Abia m-am întors din „vacanță” dar am regăsit orașul schimbat. Nu știu de ce de fiecare dată mă surprinde venirea primăverii. Și nu mă refer la ghiocei și la viorele, nu mă refer la începutul primăverii ci mă refer la perioada asta de acum, acum când toți copacii au înverzit (sau înroșit).
Azi e ziua pământului, știați?
Și ce frumos e să te plimbi prin oraș să fii înconjurat de verdeață, de zâmbete, de soare și de voie bună, toate acestea plus muzica din căști au făcut ca drumul dintr-un capăt într-altul al orașului să dureze mai bine de 2 ore.
Vineri, când am ajuns în oraș, eram prea concentrat pe greutatea bagajelor ca să bag de seamă cât de mult s-a schimbat orașul în doar cele câteva zile ce au trecut.. Ieri, am făcut primul contact cu lumea de afară și am fost surprins cât de diferit arăta totul în jur... Am admirat totul într-o plimbare rapidă până în celălalt capăt al orașului... și a fost frumos până a început să toarne! M-a murat bine și apoi s-a oprit!
Dar azi, azi vremea a fost bestială, și fiindcă aveam camera la mine am încercat să profit cât mai mult, dar în același timp să-mi mențin mersul rapid :D
De exemplu, de cât timp sunt în Galați, mereu am admirat școala asta! Are așa un aer vechi, arată exact cum îmi imaginam școlile vechi de la țară, așa cum îmi imaginam școala citind Amintiri din copilărie. Asta fiindcă are gard mic, pentru că are copaci și verdeață multă, pentru că e mică și arată ca o căsuță, pentru că are zidl ăla de cărămidă, pentru că e amplasată pe un mic deal... toate aceste motive la un loc. Nu știu, mereu mi-a plăcut și arată bestial, chiar dacă are termopane și tablă pe acoperiș.
Școala mea avea mai mult beton și asfalt. Era ascunsă între copaci. Spațiile verzi erau/sunt ascunse de garduri vii mari, chiar uriașe pentru un copil. Asta arată mult mai bine. Mereu îmi va atrage privirea.
Azi până și lămpile de pe stradă arată altfel. E drept, pe strada asta nu m-am mai uitat niciodată la becuri, poate de aceea le-am găsit fascinante, cu verde în fundal. E primăvară, e cald, și mai ales e duminică, toată lumea e afară, pe străzi, pe faleză, pe role, pe biciclete. Vată de zahăr, înghețată, popcorn cu caramel și sucuri... o frumusețe. Și lumea multă nu mă mai sperie așa având căștile în urechi...
Să nu uităm că „la elice” abia a fost restaurat parcul și statuia... cu așa un cer aproape că nici nu mai contează că Brătianu avea un porumbel pe mâneca dreaptă și încă unul în păr... sau cel din păr zburase până să fac poza?
Bine, nu toată lumea petrece, ba unii mai și muncesc, alții stau în casă sau la birou... dar important să ne simțim bine acolo unde suntem și să fim „verzi”. Tipul zâmbea, m-a văzut că fac poze.. și el și colegul de jos care trăgea de cablu :D
Apropiindu-mă de campus mi-a fost dat să observ și minunata dragoste maternă... a unui cățel. Da, rămânem în tema pozei de ieri și vedem azi niște cățeluși mici și drăgălași....
Poate mi se pare mie, poate am reușit eu să văd lucrurile altfel, dar parcă toată lumea e mai veselă azi. Nu eram singurul care mergea dansând pe trotuar, nu eram singurul vesel nu eram singurul cu chef de poze :D
Am avut plăcerea să descopăr că lumea nu e chiar așa de reticentă în fața camerei. Am trecut puțin peste blocajul de care vă spuneam cu ceva vreme în urmă. În sfârșit azi am făcut câteva poze așa, din senin, necunoscuților și am primit feedback pozitiv ... adică zâmbete și mâini ridicate (waving hands). Și dacă nici imaginea din dreapta nu arată clar cât de faină a fost ziua de azi, nu știu cum altfel să vă explic. Dar e drept, că e puțin trișat fiindcă pe tip îl cunosc, fiind coleg de palier la cămin. Poza a fost ceva „de moment”: ne-am ciocnit accidental în timp ce ieșeam de la bancă și m-a văzut cu aparatul foto în mână (la gât). A fost foarte fain.
Da, azi a fost o zi faină pentru poze... vremea de afară începe să fie din ce în ce mai bună pentru poze. Ar trebui să fiu afară mai mult, mai des, toată ziua, cât e lumină să am camera la ochi, iar când se înserează pe trepied. Dar cum să fac asta când am atât de multe alte lucruri de rezolvat, majoritatea legate de facultate. (cică azi trebuia să învăț :D oups! )
Hai că mai încerc o chestie: o nouă rubrică pe blog, o nouă invitație, o nouă interacțiune cu voi. Eu VREAU poze, tu Vrei Poze ?? (trebuie să dai click dacă ești curios).
de la mine,
numa' bine
Superbe pozele, chiar devii din ce în ce mai bun în meseria de fotograf :P Superbă veredeaţa din jur şi copacii înfloriţi :X a venit PRIMĂVARAA
ReplyDeleteMulțumesc mult, dar nu e meserie, așa cum am spus de mai m ulte ori :)
DeleteMă bucur că pozele mele plac publicului, și mă bucur când publicul afirmă asta :D
Este foarte frumoasa ultima poza...cele doua nuante de mov pe care le au acele flori sunt superbe..nu cred ca pot sa imi imaginez ce iti place tie la poza, dar pe mine ma duce cu gandul la niste brate intinse..iar florile in sine ma duc cu gandul la niste cesti de ceai..dar imaginatia mea e cam ciudata :-j..
ReplyDeleteNu poți spune că e ciudată... e A TA. Așa cum fiecare din noi vede diferit :P Mie îmi place simetria asimetrică și bineînțeles, așa cum ai detaliat și tu, culorile.
DeleteNu m-aș fi gândit la brațe și cești ci la un fel de carusel de la parcul de distracții, florile fiind „cupele” în care stau oamenii, totul învârtindu-se într-un plan înclinat (cum e Balerina, dacă știi la ce mă refer)
da, la genul ala de cesti ma gandeam si eu...daaa 8->...si da, stiu la ce te referi cand spui Balerina..o aduceau la oraselul copiilor si la balci :P
Deletedaa.. orășelul copiilor :D
DeleteÎmi amintesc de copilărie :P
E tare simpatica scoala respectiva, si o raritate, cred eu. In ultimii ani, scolile sunt cladiri destul de mari, cu cel putin un etaj. Aceasta da senzatia de intimitate :)
ReplyDeleteRadu, se spune ca nu doar realitatea isi arunca proiectiile in interiorul nostru, ci ne proiectam si pe noi insine in realitate. Cand tu esti fericit, emani asta in jurul tau si parca intreaga lume e mai frumoasa. Uneori, se intampla sa ne sincronizam unii cu ceilalti, cum se intampla in zilele in care soarele ne lumineaza, dupa multe zile innorate. Si cand ne sincronizam, e minunat!
Eu ma bucur ca ai mai depasit tracul acela pe care il aveai cand vine vorba de a fotografia oameni :) Ti-au iesit cateva cadre tare frumoase.
Imi place ultima fotografie, imi place si mai mult cea in care ai surprins liliacul :) Il ador si abia astept ca strazile sa ne imbete cu mirosul lui :D
Da, uite că am uitat să zic despre faptul că e doar parter.. bine punctat! (evident din imagine, dar e unul din detaliile care o fac atractivă) Și dacă nu mă înșel nici nu are forma clasică de U (formă adaptată postbelic din câte știu eu, pentru ca școlile să fie recunoscute din zbor)
DeleteCât despre tracul meu.. nu l-am depășit... asta e ca o ceașcă de apă aruncată în Marea Neagră!
Mulțumesc pentru aprecieri, am să revin cu imagini mai detaliate cu liliac, special pentru tine! Zilele astea e mai înflorit ca atunci, deci suntem încântați și olfactiv
Dar e o ceasca bine-venita si un inceput :) Un fel de ,,vezi ca se poate" pentru tine insuti.
ReplyDeleteDa, da, da!! Astept liliacul cu drag atunci! Imagineaza-ti ca imi modific traseul spre casa in ultima perioada, doar pentru a ma plimba pe niste stradute si printre niste blocuri unde gasesc si salcami si mai mult liliac :D
Salcâmi... eu nu am văzut salcâmi încă. Am văzut niște copăcei care au flori ce seamănă cu salcâmul.. dar sunt roz... nu sunt sigur că sunt salcâmi, dar sunt sigur că fac parte din aceeași familie, și florile sunt dulci - m-am luat după faptul că erau pline de albine .. dar apoi am și gustat o petală :P (sper să nu pățesc nimic :D
DeleteDaca albinele roiau pe-acolo, e semn bun :)) Altii mananca droguri, cred ca vei face fata unei petale :D
DeletePăi, prima doză e cea care decide dacă fie mor, fie devin dependent (încă nu am murit... dar nici nu am mai gustat, că a trecut vremea lor, au apărut salcâmii)
Delete