eu acolo munca era în toi, și mare parte din renovare se făcuse, tot am mai avut de treabă. Nu voi puncta ce am făcut pe zile, ci doar așa..pe scurt Am început cu niște drumuri cu mașina, în încercarea de a repara un circular mare...am reușit în cele din urmă și sper să țină cât mai mult. Apoi am avut un sezon de spart betoane . Nu prea mergea treaba cu sculele existente așa că a fost nevoie de artileria grea:

Și- am plecat , la o oră decentă, fără să mă trezesc cu „noaptea în cap”, fără să mă grăbesc....mai ales că nu știam dacă am sau nu treabă la Iași. Adi spusese că se apucă de treabă de luni, dar durează până mută mobila și fac pregătirile necesare renovării... și cum nu vorbisem cu el de curând, nu știam exact în ce stadiu au ajuns, dar am plecat, așa cum stabilisem. (m-a sunat pe drum să întrebe pe unde sunt, și mi-a zis că e ok ora la care voi ajunge) Pe la ora 09.53 ieșeam din oraș dând la pedale de zor, cu un soare nu foarte arzător, specific orei matinale. Pe la 10.38 am dat peste un animal sălbatic și fioros, cu frică am scos camera foto....și abia am reușit să o capturez în cadru....

urmează să merg la Iași, să ajut un bun prieten cu niște treburi, o mică renovare de casă și posibil zidirea alteia.... Și fiindcă nu am mai pedalat de mult am decis să plec pe bicicletă. Din cele trei biciclete doar una e întreagă momentan și cu ea voi pleca, chiar dacă nu e cea mai bună Sper să fie totul ok și să ajung în Iași în timp util (adică vreo 5 ore sau așa ceva...) Deși merge cam încet bicicleta asta și e posibil să dureze mai mult, sper să ajung înainte de întâlnirea HPM de diseară.. Cam asta e...am plecat! Ne auzim când mă întorc fiindcă nu iau laptopul cu mine (nu am spațiu fiindcă bicicleta asta nu e echipată de drum lung și nu a fost folosită niciodată astfel)... pe mai târziu! de la mine,  numa' bine

De când cu evenimentul nefericit nu prea am mai avut  mai am chef de calculator sau de tehnologie...doar muncă și uneori verificare mail și ce au mai scris alții pe bloguri. Am găsit un blog fain...sau el m-a găsit pe mine, printr-un comentariu. E un blog care îmi asigură doza de zâmbet chiar și atunci când viața reală eșuează... Vorbesc despre un nou vizitator al blogului, domnișoara care își spune annitu . Amu, nu știu cum o cheamă, probabil Ana, și nu știu să vă spun mai nimic despre ea, decât că scrie bine și publică în mod regulat lucruri amuzante... restul îl puteți afla de pe blogurile ei. În altă ordine de idei, să îmi termin raportul: anul acesta la capitolul Summer-Job, am mai construit o casă :D Mulțumită lui Adi am avut la dispoziție scule, cuie și mașina timp de aproximativ trei săptămâni și am finalizat structura casei împreună cu George și Mircea. De muncă mai este, dar mai întâi să vină echipa să monteze tabla pe acoperiș :) Aceasta va fi casa lui Sena, ș...

Domnul te are în pază și va lucra prin doctori pentru recuperarea ta! Pentru cei ce nu știu Cristi Ungureanu este un om care s-a hotărât într-o zi să se apuce de alergat, motivat de nevoia de a schimba regimul de viață sedentar și dăunător organismului. Pasionat și ambițios a ajuns sportiv de performanță, având la activ multe curse și maratoane. Eu l-am descoperit prin grupul de discuții HPM  și acolo am aflat despre povestea lui și  am înțeles că omul aleargă... și o face cu dragoste și pasiune. Dar iată că viața lui a luat o întorsură neașteptată pe 16 aprilie anul curent, când a fost lovit pe trecerea de pietoni și proiectat 15 metri în decor. A supraviețuit ca prin minune, dar prin ce a trecut nu vreți să vă imaginați. Acum, după multe operații la picior și la cap încă nu și-a revenit complet, încă e nesigur. Este atât de  greu pentru orice om să pățească ce a pățit domnul Cristi, mai ales, imaginați-vă cum e pentru un sportiv, obișnuit cu mișcarea, mereu dor...

Așa cum v-am anunțat în articolele anterioare, weekendul acesta, sau mai exact sâmbăta aceasta am participat la un concurs organizat de firma Continental Iași la care ne-am înscris din ianuarie. Am avut la dispoziție aproximativ două luni pentru a realiza un vehicul propulsat electric de un motor impus care să se oprească într-un punt fixat pe o rampă de 18 grade. Asta știați deja din primul articol publicat...articol vizitat foarte des mai ales de cei interesați de tema respectivă, alias: "concurența noastră". Ceea ce nu știți e cum am construit mașina fiindcă nu am publicat progresele pe blog, din același motiv pentru care articolul inițial a fost publicat doar după finalizarea și validarea înscrierilor.

Anul acesta participăm și noi , așa că veniți să ne vedeți, mâine începând cu ora 11, la Sediul Continental din Bulevardul Poitiers numărul 6, Iași! Astăzi am ajuns, ne-am cazat și mai facem ultimele finisaje. La hotel e super..recunosc faptul că e prima oară când stau la hotel și poate de aceea sunt impresionat de cartela care acționează liftul, deschide camera și aprinde luminile...păcat că stăm doar o noapte :) și mare păcat că stăm la etajul 1,,voiam o panoramă a orașului, dar nu am noroc :(( Nu v-am ținut la curent cu progresul mașinii ca să nu dezvălui secretele înainte de concurs, dar promit să postez la final un clip ”making of...” Emoții avem, acum mai mult ca niciodată, și dacă ceva nu merge bine îmi asum toată responsabilitatea..Daniel a făcut totul bine, a venit cu idei potrivite la momentul potrivit...și aseară eram fericiți că îndepliniserăm toate funcțiile. Acum mă apuc de partea de promovare și prezentare la stand. PS: Nu am mai scris de mult pe blog fiind...

Cititorii fideli ştiu că marţea care a trecut am plecat la spital şi fiindcă am promis să revin cu detalii şi noutăţi  vă scriu azi ca să vă pun la curent.

  Decean - Adonai    Asculta  mai multe  audio   diverse ...momentan în construcţie de la mine,  numa' bine

 Ieri după muncă am tras un duş raid şi apoi am plecat cu toţii în oraş, să ne pregătim pentru activitatea din "dallas": La Răscruce în aer liber, îm mijlocul oamenilor, iar eu mi-am reluat poziţia la butoane pentru o seară. Auzisem vorbe pe la băieţi dar nu ştiam ce avea să se întâmple. A fost ciudat, să fiu printre ei şi să nu am habar.. să nu ştiu eu tot, ca de obicei, dar presupun că e normal, dat find faptul că nu mai sunt...    nu mai sunt ieşean. Ei bine, nici nu am întrebat fiindcă nu era frumos să mă bag în seamă, dar pe la jumătatea zilei mi-a zis Cici... da fapt m-a invitat să vin să ajut. Bineînţeles că am acceptat imediat, deşi nu am lăsat să se vadă cât aşteptasem invitaţia, sau că ştiam că avea să se întâmple ceva în acea seară. am vrut să vin şi de dragul butoanelor dar şi pentru a vedea lumea, pe care în alte ipostaze nu aş fi întâlnit-o. Nu ştiam exact cine vine, dar auzisem lista celor care au fost să cerceteze terenul şi mi-a fost de ajuns. A fost ...

Păi iată că am reuşit să parcurg şi prima drumeţie pe două roţi de anul acesta, şi mai exact drumul de la Iaşi până acasă, la Roman. Drumul de la Roman la Iaşi l-am parcurs anul trecut pe la sfârşitul lui iulie, pentru a pleca de acolo împreună cu restul echipei în B.Tur #5  . Se cunoaşte că nu am mai pedalat de mult timp şi se cunoaşte că nu e bicicleta mea. Am ajuns rupt de oboseală, mai ales că am călătorit cu rucsac în spate, ceea ce nu am mai făcut până acum. Tot timpul aveam genţile pe portbagaj, dar la bicicleta lui Adi nu este portbagaj. Da, mi-a împrumutat Adi cursiera lui pe tipul şederii mele în Iaşi, pentru a mă deplasa până în oraş şi înapoi, şi mi-a dat voie să plec cu ea până acasă. Aşadar duminică (fiindcă sâmbătă am lucrat) m-am suit călare şi am plecat la drum. Din păcate îmi era prea somn ca să mă trezesc la 5 cum aş fi vrut (ca să evit căldură şi ca să ajung la roman dimineaţa) aşa că pe la 7.15 plecam din Dumbrava iar la 8.00 indicatorul de ieşire din iaşi ...

Azi a fost probabil cea mai obositoare zi de muncă. De dimineaţă a sosit osb-ul. Patru paleţi de osb, plăci diferite (trei grosimi). După ce am descărcat şi a doua maşină, ne-a dus Adi pe sălciilor unde ne-am apucat de treabă. Am debarasat ce era prin curte apoi am dărâmat toate fostele borduri şi plăci turnate din beton. După ce am cărat şi ultimele pietroaie ne-am apucat de fixat scurgerea pentru apă pe care am prins-o în ciment. Mâine urmează să cofrăm şi să turnăm apoi placa cea mare. Azi sunt poate cel mai obosit...îmi e somn de nu mai pot şi mă doare şi spatele, în zona coloanei cervicale...de la atâta OSB şi betoane...ne auzim mâine.. de la mine, numa' bine

a doua zi de muncă a început mai matinal, m-am trezit la 7.45, geo era deja treaz, m-am îmbrăcat şi am plecat pedalând spre oraş. A! mi-a dat adi mijloc de transport: cursiera lui proaspăt adusă din Franţa. Am ajuns la Adi, am luat micul dejun şi pe la 8.40 am început munca. Am continuat şlefuirea scândurilor, până pe la vreo 1 am mâncat şi apoi am demolat zidul ce era pe post de gard, făcând loc pentru noul gard. Am dărâmat, am curăţat, am montat dulapii apoi scândurile şi am terminat şi noi cu o mică ploaie în cap. După ce am terminat gardul am dus gunoiul şi ne-a dus Adi acasă. Azi surpriză: am avut puţină apă caldă la duş, adică:   RECE ..au..brr..r ece , apoi călduţ ...hmm...binişor...aaaaa...brrr... rece ! După minunatul duş am plecat în vizită la Cristi, i-am văzut casa în construcţie, am vizitat şi o casă la care a lucrat el, am mai discutat şi apoi am mers la el în garsonieră, unde a început petrecerea. I-am zis că eu nu mai pot sta fiindcă e târziu şi trebue să pl...

Iată că s-a terminat şi prima zi de muncă. Ieri am ajuns în oraş mulţumită lui Sena care m-a dus cu maşina...de fapt eu am condus, deci trebuie să îi mulţumesc de două ori. Am ajuns seara pe la 8 în oraş şi pe la aproape 9 la vila unde stau, împreună cu George. Nu e ciudat cum se repetă lucrurile uneori, sau cât de similare sunt....parcă mai deunzi era vara lui 2007, când mă chema adi pentru prima oară la muncă. Şi atunci tot cu george m-a cazat, cât de similar şi cât de diferite sunt aceste două veri. Unele lucruri au evoluat, altele au involuat, unele s-au schimbat radical, altele par să fi rămas la fel, chiar dacă au trecut 3 ani de atunci. Acum, spre deosebire de atunci nu mai stau pe sălciilor ci stau într-o vilă în Dumbrava. Treaba asta are avantaje şi dezavantaje. Avantaj: stau aproape de locul de muncă, adică vom construi o casă în aceeaşi curte cu asta. Dezavantaje: e departe de oraş şi de locul unde lucrăm zilele astea, până luni, departe de magazine şi de toate cunoştinţ...

Mi-am ridicat ochii din cartea pe care o citeam şi am observat că eram aproape la destinaţie. Am regăsit oraşul schimbat faţă de cum l-am lăsat, dar asta nu ar fi trebuit să mă surprindă deoarece totul în jurul nostru se schimbă. Iată-mă intrând în Iaşi cu ochii înlăcrimaţi. Mi-a lipsit atât de mult? Mi-a fost dor? Mi-e dor de multe lucruri, mi-e dor de tot ce a fost şi mi-e dor de tot ce putea fi. Tocmai citisem în cartea de care amintisem mai devreme ceva interesant. Durerea nu are o evoluţie liniară, de la un maxim scăzând pe măsură ce timpul trece până la un minim de nepăsare ci are o mişcare de zig-zag. Are vărfuri de bucurii şi abisuri de tristeţi, momente în care ne este bine şi momente când .... Adevărul e că nu am putea suporta o durere continuă, ci trebuie să mai avem şi pauze. Slavă Domnului că există acele pauze. Şi da, sunt doar "pauze" fiindcă realmente durerea nu dispare aşa uşor, nu dispare poate chiar niciodată.