titlu

Ce-i drept ştiu să aberez....dar de altfel cine nu ştie?

E bine acasă....e odihnă, e viaţa gratis...e fără servici....e casa mea pentru care nu plătesc chirie, nu plătesc apă şi curent. Plătesc părinţii. Nu!! Nu am devenit genu ăla de nesimţit căruia nu îi pasă de aceste lucruri....am grijă în continuare să fiu econom, fiindcă îmi respect părinţii şi munca pe care o depun şi pe care au depus-o pentru noi şi pentru ce avem acum. Dar măcar nu e vorba de banii mei personali. Nu am crescut într-o familie foarte înstărită...dar e mai bine aşa...am fost crescut cu bun simţ pentru banii mei şi ai altora. Am fost crescut cu bun simţ si am fost învaţat să fiu politicos....am crescut fără fiţe şi aere de vedetă. Nu m-am crezut niciodată o persoană importantă pentru că nici nu am fost....

Dar am crescut (nu am fost crescut) o persoană solitară (cel puţin pentru o vreme). Tocmai de aceea am ajuns să îmi placă banii (de altfel cui nu îi plac). Sora mea îmi mai zicea că sunt avar şi că ţin la bani....mai mult pentru că nu cheltuiam ci depozitam. Nu era o manie, nu e o boală..ci e pur şi simplu simţul meu econom. M-am învăţat să strâng şi să pun deoparte, să mă limitez la anumite chestii şi pofte pentru a avea bani la nevoie. În orice excursie mergeam, eram singurul care în ultima zi mai avea bani şi deveneam cămătar :D Era simplu de ce. Pe atunci nu aveam un venit, ca să pot economisi, strângeam banii de pachet şi banii pe care îi primeam „de cheltuială” în excursie. Mai apoi am început să muncesc pentru banii mei...şi mă refer la muncă, nu la făcut poze, pliante sau atestate la colegi (deşi e o sursă de venit bună şi asta, aşa că dacă aveţi ocazia e bine).

Dar deşi îmi plac banii sunt încă modest, înainte eram şi mai modest. Aşa de modest că se confundă cu prostia:  prestam servicii gratis. Păi dragilor aşa ceva nu se face, mai ales că deseori nu primeşti nici „mulţumesc”.

Dar am deviat, ceea ce în cazul de faţă e bine fiindcă mă duce departe de subiect. Ziceam că e bine acasă, dar de asemenea e rău să mă întorc acasă pentru că nu lucrez. Nu...nu sunt dependent de muncă, nici de banii ce ies din muncă. Singura problemă e că atunci când nu lucrez stau degeaba (evident) iar statul degeaba generează gânduri.....altfel spus: AM PREA MULT TIMP DE GÂNDIRE....am nevoie de ocupaţie ca să uit.

Cât muncesc nu mă gândesc decât la muncă, dar când munca se termină, ajung în pat, dar nu adorm instantaneu....şi iar apar gânduri. Aşa că am generat un plan: voi dormi mai puţin şi voi munci mai mult;  astfel adorm mai repede fiindcă sunt obosit şi deci nu voi mai avea acel timp irosit pe gândire. Şi ştii care e partea cea mai bună? mă extenuez la maxim....deci voi ceda cândva...iar dacă nu voi ceda înseamnă că s-a obişnuit organismul, deci oricum ar fi..tot bine.... şi mă va ţine ocupat nu numai munca, (că muncesc doar 8h), ci şi alte activităţi....am atât de multe pasiuni....si acum că muncesc îmi pot permite să le fac....cum zicea cineva „trăieşte tinereţea cât eşti tânăr”. Normal, spiritul meu econom nu îmi va permite să cheltui toţi banii, fiindcă am prostul obicei să mă gândesc la viitor şi să pun răul în faţă....niciodată nu strică o rezervă de bani ;)