Acest articol este strict personal, nu te aștepta la altceva! Pe lângă asta, mai e și destul de lung.
Citește mai departe doar dacă ești de acord cu acest lucru. Nu poți spune că nu ai fost avertizat.
Ai simțit vreodată nevoia să evadezi? Să dispari pur și simplu? Să te distanțezi de toți oamenii și de toate lucrurile care te înconjoară?
Eu ieri asta voiam. Printre altele, asta îmi fulgera prin cap: oare cum ar fi să dispar? (era concluzia dinspre finalul zilei). Cât de fain ar fi să pot pleca, să las totul în urmă, să-mi iau toată viața de la capăt. Să plec undeva unde nu cunosc / nu mă cunoaște nimeni. Să nu mai știu de nimeni, să nu mai știe nimeni de mine.
Dar din păcate așa ceva nu e posibil vreodată, fiindcă nu există nicăieri un buton de reset, nu suntem calculatoare. Oriunde aș pleca, involuntar iau cu mine tot ce am în cap, tot „bagajul”.
Și chiar dacă ar fi o metodă de a mă detașa de tot ce am în suflet/minte tot nu aș putea să dispar și să-i las pe toți în urmă, pentru că, oricât de egoist aș fi (și sunt), țin prea mult la ceilalți, vreau să le fie lor bine; ba chiar de multe ori caut să fac ce e mai bine pentru ceilalți în loc să mă îngrijoreze propria piele (apoi mă plâng că o duc prost - e un cerc din care nu reușesc să ies)... Așa-i că e total anormal? Cum pot să zic că sunt egoist dacă îmi pasă de ceilalți?? (dacă afli răspunsul, te rog să-mi spui și mie) Chiar, de ce nu pot fi 100% egoist? Să nu-mi pese decât de propria persoană :D. Nu bre, eu trebuie să am conștiință și să fiu empatic! Un nenorocit cu remușcări!
A, și pe lângă asta, mai sunt și ușor masochist... Da, pentru că, de fapt, EU sunt cauza tuturor problemelor, durerilor, tristeților mele. Și atunci ce rost are să mă plâng. Nu, nu mai are nici un rost și nu asta fac.
Mi-aș dori să am cu cine vorbi despre orice. De fapt blogul ăsta tocmai de aia a apărut, acum ... ani. Fiecare din noi are nevoie de o altă persoană căreia să i se confeseze...nu-i așa? Încep să dau dreptate americanilor și ședințelor săptămânale la psihiatru, dar să vorbesc așa, cu un necunoscut nu îmi surâde deloc! Eu am nevoie de cineva care mă înțelege, cineva care e la curent cu ce am scris pe blog în toți acești ani, cineva care mă cunoaște, cineva căruia să îi pot vorbi despre ce se întâmplă... și singura persoană care întrunește aceste calități (și altele) sunt doar eu. Problema e că eu nu știu să-mi dau sfaturi bune, nu pot să analizez obiectiv o problemă, nu pot să-mi dau șuturi în fund...eu dacă găsesc răspunsul la o problemă, cu siguranță acel răspuns ridică alte probleme... Și dacă ar mai fi unul ca mine, știu sigur că mi-ar fi cel mai mare dușman și ne-am urî de moarte!
Singura opțiune rămâne să tac!
Și ca plan de viitor, asta am să fac, și în plus am să să fiu fericit, să fiu tot un zâmbet, să fiu mereu calm și binedispus, să fiu cât mai jovial... să nu las să se vadă altceva (cred că dacă am să ascult muzică mereu va fi de ajutor). Nimeni. Nimeni nu vrea să aibă în preajmă un trist, un morocănos, o „epavă”. Lumea vrea să zâmbească, vrea să râdă, vrea să uite de problemele sale, nu să le afle pe ale altora... și asta vreau să fiu pe viitor.
Vreau! Vreau să reușesc de data asta! Vreau să nu mă mai las cuprins de gânduri negative, să râd în fața durerii, să fac mișto de tristețe și să spun bancuri când îmi vină să plâng! Să nu mai privesc niciodată la trecut cu regret. Vreau multe, dar încep cu pași mici.
Cei ce vor citi acest articol vor avea mereu îndoieli: „Is he really happy, or really good at faking it?” iar cei ce nu vor citi, vor fi mai liniștiți, și mai veseli.
De asemenea vreau să fiu mai calm, să nu mă mai enervez atât de ușor... să încerc să privesc lucrurile din exterior... ohoo, da mult am de muncă :D
Totodată vreau să mai schimb ceva la felul în care tastez și de aceea, până atunci nu am să mai scriu nimic pe aici decât în cazuri de necesitate maximă. Păi sunt de 5 zile în „vacanță” și nu am scris nimic .. mă uitam la fereastra „new post” ca boul la poartă nouă, e posibil așa ceva?! Aveam despre ce scrie... dar nu puteam... am drafturi pe care încă nu le-am terminat... dacă le voi termina vreodată!
Tocmai mi-am dat seama că azi nu am făcut nici o poză... mai am 20 de minute, oare ce iese??
de la mine,
numa' bine
Faina melodia aia. E buna sa o folosesti si cand trollezi. Sii cand poti evada? Doar seara in somn, dupa o zi grea de munca. Restul is povesti :D
ReplyDeleteBine ai revenit pe aici, Manuel.
DeleteDa, faină melodia dar trebuie să recunosc că treaba asta cu trollatul(?) nu am înțeles-o. E un termen prea nou pentru mine, aveam o vagă împresie că e sinonim cu „a face mișto” de cineva/ceva sau?? În dex nu apare :D
Da, somnul e o evadare dar scurtă, și nu tot timpul înspre mai bine (coșmarurile recente mi-au arătat asta).
Oricum, it's water under the bridge now! Am trecut peste :D
Faină melodia, îmi place.
ReplyDeleteSă evadezi cu adevărat și total, cred că doar în vise se mai poate. În vis nu există reguli, nu ești constrâns să faci ceva, nu există timp. În vise e cum vrei tu să fie ... Bine, mai sunt și coșmarurile, dar pe alea nu le luăm în seamă acum. :)
Am simțit de multe ori nevoia de a evada, de a fi doar eu cu mine ...
Ba eu cred că poți evada, dacă primești o lovitură în cap și faci o amnezie totală! (după ce ai plecat deja undeva unde nu te cunoaște nimeni... ca să nu știe nimeni de unde ești și unde să te ducă.
DeleteSau aș putea evada dacă nu mi-ar păsa de restul lumii :D
Bine ai venit pe aici Pedagogule!
Mulțumesc și bine te-am găsit. Îmi place ce văd pe aici, așa că o să mai trec.
DeleteToate cele bune!
Mulțumesc și eu!
DeleteI'm feeling you...am simtit si eu nevoia de a evada sau de a fi singura in ultima vreme ...de prea multe ori chiar si e ingrijorator..ai fost putin dramatic pe alocuri, dar dupa cum te stiu eu, nici nu ma mir ...adevarul este ca numai noi putea lucra la "mansarda" pt a ne schimba parerile si modul in care vrem sa aparem in fata celorlalti, dar nu stiu daca merita sa te prefaci tot timpul ca esti bine...irosesti timp in care chiar ai putea incerca cu adevarat sa fii ok, ca numai o viata avem si daca o train si pe asta tristi, suparati si morocanosi, n-am facut nicio treaba...
ReplyDeleteBine ai revenit.
DeleteDramatic? Unde?
Hei, ai înțeles greșit (oarecum) Era ideea că restul lumii nu va ști când sunt happy și când mă prefac... eu cum să nu știu? ... de fapt sper să ajung la un moment dat să nu mai știu.. să fiu DOAR happy :)
Si da, cred ca troll se refera la faptul ca iti bati joc/razi de cineva..pt ca e amuzant..se refera mai mult la glume proaste..asta daca e sa ne gandim la 9gag.com :D ..
ReplyDeleteda, ar merge melodia ca să faci mișto de cineva ... cineva trist.. dar nu e cazul acum. Nu trollez :P
Delete„Is he really happy, or really good at faking it?" Uneori este mai bine să dai impresia ca totul e perfect in your little fairy tale world, alteori ar trebui, poate, să-i dai dracului pe toți și să te gandești numai la tine...ce obții dacă te prefaci toată ziua, dacă zâmbești, te minți singur mințindu-i pe ceilalți și noaptea, singur/ă fiind cu gândurile tale, simți că totul se prăbușește în jurul tău, și tu nu poți face nimic? Și totuși... poate ai să ajungi în momentul în care, mințindu-i pe toți și fiind mereu un zâmbet, ai sa ajungi să îți crezi propria iluzie. Eu nu am reușit asta încă, dar perseverez... Sau poate, cine știe, într-o zi (oricât de îndepartată va fi ea), nu va mai trebui să mint pe nimeni pentru ca să fiu fericită, nu va mai trebui să mă mint nici pe mine însămi. Untill that day comes, I wish you the best...
ReplyDeleteNoaptea voi dormi neîntors.. oricum nopțile-mi sunt scurte :D
DeleteDa, poate am să ajung să trăiesc (din nou) în propria iluzie. Nu văd nimic rău în asta. Cum spuneam, nu pot „să-i dau dracului pe toți”, dar îți mulțumesc pentru gândurile împărtășite, aș fi preferat să te semnezi.
O zi minunată, și îți doresc să vină acea zi în care să fii fericită.
pai vezi...în momentul în care te prefaci, ajungi să te prefaci atat de bine, încat nici în ruptul capului nu mai recunoști unele lucruri, cel puțin în fața lumii. Mâine, cel mai probabil, nici nu am să îmi mai aduc aminte, poate, că am trecut pe aici...Sau cine știe...poate nu am să îmi mai amintesc că mi-am încălcat promisiunea făcuta mie însămi, și am mai vărsat o lacrimă pentru amintiri prostești, dar frumoase... Deci să nu urmezi o astfel de cale, să nu iți duci până la capăt hotărârea- nu merită. Ai să ajungi singur, mai singur decât ai fost/te-ai simțit vreodata.
ReplyDelete”Noaptea voi dormi neîntors”... da, dar visele? Uneori, ele se pot transforma în cei mai fățarnici inamici. Poți păcăli pe oricine, te poți păcăli pe tine însuți, dar conștiința ta se va răzbuna pe tine...prin vise... so... watch out...
Nu mă tem de vise...
DeleteRadu, cred ca ai dreptul sa decizi si sa alegi ce anume din tine le dai celor din jur inspre ,,vizionare". Oricum fiecare dintre noi ne cream o imagine sociala, o ,,masca" (nu folosesc termenul in sensul de prefacatorie, ci de rol social) pe care o purtam in prezenta celuilalt, oricine ar fi el.
ReplyDeleteProblema e ca tu iti impui sa taci. Si din experienta proprie si a altora, iti spun ca suprimarea e unul dintre cele mai odioase mecanisme psihice de aparare. Nu e odioasa ea in sine, cat timp functioneaza, functioneaza. Evribadi iz heapi, stii? Dar se aduna presiune psihica si toate energiile alea negative pe care tu nu le exteriorizezi cand trebuie, toate chestiile alea pe care le tii in tine, toate urletele pe care nu le scoti la timp, toate vor face boom, poate in cel mai nepotrivit moment, in preajma celor mai nepotrivite persoane.
Ai nevoie de cineva care sa te inteleaga si alaturi de care sa te poti manifesta. Si e teribil de greu sa gasesti o astfel de persoana. Caci tu ai mare dreptate: oamenii nu isi doresc epave langa ei, nu vor sa iti afle problemele, nu vor sa fie nevoiti sa aiba grija de sentimentele tale. Si atunci, e teribil de greu sa gasesti un om dispus sa faca toate astea, fara sa i se para ca isi sacrifica viata.
Imi dau seama cat de norocoasa sunt... Recent, m-am intalnit cu un prieten si povesteam, radeam, etc. Pur si simplu la un moment dat, m-am intristat si mi-a venit sa plang (nu fara motiv, m-am simtit coplesita in ultimele luni de toate cele din viata mea). A fost atat de reconfortant sa plang langa un om care nu m-a judecat pentru asta, care a inteles ca e normal sa te exteriorizezi, ca e normal sa ai perioade mai putin bune. De un astfel de prieten avem toti nevoie, cred. Nu zic sa te apuci de plans, dar un prieten care poate fi alaturi de tine cand vrei sa iti exteriorizezi durerea (indiferent de modalitate - unii sparg usi cand ii doare sufletul)
Cat despre egoism, toti suntem egoisti. Eu sunt convinsa ca asta e natura noastra, ca daca nu am avea ,,gena egoista", nu prea am fi supravietuit ca specie, ca forma de viata. Dincolo de egoismul nativ care e standard la toti dintre noi, eu nu cred ca tu ai neaparat inca o doza de egoism, in sensul social al cuvantului, ci cred ca esti ,,self-centered" - axat pe tine, pe trairile si lumea ta interioara, pe ce se intampla in interiorul tau. Iar asta nu intra in contradictie cu altruismul si faptul ca iti pasa de cei din jurul tau.
A, si ma vad nevoita sa mentionez. Tu nu esti de fapt nici prea self-centered. Uita-te atent in jurul tau si vei vedea dovezi de egoism pur, cat vrei. Diferenta e ca tu iti constientizezi egoismul, atat cat o fi el, in timp ce foarte multi nu isi dau seama de ce se intampla cu ei insisi.
Dar ca sa revin... e decizia ta ce arati lumii, cum spuneam... insa, imi permit sa iti dau un sfat prietenesc, si ti-l dau chiar din suflet, caci am fost in situatia asta de prea multe ori: nu iti suprima durerea. Iti faci rau. Descarca-te, vorbeste despre ce simti, chiar daca ti se pare ca nu are rost. Are. E important. Frustrarea e un sentiment oribil..
Zambetul are valoare doar atunci cand are radacini in adancul fiintei tale, daca e doar de suprafata... in timp, devine un zambet mutilat.
Imi cer scuze ca m-am intins teribil de mult, dar cred ca e important... Ai grija de tine >:D<
Wow... Colorbliss a revenit în forță... mi-a luat ceva timp să citesc, dar e un lucru bun! Îmi place și nu trebuie să te scuzi. Niciodată aici să nu te scuzi pentru că scrii mult!
DeleteNu am să iau tot comentariul la disecat dar îți mulțumesc mult pentru toate gândurile împărtășite și te felicit pentru prietenul de care spuneai. Mă bucur că te-ai putut descărca.
Și da, știu și eu din experiență că „vorbitul ajută” ...
Oricum, mie îmi face bine acest exercițiu, de a-mi impune gânduri vesele, de a-mi impune să nu mă enervez, să zâmbesc atunci când aș fi tentat să mă întristez...
Eu îți mulțumesc și îți doresc ca lunile următoare să fie cât mai plăcute, cât mai puțin copleșitoare.
Imi vine in minte un citat, insa nu stiu ale cui sunt cuvintele. Redau ideea doar: cand simti ca te enervezi, numara in gand pana la zece, inainte de a vorbi. Daca simti ca o dai in disperare (deci nu te calmezi), numara pana la o suta. Asta e pentru impulsivi si pentru momentele alea in care e mai bine sa ramai calm :))
DeleteCu siguranta, e bun si un astfel de exercitiu, si sper sa reusesti sa il faci sa fie autentic. Caci problemele de care iti spuneam apar atunci cand e fortat. Ma gandesc ca daca o iei frumos, cu pasi mici si siguri, poti sa te simti bine si sa iti impui o schimbare la nivel de atitudine, la modul in care te raportezi la lucruri. Aia ar fi bine :)
Eh, ma bucur ca am voie sa imi manifest logoreea pe-aici :))
Am să încerc și cu numărători :P
DeleteMă bucură logoreea ta și faptul că cineva găsește atât de multe de spus la ce scriu (gândesc) eu.
După cum se poate observa și eu am aceeași problemă, puțin diferită, și manifestată în articole... chestii care ar putea să fie lungi de o frază primesc o introducere, se dezvoltă un conținut și mai adaug poate și încheiere... deseori subiectul fugind puțin și prin alte părți :P
hihi, eu ma manifest asa la proiectele pt facultate. Sunt in stare sa scriu si cate 2 pagini introductive, cand limita ar fi de 3 pag pentru tot proiectul :)) E o nevoie de a dezvolta si explica fiecare idee in parte...
DeleteImi dau seama, inca o data, ca imi vine sa spun mai multe prin comentarii, decat in propriile articole. Poate pentru ca sunt o fire pasiva si am nevoie de un stimul (in cazul asta un articol) pentru a actiona (deci a-mi impartasi gandurile). Si oricum, nici articolul tau nu e tocmai de 3 randuri, ca sa nu am cum reactiona :P
La facultate, eu nu am de scris povești :P
DeleteMă bucur că articolele mele stimulează mintea cititorilor :D
Fire pasivă? Serios? Apropo, nu numai articolele sunt stimuli, ci și comentariile, e un dialog :)
Da, pasiva - in starea mea naturala, desi nu par, caci am o tona de activitati :)
DeleteSi da, asa e, clar si comentariile sunt stimuli :D