Dilema

de George Topârceanu

Aţi văzut prea bine că la consultaţii

Doctorii te-ntreabă despre emanaţii.

Vor să ştie totul: abundenţa, faze,

Unii le zic "vânturi", alţii le zic "gaze".

Dar să nu vă mire dacă medicina

Studiază astăzi foarte mult "băşina".

Fiindcă, biologic, pentru toţi e clar,

A băşi e un lucru foarte necesar.

Toată lumea beşe, asta-i o axiomă

Nu interesează sunet sau aromă.

În privinţa asta toţi suntem la fel

Floarea nobilimii, preoţi, prinţi, prinţese,

Papa de la Roma beşe şi iar beşe.

Îns-o chestiune trebuie-nţeleasă

Fiecare beşe, dar la el acasă!

Fără martori merge, tare sau încet,

Nimeni nu-ţi dictează să te beşi discret

Vrei rafale scurte sau prelungi să sune

Treaba ta, eşti liber, poti să faci şi spume!

Şi chiar dacă nimeni nu-ţi stă împrejur,

Poţi să beşi în lege, până pici în cur.

Eticheta cere, însă, să fii pudic

Bunul simţ pretinde să nu beşi în public.

Ce-ar fi, bunăoară, s-auzi pe cutare

C-a băşit în public doamna nu-ştiu-care

Sau că domnişoara, profesoara X,

S-a băşit în clasă, ieri la 9 fix?

Cum ar fi privite, sau calificate,

Ar mai fi prestigiu, autoritate?

Cine le-ar mai crede fiinţe graţioase?

Ar fi socotite nişte băşinoase.

Dar mă-ntorc acuma iar la medicină

Să-ţi rişti sănătatea pentru o băşină?

Să n-o laşi să iasă dacă eşti în public,

Fiindcă eticheta cere să fii pudic?

În privinţa asta sunt păreri mai multe,

Cine-ar sta pe toate să le mai asculte?

Astfel, după unii poţi să beşi oricât

Dar să ştii la vreme să le strângi de gât.

Poţi să fii acelaşi om cu demnitate

De le dai tăcut drumu-n libertate

Asta-i o părere, una dintr-o mie

Dar morala spune că-i ipocrizie.

Ce deosebire între om şi cal

Ar mai fi atuncea sub aspect moral?

Când te-arăţi în lume demn, gras şi frumos

Şi-n realitate eşti un băşinos?

Câţi nu sunt din ăştia care beş de zor,

Parcă ştii vreodată ce-i la curul lor?

Dar rămâne lege că e indecent

Să slobozi la gaze pe eşapament

Fie, cu morala nu te poţi certa

Dar mai vine gazul fără voia ta.

Şuieră şi geme, cu prelung ecou

Iar tu ai neşansa să fii la birou.

În astfel de cazuri, spune, ce te faci?

Să recurgi la scuze sau să te prefaci?

Din experienţă eu vă spun cinstit

Că nicicând în viaţă nu am îndrăznit

Să recurg la scuze, ar fi fost mai rau

Să roşească lumea toată-n jurul meu.

Am târşit un scaun, am făcut ceva,

Ca să nu se creadă c-am băşit cumva.

Şi oricât s-ar spune că sunt ipocrit

S-au făcut şi alţii că n-au auzit.

Chiar şi-ndrăgostiţii când admiră luna,

Cu sau fără voie, scapă câte una.

Dar cu-o tuse seacă, bine regizată

Sau cu-o melodie mai pe nas cântată

Fac să se ascundă tot, a poezie,

Chiar şi nedorita, scurta gălăgie

Ce-a trecut prin maţe şi s-a dus în vânt

Şi care ne-ncurcă viaţa pe pământ.

Dar astfel de cazuri când ipocrizia

E asociată chiar cu poezia,

Crime moraliştii noştri le socot.

Căci morala-şi bagă nasul peste tot.

În final, tot omul se întreabă trist:

Să asculţi de medic sau de moralist?