Afişul buclucaş

Acum multă vreme am lipit pe uşa camerei o bucată de foaie ...aproximativ A4.

Ideea afişului e destul de simplă şi cred că mesajele sunt foarte clare:

1. nu intra în cameră ca porcul, fără măcar să baţi şi
2. nu arunca chiştoacele peste tot

Am recurs la acest lucru din două motive. Primul fiindcă la un moment dat pe la început a intrat un tip în cameră (şi memorie vizuală am slavă domnului) fără să bată fără să cunoască pe cineva din camera noastră... pur şi simplu a dat buzna. Era beat, bineînţeles şi cu chef de scandal... că şmecheri sunt toţi. Nu era singur, dar el a intrat. I-am spus că nu stă aici persoana căutată şi i-am sugerat să bată la uşă data viitoare. Nu m-a auzit şi i-a repetat şi Caza acelaşi mesaj (sau el a zis primul apoi eu...nu mai contează ordinea). Treaba e că s-a supărat tare gagiul şi a făcut gât că de ce..apoi a sărit cu gura şi însoţitorul, care era pe hol. Că de ce ne-am luat aşa de el, că nu a făcut nimic..că dacă vor ei pot intra oricând în cameră...era să se lase cu bătaie dar s-au liniştit şi au plecat.

Al doilea punct de vedere ar fi că ne-a bătut obrazul Levi (aşa am auzit la Caza că îl cheamă pe şeful de cămin) că sunt chiştoace de ţigară în faţa uşii noastre. Caza i-a spus atunci că el e singurul fumător (aşa era pe atunci) şi că foloseşte scrumieră sau nu fumează în faţa uşii. Vin alţii şi fumează în colţul ăsta. Replica lui Caza a fost ceva de genul: "nu am cum să îi păzesc să le spun să nu mai arunce aici ţigările"

Aşadar am creeat afişul de mai sus. Mulţi s-au amuzat de el, unii au luat-o în serios şi nu au mai intrat decât dacă li se răspundea, alţii tot intrau ca nesimţiţii. Nu mi se pare normal, mie ...Nu ştiu, eu am fost educat - mare defect al meu - eu am trăit în altfel de comunităţi....în altfel de cămin... Una e să cunoşti pe cineva din cameră, sau să anunţi că vii şi să intri ca la tine acasă....dar dacă nu ai NICI o tangenţă cu cineva din cameră...ce treabă ai tu să intri neinvitat?

Aparent micul meu afiş a deranjat întreg palierul, întreg căminul poate. Vezi dragă doamne ei sunt o comunitate şi noi suntem o cameră de homosexuali. De unde rezultă asta din afişul meu???

Să vă explic mai pe larg? Da, aşa se cuvine...

Azi am avut o zi lungă...m-am trezit târziu fiindcă ieri am fost în excursie şi fiindcă sincer, îmi era lene să mă trezesc devreme. Am mers apoi la Dunăre să iau pachetul lui Caza...am şi trecut de partea cealaltă, pentru prima oară de când sunt aici, fiindcă părinţii lui nu au prins microbusul de Iaşi (care traversează Dunărea) ci au pus pachetul la un microbus local care merge doar până la bac şi înapoi. Conform instrucţiunilor, trebuia să trec cu bacul de 13:30, să iau pachetul la 13:45 şi să trec înapoi la 14:00. Cum socoteala de acasă nu coincide cu cea din târg, microbusul de la Tulcea a avut probleme pe traseu şi a ajuns la 14.10 tractat de un autocar care făcea acelaşi traseu. El ajunsese la 13.45 dar s-a întors pentru a acorda asistenţă.

Cu pachetul ridicat vorbisem şi cu Caza să îl informez de situaţie apoi cu Iulia fiindcă diseară aveam planificată o întâlnire la Gabi, că îl cheamă şi Florin :D. I-am zis că la 17.45 tre să fiu la spital să ridic pachetul meu. Cu o mică socoteală am dedus că nu prea mai am timp de nimic (plănuiam să învăţ oleacă). 

14.30: treceam cu bacul

pe la 15.10 ajungeam în cameră şi băgam în frigider mâncarea lui Caza

mai aveam timp să mănânc ceva (că nu apucasem până atunci) şi să fac un duş

la 16.00 plecare spre spital să aştept microbusul şi implicit pachetul

la 17.00 plecare de la spital spre cămin, să las pachetul, apoi spre Ţiglina să ne vedem  cu Gaby.

Cam aşa a şi fost...imediat ce am ieşit de sub duş am tras o fugă în staţia de autobus şi m-am cocoţat în primul 102 (ce bine e să ai abonament) şi am aterizat la spital. Mai devreme decât trebuia, dar cine mă cunoaşte ştie că eu mereu sunt mai devreme peste tot de frică să nu întârzii. Pe la cinci fără ceva a ajuns şi George (şoferul de microbus Galaţi-Roman) şi m-a dus cu tot cu pachet până la Parfumul Teilor. De acolo am pornit pe jos spre cămin, dar era prea obositor pachetul aşa că nu am mers decât o staţie şi m-am oprit să aştept autobuzul. Un 102 nu a vrut să se arate aşa că am luat un 19, care are capătul, o staţie mai în urmă decât destinaţia mea. De acolo am mers la pas până în cameră unde am desfăcut cutia, am pus la rece mâncarea şi hainele în dulap. Atât am apucat să fac că apoi am ţuşnit către staţia de autobuz cu direcţia Ţiglina. Era deja târziu, şi mă săturasem să stau să aştept un 102...am mai tras o privire în spate şi am decis să mă sui într-un maxi taxi. Am cheltuit un leu în plus şi degeaba fiindcă prin centru ne-a depăşit un 102. Până la urmă am ajuns înaintea lui în Ţiglina dar nu prea a contat..banul a fost oricum, cheltuit inutil.

După ce m-am găsit cu Iulia am pornit spre Gabi. Acolo am băut puţin, ap păpat dulciuri şi am văzut un film 3D ... la PC. Pentru prima oară în viaţa mea am pus şi eu pe ochi ochelarii ăia şmecheri. O bucată de carton cu filtru diferit pentru fiecare ochi. Am avut puţintele probleme cu unele playere şi filme, dar am reuşit să vedem aproape integral un film 3D. Timpul a trecut...foarte repede. A fost frumos dar a trebuit să fugim căci după ora 22.30 nu mai găseşti mijloc de transport.

Era ora 22 când am plecat de la Gabi şi după ce am stat în staţie puţin, a venit un maxi pentru Iulia...apoi am plecat spre staţia cealaltă să aştept un bus şi pentru mine. Au trecut câteva minute..peste 10 cred şi nimic nu mai vedea. Am văzut un autobus venind şi am zis că nu mai stau... plec cu el că e cu siguranţă ultimul. Era un 20, care merge la gară. Ideea era să merg până în Parfum, care e ultima staţie înainte ca 20-ul să schimbe direcţia spre gară. În mazepa am zărit în spate un 102 şi am zis că voi coborâ din 20 mai devreme, să prind 102-ul. La modern, am coborât, 20 a plecat şi 102-ul a trecut ca nebunul în viteză. Aşadar am rămas cu buza umflată şi am luat-o la picior spre casă. La Universitate m-am enervat şi fiindcă mă mai treceau şi nevoile m-am suit într-un maxi. Am mai cheltuit deci un leu inutil, din cauza unui şofer care nu a avut chef să mai oprească în staţie. 

Ajuns finalmente în cămin am lăsat geanta, am vorbit puţin cu băieţii (Caza şi John erau înăuntru la o bere), apoi am plecat la baie. După cum se ştie noi stăm în capătul total opus băii şi trebuie să traversez tot palierul. Pe la jumătate am fost oprit de un vecin care îmi cerea socoteală legat de afişul meu. Că ce? că sunteţi gay, că ce e cu afişul ăla, e o jignire pentru toţi. Eu am continuat să merg spre baie, mi-am făcut treaba şi m-am întors. Bineînţeles că ei erau tot acolo şi nu aveam cum să trec. M-au oprit să continue întrebările.

- Cine a pus afişul acolo?

- Eu!

De ce l-ai pus, cine te crezi? Ce an eşti? Ha, că aici sunt ani mai mari cărora nu le pasă de afişul tău..că intră şi aşa dacă vor. Că e mare jignire pentru toţi, ne insulţi, Că eu dacă vreau, intru peste voi la noapte şi vă ******** ****** *******.

- Dar nu înţeleg de ce vă deranjează

- Ah, că tu nu înţelegi că ..mai ai fraţi? 

- Da,am!

Apoi a venit Caza să vadă ce se întâmplă. A întrebat ce are cu mine? X (nu ştiu cum îl cheamă) se ia de Caza, că cine eşti, ce te bagi.. 

- Sunt coleg-su de cameră. 

- Da de unde eşti? Cine te crezi?

Apoi X puna mâna pe faţa lui Caza, mai bine spus îi prinde bărbia cu mâna dreaptă, cu acelaşi întrebări, ce cauţi cine eşti...bla, bla...

De acolo iese bătălie frate..sare X la Caza şi pumni, şi picioare. Am sărit şi eu, şi John a apărut să îi despărţim. Eu nu prea aveam ce face că nah... la câte kilograme am... am ajuns prin pereţi. A fost prima oară când m-am băgat între doi care se bat, dar nu puteam sta deoparte. John îl cunoştea pe X şi a avut o oarecare autoritate în faţa lui aşa că s-au liniştit apele.

Ne-am întors în cameră şi primul lucru pe care l-am făcut a fost să dau jos acel "groaznic" afiş şi să spăl adezivul rămas. Caza şi John au mai rămas la băut afară, apoi a mai apărut câte unul câte altul curioşi să vadă afişul scandalos (care acum nu mai era).

Eu am rămas în cameră după incident, nu am ieşit decât la o convorbire telefonică şi atât. Băieţii au mai băut şi au mai vorbit, a apărut şi şeful de palier şi al un moment dat s-au deplasat cu toţii spre partea cealaltă a holului unde au reînceput cearta şi discuţiile în contradictoriu. Până la urmă băieţii au terminat de spuu tot ce era de spus, fără să se bată vreunul şi discuţia s-a mutat de la jumătatea căminului în extremitatea asta. M-a chemat Caza şi pe mine puţin că voia să le arate "pe ăla micu şi cuminte", am discutat puţin şi m-am retras la biroul meu. 

Am vorbit şi cu X, şi cu şeful de palier, şi concluzia românească ar fi că aici şeful de cămin şi cel de palier sunt legea. Nu poliţia. Şi e simplu de ce, mi-a spus chiar dânsul, şeful de palier: dacă eu mă bat cu el, el fiind o autoritate şi având cunoştinţe destule, poate procura destui martori care să îi creeze un alibi în cazul în care depun plângere la poliţie. Destul de logic şi de clară e treaba asta. Şi alt mesaj înţeles: dacă mă bat cu cineva de pe palier, ajungem la el, ne bate el bine pe amândoi şi gata. Adică dacă dintr-un motiv anume dă cineva în mine....mai bine tac decât să mă plâng lui căci iau din nou bătaie. Cam asta am înţeles.

Eu de felul meu sunt paşnic...nu sar la bătaie, nu am cunoştinţe bătăuşi, nu am "băieţi" pe care să îi sun în caz că se ia cineva de mine. Şi până acum am trăit binişor. Am stat în Iaşi 3 ani şi nu am păţit nimic, iată că în Galaţi sunt de câteva luni şi deja era să iasă scandal de 2 ori pentru persoana mea. O dată în club fiindcă eram în preajma unor fete, pe care nici nu le cunoşteam de fapt (ba erau probabil şanse să iau şi bătaie de la ex-ul gelos al uneia dacă nu plecau fetele şi el după ele) şi a doua oară acum.

Ah, ce n-aş da să stau în altă parte, aş scăpa de mai multe neajunsuri de aici. Oare aş putea să nu mai ies niciodată din cameră? Păcat că am gratii, că aş folosi geamul drept evadare ....Offf...viaţa era aşa de simplă în altă părţi...în cămine unde nu contează ce pui pe uşi, unde fiecare îşi vede de treaba lui...

Ce dracu caut eu în Galaţi şi cum de am reuşit să mă bag în asemenea rahaturi? Sunt chiar aşa de rău?