În schimb, nu fac nimic din toate astea fiindcă, așa cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, tot așa, aproape nimic din ce aveam planificat pentru aceste trei zile nu s-a realizat.
Ia să le luăm pe rând, dar mai întâi porniți muzica furnizată mai jos...
- trebuia să plec vineri acasă cu microbuzul: realizat!
- plecam acasă ca să pot merge sâmbătă pe Ceahlău: anulat!
(anulat vineri dimineață, după ce am plecat, deci plecarea fu aproape inutilă)
- aveam de livrat un colet mic surorii mele: realizat!
- mi-am zis că dacă tot nu mai plec nicăieri sâmbătă, când ajung acasă am să merg puțin la muncă: a plouat deci anulat!
- dacă la casă nu aveam cum să ajung, măcar să fac ceva treabă pe acasă pe la ai mei: realizat ... ceva
- planul era ca după întoarcerea de pe Ceahlău să-mi pregătesc bagajul pentru a doua zi, să pornesc pedalând spre Galați. Se anunțase o tură de cățărare de la care nu puteam să lipsesc, așa că am renunțat la ideea de a merge pe bicicletă, urmând să iau trenul de la miezul nopții.
- fiindcă înainte de a pleca am uitat să scot ceva bani de la bancă, și am avut noroc chior să am exact bani pentru biletul dus, am pornit vineri seara spre ING, să scot ceva bănuți, să verific dacă a băgat bursa: țeapă! sediul ING Roman s-a desființat așa că am rămas ca fraierul în fața băncii!
- bani am făcut rost, da fiindcă Ceahlăul se anulase, am mutat plecarea spre Galați pentru sâmbătă la prânz.
- ajuns în Galați, am stat puțin și apoi am ieșit să livrez un colet lui Gabi. Pedalând pe strada 6 martie am rămas, în vârful dealului, fără pedala stângă... cu tot cu braț pedalier, așa că am mers pe jos câteva sute de metri până m-am enervat și am început să pedalez cu un singur picior. Tot restul drumului până la Gabi, și drumul de întoarcere l-am făcut pedalând cu dreptul.
- după o mică odihnă și ceva de mâncare, am ieșit să văd ce se întâmplă de Ora Pământului. S-a organizat ceva în Parc Eminescu (slăbuț: doar în parc s-au închis luminile dar restul orașului era luminat). Am fost să fac poze dar nu pot să spun că am nici măcar 10 poze bune din tot setul ăla. Se voia realizarea unui „60” mare din lumânări dar vântul nu a fost de acord, așa că s-a făcut unul mic pe care însă nu l-am fotografiat fiindcă era înconjurat de copiii care l-au realizat (protecție contra vântului). Chiar dacă am cerut o mică „fereastră” tot nu s-a mișcat nimeni de acolo... a făcut cineva din grup o poză, dar a folosit blitz, așa că nu a ieșit mare lucru din toată frumusețea lumânărilor. Imediat după ce s-a făcut poza aia, au strâns toate lumânările grămadă (sincer credeam că vor rămâne să ardă în forma aia) și, adăugând restul lumânărilor, a ieșit un fel de foc de tabără din lumânări (nu sunt de acord cu asta, dar fie... nu era treaba mea). S-au aprins și câteva lampioane, sau cum se mai numesc... trei dintre ele au fost mai încăpățânate și au rămas prin copaci.. din fericire nu s-a declanșat nici un incendiu. M-am întâlnit cu Doina, Dan, Dana, Adi, Alex, Gabi (în ordinea apariției lor).
- sâmbătă seara somn, apoi trezire duminică dimineața și făcut bagaje pentru excursie. Când am ieșit să cumpăr pâine mi-a picat fața văzând asfaltul ud, plouat... Am revenit și am pornit calculatorul să văd dacă s-a anunțat ceva legat de tură. Ok, nu se anulase așa că am terminat pregătirile și am pornit la locul de întâlnire. Am ajuns la muntele cu pricina și bătea un vânt groaznic, dar Ciprian ne asigura că acolo unde mergem noi, e dos și nu ne va deranja vântul. Pe la trei sferturi din drum a început să ningă. Nu foarte mult, dar destul cât să ne schimbe planurile. Cățărarea se anulase, din cauza vremii... și asta era și mai clar când am ajuns la versant și am văzut cât de udă e stânca. Nici vorbă de cățărare pe acolo. Tură anulată
- Am continuat drumul spre vârful Țuțuiatu, cel mai înalt din munții Măcin: 467m. Mie deja mi se rupse firul... adică mi s-a stricat tot cheful de la primele picături de ploaie/lapoviță/ninsoare ... primul meu gând a fost: Radule, dacă plouă ai dat de dracu... / de ce oare ai schimbat rucsacu? Că în celălalt aveam pelerina de ploaie, că celălalt avea husă de ploaie... dar era prea mic pentru tot echipamentul. Apoi conștientizând că e imposibil să ne mai cățărăm.... eram total dezumflat.
- Nu m-a topit ploaia/ninsoarea și oricum după ce am trecut de zona de cățărare s-a cam oprit. Am oprit să facem pauza de masă, unii s-au apucat e cules urzici, eu am continuat să merg spre vârf. Nu am intenționat să ajung până sus fiindcă am vrut să aștept și restul grupului. Dar după pauză am băgat de seamă că au început să coboare, așa că am coborât și eu, e drept, puțin panicat de schimbarea de traseu.... mă gândeam că rămân pe acolo... Bineînțeles că nu a fost cazul, am ajuns imediat jos și ne-am regrupat (semi-regrupat). Dacă știam că se coboară, urcam singur pe vârf (nu acuz, nimeni nu a știut, ci a fost o chestie de moment... ca tot restul turei, o altă modificare neprevăzută)
- Nu am mai mers în alte părți să încercăm alți versanți, așa cum se zvonea, ci am plecat direct în Greci, unde ne-am întâlnit cu a treia mașină. De acolo la bac și acasă. În tot acest timp eu am moțăit în portbagaj (ba chiar am ațipit pe bac, fiindcă a durat destul de mult până s-a umplut... imediat ce am ațipit am ajuns pe partea cealaltă și m-am trezit ca să încapă și restul lumii în mașină.)
- Ajuns acasă, seara era programată altfel....dar în urma unei convorbiri telefonice aveam să aflu că și acest lucru se anulase... de ce oare mă mai mir? La ce weekend ANULAT am avut, era și normal.
Da, făcusem și câteva capturi video în cursul zilei, urma să fie un Video Blog, dar am luat hotărârea să șterg tot ce am filmat fiindcă nu aveam o stare prea plăcută. Dacă în scris pot să mă plâng despre orice, pe partea video vreau să apară doar părțile mai senine, nu vreau să vă stric și vouă starea de bine...
Și fiindcă mai demult melodia asta mă scotea puțin din stări dintr-astea, am decis să o folosesc pentru încheierea articolului.
Azi a fost o zi extrem de ghinionistă. De exemplu, pe lângă tot ce s-au întâmplat, în pauza de „masă” am lăsat
Cum pana mea să am atâta ghinion într-o singură zi. E un fel de păcăleală ce mi-a tras-o natura, așa de 1 Aprilie. Cu ocazia asta mi s-a murdărit și geanta.... totul e bestial.
Și ca să închei, vreau să anunț că am să dispar o perioadă de pe aici...
Da, acum când în sfârșit scriu și eu periodic, când am adunat câțiva cititori, când am vreo 40 de abonați (cred că jumătate sunt virtuali dar n-am de unde să știu exact).... da, acum părăsesc blogul și lumea online. Am început să scriu prea des, am în reader bloguri care postează prea des și nu reușesc să le citesc... gata, iau o pauză.... am să dispar o perioadă, dar sper să vă regăsesc pe aici când mă întorc.
Sau nu dispar de tot, dar voi trece din ce în mai rar... Am să finalizez cândva și cele 2 părți din VideoBlog: Inspirație. Abia aștept, dar ele necesită timp... și tocmai asta vreau să câștig prin această viitoare absență: TIMP.
Prea multe vorbe... să ne recitim cu bine... cu siguranță am să rămân foarte în urmă cu ce se întâmplă pe blogurile din reader, dar asta e... poate cândva voi recupera.... Sau poate voi continua să citesc, dar nu voi mai publica nimic... NU ȘTIU încă, cert e că trebuie să fac o schimbare, trebuie să renunț la niște (mai multe) chestii ca să am mai mult timp... la poze încă nu renunț, dar nu știu când am să le public...
Acestea fiind spune....
de la mine,
numa' bine
No comments:
Post a Comment
Atenție: Este activată moderarea comentariilor pentru articolele mai vechi de 10 zile!