saturday thoughts

În ultimii doi ani ai vieţii mele am citit, cred, mai multe cărţi decât în ceilalţi 18 ani precedenţi. De asemenea am văzut mult mai multe filme...


Nu eram prea cititor în tinereţe; nu citeam "lectura de vară" pe care ne-o dădea învăţătoarea fiindcă nu îmi plăcea. Nu citeam niciodată benevol ci fiindcă îmi trebuia la şcoală, deşi uneori nici acesta nu era un motiv îndeajuns de bun.

Prima carte pe care am citit-o benevol şi fără să fie nevoie să o trec pe lista de "lectură suplimentară" sau să îmi fie necesară la liceu, a fost "Invitaţie la Vals" de Mihail Drumeş. Binenţeles la vârsta la care am citit-o nici nu mai existau listele de lectură suplimentară fiiindcă aveam 19 ani.

Cărţile sunt grozave (unele) acum citsc mai mult (dar nu foarte mult). O carte e foarte similară unui film, cel puţin în capul meu. Am momente când îmi amintesc ipostaze dar nu mai ştiu dacă sunt dintr-un  fim sau dintr-o carte.Vedeţi voi, pentru mine o carte citită e o mică oază, o evadare din lumea mea în alta mai bună. La fel şi un film.

E o evadare într-un loc unde am parte de dragoste curată, de romantism, de lacrimi, de amuzament, de mistere, de aventură, de fantastic, de adrenalină, de emoţie, de situaţii penibile, de eroi şi eroine, de fete frumoase şi băieţi care le merită .... unde am LIBERTATE. E grozav să mă pierd în paginile unei cărţi sau în acţiunea unui film. Mi se închid căile de comunicaţie cu exteriorul, cu lumea asta imperfectă şi stresantă; uit de probleme şi de griji, dar tot timpul regret când se termină. Cred că aşa simt toţi şi cred că de aceea au apărut seriile şi serialele: pentru că lumea are nevoie ca povestea să continue.

Nu am vrea vreodată să rămânem blocaţi în viaţa noastră reală, fără vise, fără speranţe, fără cărţi sau fără filme...Eu unul abia aştept să evadez din ea...