"Indiferent de ce ţi-aş spune, indiferent de ce aş face, nu vei putea vreodată să îmi împărtăşeşti punctul de vedere"
Există momente când îţi doreşti atât de mult ca cei din jur să vadă lucrurile aşa cum le vezi tu. Uneori reuşeşti cu uşurinţă, când e vorba de ceva simplu, alteori reuşeşti cu argumente bune, dar sunt ipostaze când indiferent de câte argumente aduci sau câte discursuri faci nu reuşeşti ca interlocutorul să vadă prin "ochii tăi".
Dar asta e de fapt imposibil ... nimeni nu poate vedea cu adevărat din punctul tău de vedere fiindcî nimeni nu are aceleaşi sentimente, aceleaşi gânduri sau aceleaşi trăiri ca tine. Pot exista doar oameni care par să înţeleagă, pot exista oameni care să te mintă că "înţeleg perfect" dar de fapt nimeni nu o face. Toţi suntem absorbiţi de propriile păreri şi argumente.
Tu ai putut spune cu adevărat că "înţelegi prin ce trece" o anume persoană - prieten/ă, iubit/ă, rudă, amic..etc. Poţi cu adevărat să "te pui în papucii altuia"?? NU! De aceea oricât ai vrea uneori să te explici cuiva, pur şi simplu nu reuşeşti, aşa că mai bine taci decât să complici mintea cuiva cu străduinţele tale...
Azi trebuia să fiu pe munte... vorbisem cu Mihai despre weekendul acesta, dar nu s-a mai realizat plecarea, pentru mine. Azi am lucrat, eu Geo şi Cici, am mai finalizat nişte chestii şi am terminat lemnul primit luni noapte (primim altul lunea asta.)
Am mai progresat cu casa...e gata primul nivel (parterul), sunt puse grinzile şi osb-ul, podeaua e deci gata...am început azi nivelul 2 (etajul). După ce vine următorul transport de lemn vom continua pereţii.
Ce am mai făcut până azi? Păi pereţii sunt ridicaţi şi întăriţi, am placat cu un rând de osb, am făcut pereţii interiori, am pus centura de jur împrejur...
Azi am pus cei doi stâlpi şi am început planşeul, reuşind să montăm cam un sfert din suprafaţa totală .. adică grinzile, că placarea se face la finalul acestei operaţiuni.
Îmi pare rău că ieri am ratat întâlnirea HPM, voiam să mă duc dar eram prea mort de oboseală ..am preferat să dorm...şi nici azi dimineaţă nu m-am mai trezit la 5 să merg la SDT, am decis să merg în weekend acasă şi să duc atunci camera video.
Cam atât de povesetit pentru azi, las pozele să mai vorbească...azi s-a suit şi Mircea pe casă (de fapt primul nivel)...încetişor, că aşa e la început, dar poate că până ajungem la acoperiş va prinde mai mult curaj şi vom avea un ajutor de nădejde acolo sus.
Închei pentru azi... gata... masă şi vreun film înainte de somn... (azi am făcut duş cald... că a mers centrala - prin minune)
Azi a fost prima zi de muncă adevărată la casa cea nouă. Adică, teoretic ieri a început "luna" mea de muncă la Iaşi. Dar înainte de asta să vă termin de relatat zilele anterioare.
Joi am turnat betonul în curte pe sălciilor, a venit adi să ne ia dimineaţă apoi am terminat de spart betonul, de cofrat şi pe la ora 13 a venit betoniera. Din păcate a vărsat mai mult beton şi ne-am trezit cu 1,5 metri cubi în surplus, pe care a trebuit să îi car cu roaba în "garaj" în timp ce adi şi geo întdreptau în curte. Din păcate nu am făcut poze atunci când a venit betonul (nici nu aveam timp fiindcă venea cu viteză şi trebuia întins.
Aproape la final, când era ultima roabă de beton, Adi nivela porţiunea de la intrare iar Geo spăla asfaltul cu furtunul, eu am mutat roaba ca să pot aduna cu lopata resturile din stradă şi când am lăsat roaba din mână aceasta s-a rupt şi a căzut pe piciorul lui George, peste maleolă (ouşor). S-a uflat nasol atunci, şi acum a rămas cu o vânătaie serioasă pe picior şi durere.
Aceasta a fost ultima zi de muncă din săptămână fiindcă Adi a plecat la Burcureşti, motiv pentru care am plecat şi eu acasă, să mai aduc câteva chestii. Bineînţeles că tot am uitat ceva... chiar important... am uitat să iau instatul pentru apă deci tot duş rece trebuie să fac :((.
Oki, legat de casa de aici... trebuia să vină lemnul sâmbătă ca luni să ne apucăm de treabă, dar nu a venit. Duminică am ajuns înapoi în iaşi cu trenul de la 8.planul iniţial era să plec de aici şi înapoi cu bici, dar vorbisem cu Mircea şi a zis să venim amândoi cu trenul. Fiindcă nu îmi place să car bici cu trenul, am preferat să plec cu maxi. În schimb duminică dimineaţă Mircea nu a mai venit la tren, îmi trimisese mesaj pe la 6 spunând că vine mai târziu. (deci puteam să fi venit cu bici...păcat). Oarecum e bine că am venit cu trenul fiindcă rucsacul era imens şi greu, nu cred că făcea faţă bicicleta lui Adi (pe care o am în dotare în timpul şederii mele aici aşa cum am zis). Văzând mesajul şi văzând că plouă afară, mă gândeam să nu mai plec nici eu dis de dimineaţă, dar prea târziu: mama chemase deja taxiul.
Planificasem din timp duminica asta: ajuns în gară - plecat spre dumbrava - lăsat bagaj - schimbat haine - luat bici - plecat spre oraş ca până la 12 să ajung să mă întâlnesc cu Mihai. La 10.30 eram în gară, mâncasem ceva de la fastfood, că am plecat în grabă dimineaţă. Nu am mai luat autobus până în Nicolina ci am mers pe jos (de nervi mai mult fiindcă e 2 lei biletul la transportul în comun...huuuu!). Am ajuns pe la 11 la talcioc dar nici urmă de microbus spre Dumbrava...(duminica să pleacă de la peco...dar asta am aflat pe la 6 seara). Am mers deci în altă staţie şi am stat...am pierdut unul fiindcă nu ştiam unde să stau...apoi a început ploaia...şi am tot stat în Nicolina până pe la 12.30 când am prins finalmente um microbus şi am plecat. Pe ceas, am stat 2 ore cu rucsacul în spate...şi prin plaoie. Da, la 12 trebuia să mă văd cu Mihai, l-am anunţat că nu ajung la timp, şi el a zis aceeaşi chestie, că întârzie din cauza ploii ce i-au prins pe drum. (erau la plimbarea pe două roţi de duminică)
Finalmente ajuns în Dumbrava m-am schimbat, am luat bicicleta şi am plecat, deşi Mihai nu mă anunţase că a ajuns..de fapt nici nu a răspuns la telefon. Mă gândeam pur şi simplu să plec şi să îi dau mesaj când ajung la Andrada, unde ar fi trebuit să ne întâlnim cu vreo oră în urmă. Prin podu roş l-am găsit pe el şi pe Ramiro, fuseseră deja la Andrada şi acum plecau spre casă. Chiar mă mir că i-am prins aşa în mers...mai ales că nu ne mai văzusem niciodată faţă în faţă. După ce l-am condus până acasă să ia ceva am mers la terasa Rita să mai discutăm, să mai socializăm...
După întâlnirea cu Mihai l-am aşteptat pe Mircea la gară, i-am arătat de unde să ia microbus spre Dumbrava şi am ajuns la vilă pe la 19...obosit...
Lemnul a venit luni, trebuia să vină de dimineaţă, apoi am aflat că vine seara..ca finalmente să sosească noaptea...adică pe la 2.30 se terminase de descărcat şi ne-am culcat şi noi. Ca progres la casă, în timpul zilei de ieri am pus smoala şi cartonul şi am scurtat şuruburile.
Azi au venit şi băieţii şi ne-am pus pe treabă. Dimineaţă Cici, Luku şi Mircea aranjau stivele de dulapi, iar mai apoi au venit sus să ne ajute la construcţie.
La finele zilei avem 4 pereţi ridicaţi (cei mai grei au fost primii trei, acum e mai uşor) şi placat cu osb.
Azi a fost probabil cea mai obositoare zi de muncă.
De dimineaţă a sosit osb-ul. Patru paleţi de osb, plăci diferite (trei grosimi). După ce am descărcat şi a doua maşină, ne-a dus Adi pe sălciilor unde ne-am apucat de treabă. Am debarasat ce era prin curte apoi am dărâmat toate fostele borduri şi plăci turnate din beton.
După ce am cărat şi ultimele pietroaie ne-am apucat de fixat scurgerea pentru apă pe care am prins-o în ciment.
Mâine urmează să cofrăm şi să turnăm apoi placa cea mare. Azi sunt poate cel mai obosit...îmi e somn de nu mai pot şi mă doare şi spatele, în zona coloanei cervicale...de la atâta OSB şi betoane...ne auzim mâine..
a doua zi de muncă a început mai matinal, m-am trezit la 7.45, geo era deja treaz, m-am îmbrăcat şi am plecat pedalând spre oraş. A! mi-a dat adi mijloc de transport: cursiera lui proaspăt adusă din Franţa. Am ajuns la Adi, am luat micul dejun şi pe la 8.40 am început munca. Am continuat şlefuirea scândurilor, până pe la vreo 1 am mâncat şi apoi am demolat zidul ce era pe post de gard, făcând loc pentru noul gard. Am dărâmat, am curăţat, am montat dulapii apoi scândurile şi am terminat şi noi cu o mică ploaie în cap. După ce am terminat gardul am dus gunoiul şi ne-a dus Adi acasă.
Azi surpriză: am avut puţină apă caldă la duş, adică: RECE..au..brr..rece, apoi călduţ...hmm...binişor...aaaaa...brrr...rece! După minunatul duş am plecat în vizită la Cristi, i-am văzut casa în construcţie, am vizitat şi o casă la care a lucrat el, am mai discutat şi apoi am mers la el în garsonieră, unde a început petrecerea. I-am zis că eu nu mai pot sta fiindcă e târziu şi trebue să plec, şi m-a dus acasă (venisem pe jos, dar acum era prea noapte să mă mai încumet. Îmi pare rău că l-am deranjat, acum când veniseră oaspeţii, dar se întârzia prea mult dacă mai aşteptam.
În altă ordine de idei, tot mă ustură spatele...că m-a prins soarele bine de tot ieri la muncă ... ar fi prins bine nişte creme, şi nişte mâini de maseur...
Atât pentru azi..somn că mâine iar de la 7.45 trezirea (spre deosebire de alţii care se trezesc la 4 după-amiaza... ocazional, şi în jur de 12 - 13 în mod normal).
Iată că s-a terminat şi prima zi de muncă.
Ieri am ajuns în oraş mulţumită lui Sena care m-a dus cu maşina...de fapt eu am condus, deci trebuie să îi mulţumesc de două ori. Am ajuns seara pe la 8 în oraş şi pe la aproape 9 la vila unde stau, împreună cu George. Nu e ciudat cum se repetă lucrurile uneori, sau cât de similare sunt....parcă mai deunzi era vara lui 2007, când mă chema adi pentru prima oară la muncă. Şi atunci tot cu george m-a cazat, cât de similar şi cât de diferite sunt aceste două veri. Unele lucruri au evoluat, altele au involuat, unele s-au schimbat radical, altele par să fi rămas la fel, chiar dacă au trecut 3 ani de atunci.
Acum, spre deosebire de atunci nu mai stau pe sălciilor ci stau într-o vilă în Dumbrava. Treaba asta are avantaje şi dezavantaje. Avantaj: stau aproape de locul de muncă, adică vom construi o casă în aceeaşi curte cu asta. Dezavantaje: e departe de oraş şi de locul unde lucrăm zilele astea, până luni, departe de magazine şi de toate cunoştinţele din oraş. Avantaj: casa arată super, adică nu vreau să stau acum să o iau la puricat, fiindcă aş găsi o mie de defecte (ştiţi că sunt perfecţionist uneori). Dezavantaj: apa calda e rece, şi oricât de călduros sunt, pielea mea încinsă după o zi de muncă nu tolerează apa rece.
Dar să fim serioşi, se putea şi mai rău, mult mai rău...
Azi pe sălciilor am turnat bordura pentru gard, apoi am plecat la Brătuleni să aducem scândura. Am avut ocazia să conduc noua maşină a lui Adi, un VW transporter; ajunşi înapoi pe sălciilor am şlefuit o parte din scânduri.
Aseară am descoperit o chestie faină. Aţi auzit probabil, majoritatea dintre voi despre MIT (Massachusetts Institute of Technology). Ei, conducerea MIT a decis să îţi publice gratuit cursurile, astfel încât să fie disponibile oricui, worldwide. Fenomenul se numeşte OpenCourseWare şi iniţiat de ei acum 10 ani, este adoptat astăzi de peste 150 universităţi din lume.
Ideea e simplă: cursurile de la universitate sunt filmate şi publicate pe site-ul lor prin intermediul YouTube. Astfel se împuşcă doi iepuri: ai video pe propriul site, dar şi promovare pe youtube, unde pot fi găsite cursurile accidental (cum am păţit eu). Pe pagina OpenCourseWare a celor de la MIT găsiţi detaliile şi multitudinea de cursuri online, unele chiar traduse în alte limbi
Profesorii poartă lavaliere şi de asemenea există microfon în sală pentru a se înregistra şi atunci când vorbeşte altcineva (alt prof, asistent..) Deşi nu toate, majoritatea cursurilor sunt filmate în sala de curs şi unele sunt titrate în engleză pentru o mai bună înţelegere. De asemenea (am încercat eu şi merge) putem intra pe site-urile indicate în cursurile video, adică cele scrise pe tablă în primul curs şi puse la dispoziţie studenţilor de la MIT.
Este impresionant că un asemenea institut a iniţiat o asemenea acţiune, şi-au deschis literalmente porţile, şi acum oricine poate "participa" la cursurile MIT. Pe site se găsesc şi materialele didactice pe care studenţii le primesc de la profesor. Ce mai, numai voinţă să ai ..şi cunoştinţe de limba engleză, şi poţi învăţa orice. Scria undeva că ei ne oferă tot: cursuri, teme, examene , mai puţin note şi diplome la sfârşit, dar pentru autodidacţi este un site minunat.
Sper să găsiţi chestii importante şi fascinante acolo. Oricum, numai să observi cum se desfăşoară (desfăşurau) cursurile e destul de tentant.
Când am început blogul ăsta în 2006 a făcut-o cu gândul că , cândva îmi voi face propriul site (încă mai vreau, dar finanţele se duc în alte părţi). Am ales blogger fiindcă sor-mea avea blog pe aceeaşi platformă. Nu m-a tentat niciodată wordpress dar anul tercut mi-am deschis cont, doar aşa ca să am, să nu îl ia altcineva (deşi nu cred că sunt mulţi cu numele meu).
Azi am reînviat contul nefolosit de muult.
M-a contactat Mihai să îmi spună că a primit un mail de la cineva care sugera să schimbe CSS pentru meniul de pe haipemunte.wordpress.com să nu mai fie pe două rânduri. Aş vrea să ajut, deşi blogul nu este întreţinut de mine. M-am logat pe wordpress la mine şi am încercat să văd cum se fac modificările pe acolo. Am găsit locul unde se editează CSS dar surpriză: modificările nu se salvează decât dacă cumpăr un upgrade, care să îmi permită să modific CSS. Cum pana mea vine asta? ce am greşit? sunt atâţia care modifică aspectul paginilor de pe wordpress..oare toţi şi.au cumpărat upgrade-ul?
Mie unul nu îmi convine deloc. Pe blogger sunt liber să fac ce vreau...mut de colo colo toate chestiile de pe pagină. La wordpress am teme prestabilite şi atât? ceva îmi scapă...dar nu ştiu ce.
HELP..someone?? anyone??
oricum, până aflu care e treaba rămân la ideea că worpress e naşpa tare!!
Şi acum că am mai trecut prin revistă nişte nişte lepşe, să continui raportul zilei de ...ieri.
După ce am mâncat am coborât înapoi să îmi văd de treabă. Cum am zis mai de mult canalul e înfundat, şi azi au venit specialiştii dar au plecat la fel cum au venit...cu mâna în fund!!
Leapşă preluată de la Andreea fiindcă îmi plăcea prima întrebare.... (ăsta e unul din articolele pe care trebuia să le scriu de mult...Ba mai primisem o leapşă, da nu mai ştiu pe unde e..)
Am început ziua de azi imediat ce s-a încheiat ziua de ieri...adică la ora 00.00 când încărcam pe server site-ul abia terminat. A durat puţin toată treaba, apoi conversaţii pe mess şi la telefon, discuţii contradictorii dar totul s-a încheiat cu bine pe la 5 dimineaţa când m-am pus la somn. Ideea era să mă trezesc la 9.30 să mă apuc de treaba. eram destul de optimist şi aveam ceasul (telefonul) programat să sune. M-am trezit, da, dar pe la 10 şi ceva cu ajutorul mamei care m-a rugat să îl sun pe tata. În urma telefonului mi-a sărit somnul. Urma să vină o maşină de lemne în scurt timp. Am avut timp să înfulec ceva rapid şi am fugit în boxă (subsol) să fac loc. Nu am apucat să termin că a şi ajuns maşina şi am ieşit să descarc. 3 paleţi de lemne de fag... A! am uitat să spun, e lemn de foc....ştiţi..de ăla de care ard iarna în sobă.
M-a prins ora 00.30 lucrând la un site. La un moment dat scriind data am văzut că e Marţi 13.
Oare chiar e cu ghinion? Voi ce credeţi?
Revin diseară cu un articol ca să vă anunţ. Oricum, ştiţi cum e, dacă pleci cu gând la ghinioane, e imposibil să nu se întâmple ceva neprevăzut, negativ, tocmai ca să poţi afirma: DA, e marţi 13, de aia!
Eu propun deci să plecăm de la premiza optimistă că nimic rău nu se va întâmpla azi, şi chiar de ar fi, cu siguranţă nu e de vină ziua de 13.
Nu se numeşte aşa ci transurb, dar în amintirea Iaşiului am schimbat denumirea. Ştiţi, Primăria Galaţi a făcut un lucru bun acum ceva vreme...a pus panouri cu denumirea staţiilor şi cu traseele corespunzătoare, aşa cum se poate observa. Din păcate au cam schimbat unele trasee, dar să zicem că e bine aşa.
Nu v-am povestit de mijloacele de transport din Galaţi, nu-i aşa? Şi aici fac comparaţia, aproape involuntar cu Iaşiul. Ştiţi că în Iaşi există autobuze şi microbuze RATP, la care călătoria este posibilă prin intermediul biletelor sau a abonamentelor, dar mai există şi microbuze şi autobuze private, unde cumperi biletul la urcare.
Îmi plăcea la nebunie că acum 4 ani când am venit prima oară în Iaşi, am descoperit abonamentele de o zi, acele "liber o zi la purtător". Eram eu şi Tzunea, doi maniaci care ne plimbam toată ziua, tot oraşul cu liber o zi. Mai mult aşa am învăţat eu oraşul.
În Galaţi din păcate nu există aşa ceva. Există bilete cu 1 sau 2 călătorii, abonamente pe un traseu sau pe toate liniile, există maxi taxi privat, dar nu există "liber o zi". În general majoritatea populaţiei merge cu maxi, adică sunt persoane care nici nu ştiu de unde se cumpără biletele de autobuz. Cu autobuzul se merge doar dacă ai abonament sau eşti şmecher şi ai chef să mergi gratis. Bine, hai să nu generalizăm, mai sunt şi persoane care circulă cu bilete. Treaba e că aici nu e aşa de grav dacă te prinde fără bilet. Controlorii sunt de cele mai multe ori două doamne care nu prezintă nici o ameninţare, nu e ca în iaşi unde vin doi munţi care te pot lua pe sus fără nici o problemă. Aici se ia de tine că nu ai bilet şi cobori la prima. O singură dată am prins o razie serioasă. Era o dimineaţă de miercuri cu autobuzul plin până la refuz. Autobuzul a oprit între staţii unde era o armată de controlori şi poliţişti. s-au urcat, au filtrat pe cei fără bilet şi i-au băgat într-un autobuz cu poliţişti, iar noi restu' am plecat mai departe.
Avantaj în Galaţi e preţul biletului. 1 leu biletul, sau în cazul maxi taxiurilor, 1 leu călătoria (că nu se dau bilete, deşi regula aşa spune). În Iaşi biletele se tot scumpesc. În 4 ani a ajuns de la 8000rol (0.8 ron) la un preţ actual de 1,8 Ron. De asemenea au făcut abonementele de o zi personalizate. Nu mai sunt "la purtător" ci scrie pe el numele, seria şi numărul buletinului plus CNP. HOŢIE!!! Înainte luai un liber o zi şi te plimbai, dar puteai să dai şi altcuiva, în caz că nu îl mai foloseai, mai apoi au început să ceară seria şi nr buletinului şi o treceau pe cartonaş, chiar dacă erau modelul vechi, pe care scria "la purtător", acum au modificat şi au făcut câmpuri speciale în care sunt trecute datele personale. Şi abonamentele au preţuri exagerate. În Galaţi e 14 lei un abonament lunar pe o linie.
Păcat, mare păcat că nu sunt şi microbuze transurb, adică să mergi cu abonamente şi la microbus. Cu tramvaiul în Galaţi nu am circulat deloc, dar la toamnă plănuiesc să îmi iau un abonament pe toate liniile şi să mă plimb peste tot... dar mai e până atunci, mă mai întâlnesc cu RATP iaşi până atunci.
Cam atât despre transurb, dar voi reveni şi cu alte prostii ca cea de sus. (staţia se numeşte Sala Sporturilor, în caz că nu v-aţi dat seama)
P.S. am iniţiat o nouă etichetă, cu titlul "împrumutat" de pe un blog a cărui tematică este identică. Sper să nu fie cu supărare, dacă e, schimbăm...
Se ia bărbatul cu binişorul şi se stropeşte bine cu coniacul şi vinul roşu, după care se răstoarnă de pe blatul fără arcuri. Se agită bine batonul de vanilie prin frecare sau mângăiere după necesităţi, până când batonul se întăreşte bine. Separat se freacă piersica pufoasă cu lămâia până ce devine fragedă şi strâmtă. Se ia batonul bine încălzit şi se întroduce în piersică frecându-se bine cu cele două ouă până iese zeama şi batonul se înmoaie. Oftatul şi vribraţiile arată că aluatul este gata. Dacă tortul a reuşit, va creşte încet la căldurică, timp de nouă luni când se scoate din tavă. Dacă nu a reuşit se va repeta operaţia cu vecina.
Poftă bună!
Această reţetă am găsit-o pe o pagină dintr-o revistă veche, deci nu îmi aparţine ideea... Orice asemănare cu vreun "eveniment" din afara ariei gastronomiei este pur întâmplătoare. Nu am înţeles ce treabă are lămâia cu piersica....dar dacă aşa scrie în reţetă...nu pot comenta.
Aţi văzut-o peste tot: la TV, în ziare, pe panouri publicitare, în reviste..... Mă refer la reclama romtelecom... aia la internet.
Ce pot să zic, cei care mă cunosc ştiu că îmi plac reclamele, nu am timp de ele fiindcă doar acasă am acces la TV, dar îmi plac... Aş fi vrut să merg la "Noaptea Devoratorilor de Publicitate", dar nu am ajuns... la niciuna din ediţii. Am văzut reclame şi din alte țări şi observ cu ușurință reclamele furate şi modificate (chiar dacă între timp metodele de falsificare au evoluat, tot se cunoaște clar o reclamă originală de una dublată, sau care are modificat produsul promovat.
Dar să trecem la subiectul acestei postări. De mult am vrut să scriu articolul ăsta... chiar de când am văzut-o prima oară la TV, dar timpul nu mi-a permis, şi pe lângă asta voiam să o înregistrez ca să vă arăt despre ce vorbesc.
Eu am găsit reclama pe stradă
(de mai multe ori pe aceeaşi stradă - că e criză şi e nevoie de promovare intensivă, să atragem clienţii).
Am găsit-o şi în presa scrisă
dar cea mai enervantă tot aia de la TV este şi tot la ea îmi fuge gândul când le văd pe celelalte.
LE: din păcate, reclama a dispărut de pe internet, așa că nu o mai puteți vedea aici. Îmi pare rău.
Personal, consider că reclamele de la romtelecom sunt drăguţe (drăguţ înseamnă, pe o scară de la 1 la 10... cam 4 - 5). Adică au avut inspiraţia să facă reclamele animate şi să formeze o serie... Au creeat o familie, familia Telcu (care duce cu gândul la telefonie - serviciul clasic romtelecom). Unele au chiar şi puţin umor, şi poate că le dădeam o notă mai mare dacă nu era reclama de mai sus.
Cât de tâmpit trebuie să fii, ca părinte, să îţi pui internet după ce urmăreşti reclama asta?? Cam ce valori promovează ea? "Hey, părinţi, este absolut OK să vă lăsaţi copii toată ziua la calculator, „să nu mai iasă din casă” dacă e să citez mesajul reclamei. Ba mai mult decât atât, încurajaţi-vă odraslele să stea numai în casă în faţa monitorului. Este sănătos ... pentru noi cei care vă distribuim serviciile de internet". Cât de idiot trebuie să fii să consideri că un astfel de mesaj este foarte bun şi că ar trebui promovat mai departe? Şi aşa copii din ziua de azi sunt mult mai sedentari; da, poate sunt nişte genii IT de mici; da, poate au depăşit nu ştiu ce record la nu ştiu ce joc până la vârsta de 12 ani. Şi ce? Toată ziua jocuri, hi5, facebook, false socializări şi mesaje groaznice primite prin tot feluri de jocuri cu monştri sau zombii, sau mai ştiu eu ce. Şi te mai întrebi de unde atâta violenţă.
Şi mai auzisem că noi românii suntem în top şi la numărul de obezi, nu că aş avea vreo problemă cu ei. Dar dacă toată ziua stai degeaba, cu ce vrei să arzi calorii?
Mi se pare stupidă reclama în sine. Se putea promova şi altfel minunatul abonament cu tot cu acele chestii gratuite incluse în preţ. Şi ca să continui titlul: Chiar aşa de... proşti suntem? Pentru că, e nevoie de prostie să îţi împingi copilul la aşa ceva, cu zâmbetul pe buze, ca în reclamă.
Offtopic, chiar mă întreb... cam ce profit mai face romtelecon doar din telefonie? Că la cum stau lucrurile pe la reţelele mobile... cu atâtea minute incluse şi atâtea oferte şi contraoferte, nu cred că stă prea bine. Probabil mai sunt doar firmele care mai au telefon fix şi poate pensionarii, dar nici ei nu mai stau mult. Eu personal nu am mai auzit pe nimeni să spună că are fix de la romtelecom. Fie nu au decât mobil, fie au RDS.
Ah, şi am uitat... mai scad un punct de la nota pe care le-am dat-o anterior fiindcă şi-au modernizat reclamele. Am văzut azi una şi se pare că acum sunt 3D (adică aşa e cea mai nouă reclamă, inspirată din genericul serialului Married with children - copiată de fapt, ordinea apariției personajelor fiind aceeaşi doar că el are un laptop în braţe, ţestoasa înlocuieşte câinele şi în fundal mai apare şi o soacră)... that sucks
P.S. că tot eram la reclame stupide, uite încă una:
ceva de lins...
Nu că aş avea vreo problemă cu blondele, anime-urile, fustele scurte, chiloţii la vedere sau posterioare de domnişoare.. etc, dar totuşi.... nu le folosiţi ca reclamă la îngheţată fraţilor!!! Poate doar într-un sex shop sau într-un night club, dar nu pe stradă în văzul tuturor. Dar nu cred că acolo se consumă îngheţată....
Aşa se numeşte locul de sub pământ, scufundat în întuneric, un amestec de mirosuri îngrozitoare, umezeală de canal, corpuri în descompunere şi schelete....cam aşa se descrie subsolul blocului meu, în care mi-am petrecut ultimele două zile.
Şi cum infernul acesta e făcut de oameni, care, aşa cum ştim toţi este posesivi, s-au realizat mai multe camere prin care fiecare şi-a luat propria porţiune de rai şi nu a mai rămas decât infernul, acumulat în 20 de ani...sau vreo 15, cam aşa...
Ei, porţiunea mea/noastră - mă rog..undeva pe acolo - e destul de pământească..nici rai nici iad, dar o incintă în care peste timp s-au adunat chestii. A venit vremea să fac ordine în toate chestiile alea, să arunc tot ce e inutil, să pun în ordine ce păstrez (aşa cum ştiţi că mă pricep foarte bine) şi să duc la fier vechi tot ce e ruginit şi mă încurcă.
Ieri am făcut ordine (în mare) în această incintă, lăsând chestiile ce necesită minuţiozitate pentru mai târziu. Azi am continuat curăţenia, până la un moment dat când, am hotărât că e timpul să eliberez şi mormanul de nimicuri de pe "hol". De fapt mai degrabă mama m-a stârnit că a venit să care gunoaiele....nu cred că ştia că vom scoate aşa de multe.
Ziceam de mirosuri, da...s-a înfundat canalul (iar) şi asta înseamnă că intră apa la subsol (minunat)
Ziceam de cadavre, da.. şobolani în stare de putrefacţie, şi unul chiar mumificat (fără bandaje bineînţeles).
Ziceam de întuneric, da...datorită unor certuri pe scară, acum nu mai există iluminat general, ci fiecare şi-a tras bec din casă, iar eu nu am pus decât în "cameră" nu şi pe hol, deci a fost interesant să fac totul cu frontala pe cap.
Ce să zic, norocul meu că de obicei sunt răbdător şi minuţios şi cu poftă de a face curat :D Am zis de obicei, fiindcă mai am şi episoade (rare) când nu mai am chef de nimic...sau mi-e lehamite să mai fac ordine după ce alţii şi-au bătut joc de munca depusă anterior (aici aş mai dezbate, dar cine ştie cunoaşte, şi din păcate cine ar trebui să audă, nu are urechi de auzit)
E fain să faci curăţenie prin astfel de locuri..descoperi chestii vechi, descoperi trecutul... Vă voi arăta poate mâine câteva frânturi din acel trecut...
În rest..sunt sănătos, merci de întrebare, şi aici îmi închei "raportul" Noapte bună tuturor, eu mai citec puţin un articol şi mai ales comentariile de pe un blog pe care l-am descoperit accidental.
Mi-am ridicat ochii din cartea pe care o citeam şi am observat că eram aproape la destinaţie. Am regăsit oraşul schimbat faţă de cum l-am lăsat, dar asta nu ar fi trebuit să mă surprindă deoarece totul în jurul nostru se schimbă.
Iată-mă intrând în Iaşi cu ochii înlăcrimaţi. Mi-a lipsit atât de mult? Mi-a fost dor?
Mi-e dor de multe lucruri, mi-e dor de tot ce a fost şi mi-e dor de tot ce putea fi. Tocmai citisem în cartea de care amintisem mai devreme ceva interesant. Durerea nu are o evoluţie liniară, de la un maxim scăzând pe măsură ce timpul trece până la un minim de nepăsare ci are o mişcare de zig-zag. Are vărfuri de bucurii şi abisuri de tristeţi, momente în care ne este bine şi momente când ....
Adevărul e că nu am putea suporta o durere continuă, ci trebuie să mai avem şi pauze. Slavă Domnului că există acele pauze. Şi da, sunt doar "pauze" fiindcă realmente durerea nu dispare aşa uşor, nu dispare poate chiar niciodată.
[...] ”Nu ne dezvăluim oare încet și parțial celor pe care începem să-i iubim? Nu alegem cât să le dezvăluim și când? Nu ne e teamă că vom fi judecați sau respinși pentru ceea ce suntem, cel puțin la început, până când vom deveni mai intimi și ne vom simți mai în siguranță sub privirile celorlalți” [...]
