Sub Carapacea de RaC

It's  Wordless Wednesday !

Așa cum am spus mai demult , îmi place să fotografiez oameni, și am lansat chiar și o invitație deschisă pentru oricine dorește să fie fotografiat. De atunci, am fost invitat la tot felul de evenimente. Adevărul e că nu au avut nici o legătură cu oferta mea , ci am fost invitat ca spectator, dar faptul că am și o cameră în dotare m-a transformat în fotograf mai mult sau mai puțin oficial. Despre ce evenimente vorbesc puteți vedea pe facebook, în albumele foto :D

Uite că prima zi din iunie vine la pachet cu două VideoBloguri! Nu plănuiam asta, dar ceva ce am întâlnit prin online m-a enervat atât de tare încât era musai să urlu.. să spun cuiva.. Am ales ca acel cineva să fie toată lumea! (toată lumea care vede acest video) Mmda, și am revenit la forma clasică: calitate HD (atât de clar că par la fel de urât ca în realitate), montaj corespunzător și bineînțeles: numărătoarea oficială.  Am ajuns la VideoBlog010!! Adică am trecut la numere formate din două cifre. Și aici vorbesc doar de Video Blog, că numărul de filmulețe e puțin mai mare, dacă adaug și bancurile și toate celelalte filmulețe făcute de când am început să mă filmez :P

Pagini de Jurnal Weekend Irosit Azi ar fi trebuit să public un articol minunat, un Video Blog, un rezumat de tură și ceva în plus... În schimb, nu fac nimic din toate astea fiindcă, așa cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, tot așa, aproape nimic din ce aveam planificat pentru aceste trei zile nu s-a realizat. Ia să le luăm pe rând, dar mai întâi porniți muzica furnizată mai jos...

Dopuri O bere Sunt momente ca astea când mi-aș dori să fi fost și eu consumator de băuturi cu grade, să pot să trag o beție și să uit tot. Am auzit că băutura îți duce mintea departe și te scapă de griji.. oare cum e senzația aia? Nu, nu am de gând să încerc să beau, dar aș vrea să am capul goool. Mi-a plăcut această sticlă pe care am găsit-o la supermarket. Are un dop special care îmi amintește de un capac ermetic pentru borcan dar în același timp îmi amintește de acele dopuri expandabile din copilărie... Nu știu dacă mai există acum, nici nu știu cum să explic celor care nu au prins așa ceva, dar am găsit, cu greu, o poză exemplificativă  aici . Destul de ingenios mi s-a părut, copil fiind, acel dop reutilizabil :) . Reutilizabil până cedau garniturile... Dar nu știu câți dintre voi au nevoie de acest dop la bere? Adică bei dar mai lași și pe altă dată? Din 450ml mai ai de unde să mai lași? Sau, după fiecare gură pui dopul înapoi, doar așa ca să nu zici că nu l-ai fo...

Pagini de Jurnal O zi proastă O zi proastă ce a început la ora 00.00 când eram în plină operațiune de de reinstalare a sistemului de operare, și apoi toate driver-ele și programele aferente.  Am stat toată noaptea și am tot butonat fără să termin, M-am pus la somn abia pe la 4 dimineața și voiam să dorm doar o oră sau două. Bineînțeles că m-am trezit pe la 12. Calculatorul tot făcea update-uri. Nu am putut decât să mai pun câteva chestii la copiat de pe hdd extern, am mai stat puțin și apoi m-am întins în pat să citesc... și așa de bine am citit că m-am trezit pe la ora 18 când m-a sunat un coleg să mă roage să îi iau ceva de la cantină, că vine seara de la muncă și nu mai găsește deschis. Calculatorul tot nu terminase. M-am dezmeticit și mi-am dat seama că la ora 18 trebuia să fiu în cu totul altă parte, la un curs, cu Mircea, care de asemenea uitase. Bineînțeles că nu am mai mers nicăieri (deși mă pornisem la drum). Mircea a zis că nu mai merge, iar eu, plecând în ...

Draci Nervi de 1 Martie Ușa de dimineață a fost floare la ureche... Nu a reușit să mă facă să îmi ies din pepeni, dar seara asta a fost criminală! Sunt un sac de nervi din cauza unei convorbiri telefonice... și pe lângă asta am detectat că am „ceva” pe senzorul camerei foto, așa cum puteți observa în ultima poză din Photo365 . Poza e făcută la facultate, într-una din pauze. (de ce ai vrea să dai trandafiri de 1 Martie nu am să înțeleg, dar partea bună e că am avut ce fotografia) Mai am puțin, da puțin de tot și dau cu telefonul de toți pereții. Noroc că încă mă mai pot stăpâni... iar legat de cameră... aștept să dau comandă de un set de curățare... Of! În altă ordine de idei, am decis să plec acasă mâine la prima oră... am decis acum, instant! Așadar ne auzim când revin, iar sâmbăta asta nu va fi nici un banc! (foto by Eliza - 2007) Am fost și vesel, am fost și calm... au fost și zile mai bune! Vor fi și zile mai bune, nu-i așa?   de la mine, numa' bine

Și fiindcă CFR nu încetează să mă surprindă (neplăcut), mai am câteva să vă spun legat de excursia din decembrie, de pe Rarău . Faptul că eu am plătit 23.5 ron la agenție pentru biletul spre Cîmpulung iar Mircea, la gară, a plătit 21.85 ... m-a enervat, dar l-am motivat prin faptul că el nu a primit loc, să zicem că e un motiv plauzibil... Dar faptul că fiecare dintre noi a plătit pentru drumul de întors 28.55 ron e de-a dreptul hoție!

Sunt în drum spre Iași, în tren. E drept că voi posta acest articol mult mai târziu, dar acum, când tastez e joi, ora 6 dimineața și sunt plin de nervi. Ok, să o luăm cu începutul. Din Galați spre Iași am mai mers de câteva ori; la început cu microbusul... că eram învățat deja de la călătoriile spre Roman, dar  în scurt timp am descoperit trenul accelerat care, pe lângă faptul că se încadra în același buget prezenta minunatul avantaj de a fi comod, semi-compartimentat și dotat cu prize.

Și vă spuneam, cu două articole în urmă (nu vă dau link), bucuros, surescitat, plin de entuziasm... în stare să mă sui pe pereți, că mi-am găsit cadoul de Crăciun. Nu?  Și atât de mult așteptam să vină ziua de azi... abia așteptam să fiu sunat ca să aflu când îmi va sosi... comanda. Am primit câteva telefoane azi, dar nu de la f64, nu legate de obiectiv. Dimineață primisem un mail care spunea că a fost preluată comanda și îmi furnizau niște date legate de agentul care a preluat comanda:

foto source: google img search  Nu am nici o problemă cu profesorii, ba dimpotrivă, mi-s dragi toți și aș vrea să colaborez cât mai mult cu ei, dar am întâlnit mai de mult o chestie peste care nu am putut trece. Ca profesor sau ca persoană care interacționează cu mulți oameni, presupun că ți-a intrat în reflex să răspunzi la orice salut, chiar dacă nu cunoști persoana, sau dacă nu îți mai amintești nimic despre ea. Dar ce mai la deal la vale, oricine răspunde la salut atunci când e salutat, chiar dacă mai apoi stă puțin pe gânduri fiindcă nu știe pe cine a salutat. Dar ca un profesor să nu răspundă la „ bună ziua ” mi se pare un lucru înjositor. Și nu mă refer la impertinențele tinerilor, ci la un „ bună ziua ” spus cu tot respectul, într-un cadru academic, nu în intimitate. Dacă nu te vede, sau persoana e atentă la altceva e de înțeles, dar când se uită la tine, vă priviți în ochi, îi dai bună ziua și ca răspuns primești o privire de „ who the fuck are you? ” și o întoa...

 Vă amintiți când spuneam că mi s-a stricat un harddisk, că parcă aș fi blestemat să nu mă pot bucura liniștit de tehnologia asta a stocării datelor? am pierdut atunci 500Gb de informații. Eram supărat, eram nervos, eram trist că am pierdut filme, programe, muzica, câteva jocuri (că nu am multe) niște backup-uri și câteva date care nici nu erau ale mele.... Dar acum, catastrofă! acum sunt distrus. De curând am pus tot ce aveam pe laptop, tot, absolut tot ce aveam eu digital pe noul meu harddisk extern deoarece plănuiam să schimb sistemul de operare. Nu am să vă povestesc incidentul care a cauzat asta, dar vă spun că am pierdut tot ce aveam pe respectivul disk extern. ... acum, acum sunt distrus...ce pierdusem data trecută...alea erau nimicuri comparativ cu datele acestea. Acum, am pierdut toate documentele, toate cursurile și proiectele de la facultate, toate site-urile și fișierele sursă, mai ales toate pozele, toate fotografiile, TOT. Voi cum v-ați simți dacă într-o zi ...

15 iunie, deci  s-a mai dus un examen... și s-au mai dus 500Gb de date...hard disk idiot! sau idiotul sunt eu....sau ambele variante.... de parcă ar mai conta acum! Și uite așa, iar scriu articole neinteresante....pentru unii. Voi ce mai faceți? Urmăriți eclipsa? de la mine,  numa' bine

da,am un car de draci momentan....de învățat nu am învățat nimic, s-a dus degeaba toată ziua, boii de lângă mine ascultă muzica la maxim cu geamul și ușa deschise, calculatorul e varză, hdd-urile au cedat...of câți bani aruncați de pomană. Cred că sunt blestemat....voiam și eu un hdd extern pentru laptop....și mi-am făcut unul.....cumpărat hdd, și rack ....și a cedat rackul...la garanție nu au făcut nimic așa că am cumpărat altul, de trei ori mai scump ca să fiu sigur că mă ține....azi nu mai merge harddisk-ul.....azi, după ce copiasem tot pe el...aseară a luat o trântă la podea...tocmai când fusesem așa grijuliu cu el....și nu a căzut toată ziua când era pus în toc. Nu! a căzut fix după ce l-am scos din toc.....da, superb....și ieri mergea...copiasem tot pe el....și acum am rămas cu buza umflată. Mi-am luat laptop și am aruncat destul de mulți bani în el cu gândul că îmi iau ceva bun...pe naiba! îmi face și ăsta o mie de draci....mai nou nici safe mode nu vrea! i-aș schimba window...

  ATENȚIE: Acest articol conține limbaj necenzurat

Nu mulţi ştiţi dar anul trecut am avut cea mai mare medie din promoţia mea, sub mine, pe listă a fost încă un băiat, iar între noi şi restul lumii  diferenţa cea mai mică era de un punct.(adică medii sub 8). Nu a fost neapărat un target al anului 2010, dar mi-am dat silinţa la toate obiectele şi în final a fost totul surprinzător de bine. Această postură de "lider" are beneficii şi dezavantaje. Unul dintre aceste dezavantaje e că toţi te caută pentru ceva, eventual dacă se poate să laşi baltă tot ce faci pentru a-i ajuta pe ei, cei care nu te cunosc decât în sesiune, care nici nu te-ar saluta dacă nu ar fi aproape examenul. Cum am păţit la unul din examene: mersesem la altă grupă unde nu cunoşteam decât una sau două pesoane, dar toţi au început să strige la mine după ajutor. Mi se face rău. Ce tangenţă ai avut tu cu mine ca să mă strigi aşa de parcă ţi-aş fi dator?

Vă amintiţi de Caza? Colegul meu de cameră cu care mă înţelegeam aşa bine acum un an... Ei bine acum nu ne mai înţelegem deloc. Ba mai mult, a fugit din cameră şi nu ştiu când/dacă va reveni. Până în iunie 2010 acumulase o datorie substanţială aşa că i-am confiscat laptopul pe timp de vară. Numa' bine a prins, că am avut şi eu pe ce vedea filme seara după muncă, deşi uneori eram aşa de obosit că nu mai aveam chef nici de filme... În fine, în toamnă i-am înapoiat laptopul după ce se achitase de o parte din datorie... mai rămăsese dator cu vreo 50euro, pe care tot promitea că îi voi primi. Prost am fost eu că am continuat să îl împrumut (şi să îl bat la cap să se achite)... aşa că până la vacanţa de iarnă adunase iar datorii, deci am luat din nou laptopul. Când am revenit după sărbători nu l-am adus fiindcă nu avea să îmi dea bani (m-am săturat să fiu bun şi înţelegător). Îi dădusem de anul trecut termen de achitare a datoriilor: 28 ianuarie. La data respectivă fie aveam ban...

cum transformi o persoană relativ calmă într-un pachet de nervi ? pune-l să lucreze folosind internetul din campusul Al. I Cuza (Galaţi).....aaaa, Care internet? Bună întrebare!!!! de la mine,  numa' bine

de mai că îmi vine să fug and never come back!! Mamă mamă, care m-ai făcut mai bine mă făceai de lut(asta ca să fie rima)! De ce? că aşa nu m-ar fi deranjat lumea dimprejur, nu aş fi văzut prostia, lenea, ipocrizia, stupiditatea, comoditatea, impertinenţa, neruşinarea anumitor "vieţuitore" cărora nu le pot spune nici măcar "persoane" darămite "oameni". Sunt sătul de Galaţi, de gălăţeni, de brăileni, de tulceni...cât sunt de antipatici.... Mă scuzaţi..am generalizat..aveţi pe aici şi oameni de nota 10, şi unii de nota 11, dar pe bune, am stat şi prin alte locuri dar nu am întâlnit atâta lene, răutate, egoism, nesimţire într-o perioadă aşa scurtă. Asta dă de gândit. Păcat că cei buni sunt împrăştiaţi iar ăia proşti vin cu grămada... Cum zicea cineva la status " Mama proştilor e mereu gravidă ".... Vai, sunt aşa de sătul, de toţi, de nesimţire voastră, de aerele voastre de vedetă, de glumele de rahat pe care le faceţi, de prostia incurabilă....

Acum multă vreme am lipit pe uşa camerei o bucată de foaie ...aproximativ A4. Ideea afişului e destul de simplă şi cred că mesajele sunt foarte clare: nu intra în cameră ca porcul, fără măcar să baţi şi nu arunca chiştoacele peste tot